Legea 1/2011 educatiei nationale


EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI

Legea 1/2011 educatiei nationale

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Titlul I – Dispozitii generale

Art. 1 – Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învătătură pe tot parcursul vietii. Legea reglementează structura, functiile, organizarea si functionarea sistemului national de învătământ de stat, particular si confesional.

Art. 2 – (1) Legea are ca viziune promovarea unui învătământ orientat pe valori, creativitate, capacităti cognitive, capacităti volitive si capacităti actionale, cunostinte fundamentale si cunostinte, competente si abilităti de utilitate directă, în profesie si în societate.
(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educatie, a infrastructurii mentale a societătii românesti, în acord cu noile cerinte, derivate din statutul României de tară membră a Uniunii Europene si din functionarea în contextul globalizării, si de generare sustenabilă a unei resurse umane nationale înalt competitive, capabilă să functioneze eficient în societatea actuală si viitoare.
(3) Idealul educational al scolii românesti constă în dezvoltarea liberă, integrală si armonioasă a individualitătii umane, în formarea personalitătii autonome si în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea si dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetătenească activă în societate, pentru incluziune socială si pentru angajare pe piata muncii.
(4) Statul asigură cetătenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de învătământ preuniversitar si superior, precum si la învătarea pe tot parcursul vietii, fără nicio formă de discriminare.
(5) Aceleasi drepturi se asigură si cetătenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinând Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene.
(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protectie în România, minorilor străini si minorilor apatrizi a căror sedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.
(7) În România învătământul constituie prioritate natională.

Art. 3 – Principiile care guvernează învătământul preuniversitar si superior, precum si învătarea pe tot parcursul vietii din România sunt:
a) principiul echitătii – în baza căruia accesul la învătare se realizează fără discriminare;
b) principiul calitătii – în baza căruia activitătile de învătământ se raportează la standarde de referintă si la bune practici nationale si internationale;
c) principiul relevantei – în baza căruia educatia răspunde nevoilor de dezvoltare personală si social-economice;
d) principiul eficientei – în baza căruia se urmăreste obtinerea de rezultate educationale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicati direct în proces;
f) principiul răspunderii publice – în baza căruia unitătile si institutiile de învătământ răspund public de performantele lor;
g) principiul garantării identitătii culturale a tuturor cetătenilor români si dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării si păstrării identitătii nationale si a valorilor culturale ale poporului român;
i) principiul recunoasterii si garantării drepturilor persoanelor apartinând minoritătilor nationale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitătii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase;
j) principiul asigurării egalitătii de sanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertătii academice;
m) principiul transparentei – concretizat în asigurarea vizibilitătii totale a deciziei si a rezultatelor, prin comunicarea periodică si adecvată a acestora;
n) principiul libertătii de gândire si al independentei fată de ideologii, dogme religioase si doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educatiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării si responsabilitătii părintilor;
r) principiul promovării educatiei pentru sănătate, inclusiv prin educatia fizică si prin practicarea activitătilor sportive;
s) principiul organizării învătământului confesional potrivit cerintelor specifice fiecărui cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog si consultare;
u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învătământ.

Art. 4 – Educatia si formarea profesională a copiilor, a tinerilor si a adultilor au ca finalitate principală formarea competentelor, întelese ca ansamblu multifunctional si transferabil de cunostinte, deprinderi/abilităti si aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea si dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viată, conform intereselor si aspiratiilor fiecăruia si dorintei de a învăta pe tot parcursul vietii;
b) integrarea socială si participarea cetătenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă si participarea la functionarea si dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei conceptii de viată, bazate pe valorile umaniste si stiintifice, pe cultura natională si universală si pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnitătii, tolerantei si respectării drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilitătii fată de problematica umană, fată de valorile moral-civice si a respectului pentru natură si mediul înconjurător natural, social si cultural.

Art. 5 – (1) În domeniul educatiei si al formării profesionale prin sistemul national de învătământ, dispozitiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispozitiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului scolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), dispozitiile prezentei legi care vizează evaluările nationale de la finalul învătământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promotia aflată în primul an al învătământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a completării.

Art. 6 – (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislatiei în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unitătile si de institutiile de învătământ se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Continutul si formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 7 – (1) În unitătile, în institutiile de învătământ si în toate spatiile destinate educatiei si formării profesionale sunt interzise activitătile care încalcă normele de moralitate si orice activităti care pot pune în pericol sănătatea si integritatea fizică sau psihică a copiilor si a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic, precum si activitătile de natură politică si prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unitătilor si a institutiilor de învătământ de stat este interzisă.

Art. 8 – Pentru finantarea educatiei nationale se alocă anual din bugetul de stat si din bugetele autoritătilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitătile si institutiile de învătământ pot obtine si utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare stiintifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.

Art. 9 – (1) Principiile finantării învătământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparenta fundamentării si alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învătământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în functie de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente si stabile;
e) eficienta utilizării resurselor.
(2) Statul asigură finantarea de bază pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din învătământul general obligatoriu de stat, particular si confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finantarea de bază pentru învătământul profesional si liceal acreditat, de stat, particular si confesional, precum si pentru cel postliceal de stat. Finantarea se face în baza si în limitele costului standard per elev sau per prescolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Învătământul de stat este gratuit. Pentru unele activităti, niveluri, cicluri si programe de studii se pot percepe taxe, în conditiile stabilite de prezenta lege.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin organismul specializat, stabileste anual costul standard per prescolar/elev, cost care stă la baza finantării de bază. De suma aferentă beneficiază toti prescolarii si elevii din învătământul preuniversitar de stat, precum si prescolarii si elevii din învătământul general obligatoriu, profesional si liceal, particular si confesional, care studiază în unităti de învătământ acreditate si evaluate periodic, conform legislatiei în vigoare.
(5) Finantarea de bază a învătământului preuniversitar se face după principiul „resursa financiară urmează elevul”, în baza căruia alocatia bugetară aferentă unui elev sau unui prescolar se transferă la unitatea de învătământ la care acesta învată, cu respectarea prevederilor alin. (2)-(4).
(6) Învătământul poate să fie finantat si direct de către operatori economici, precum si de alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii.
(7) Învătământul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizări, surse proprii si alte surse legale.

Art. 10 – (1) În România, învătământul este serviciu de interes public si se desfăsoară, în conditiile prezentei legi, în limba română, precum si în limbile minoritătilor nationale si în limbi de circulatie internatională.
(2) În fiecare localitate se organizează si functionează unităti de învătământ sau formatiuni de studiu cu limba de predare română si/sau, după caz, cu predarea în limbile minoritătilor nationale ori se asigură scolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.
(3) Învătarea în scoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toti cetătenii români. Planurile de învătământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar si suficient învătării limbii române. Autoritătile administratiei publice asigură conditiile materiale si resursele umane care să permită însusirea limbii române.
(4) În sistemul national de învătământ, documentele scolare si universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, se întocmesc numai în limba română. Celelalte înscrisuri scolare si universitare pot fi redactate în limba de predare.
(5) Unitătile si institutiile de învătământ pot efectua si emite, la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor si ale altor înscrisuri scolare si universitare proprii, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 11 – (1) Guvernul sprijină învătământul în limba română în tările în care trăiesc români, cu respectarea legislatiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităti de învătământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice si institutiile culturale ale României în străinătate, poate sustine lectorate în universităti din străinătate, precum si cursuri de limbă, cultură si civilizatie românească.

Art. 12 – (1) Statul sustine anteprescolarii, prescolarii, elevii si studentii cu probleme si nevoi sociale, precum si pe aceia cu cerinte educationale speciale.
(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor si studentilor proveniti din familii defavorizate, precum si celor institutionalizati, în conditiile legii.
(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere si alte asemenea stimulente elevilor si studentilor cu performante scolare si universitare, precum si cu rezultate remarcabile în educatia si formarea lor profesională sau în activităti culturale si sportive.
(4) Elevii si studentii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi si burse pentru performante scolare si universitare.
(5) Statul si alti factori interesati sustin financiar activitătile de performantă, de nivel national si international, ale elevilor si studentilor.
(6) Statul garantează dreptul la educatie al tuturor persoanelor cu cerinte educationale speciale. Învătământul special si special integrat sunt parte componentă a sistemului national de învătământ preuniversitar.
(7) Învătământul special si special integrat reprezintă o formă de instruire scolară diferentiată, adaptată, precum si o formă de asistentă educatională, socială si medicală complexă, destinată persoanelor cu cerinte educationale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăta într-o unitate de învătământ vor fi sprijiniti prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învătământ sau vor primi cazare si masă gratuite în internatele scolare, cu exceptia celor înscrisi în învătământul postliceal.

Art. 13 – (1) Învătarea pe tot parcursul vietii este un drept garantat de lege.
(2) Învătarea pe tot parcursul vietii include totalitatea activitătilor de învătare realizate de fiecare persoană, începând cu educatia timpurie, în scopul dobândirii de cunostinte, formării de deprinderi/abilităti si dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială si/sau ocupatională.

Art. 14 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului proiectează, fundamentează si aplică strategiile nationale în domeniul educatiei, cu consultarea asociatiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părintilor, Consiliului National al Rectorilor, structurilor asociative ale universitătilor si scolilor de stat, particulare si confesionale, Consiliului Minoritătilor Nationale, sindicatelor reprezentative din învătământ, asociatiilor reprezentative ale elevilor, asociatiilor reprezentative ale studentilor, autoritătilor administratiei publice, mediului de afaceri si organizatiilor neguvernamentale finantatoare care sustin programe educative/federatii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat.

Art. 15 – (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului organizarea unui învătământ teologic specific în cadrul învătământului de stat în universitătile de stat existente, ca facultăti cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului de cult si activitătii social-misionare a cultelor, numai pentru absolventii învătământului liceal, proportional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuratia religioasă a tării, potrivit recensământului oficial. Înfiintarea, organizarea si functionarea acestui învătământ se realizează potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învătământ confesional prin înfiintarea si administrarea propriilor unităti si institutii de învătământ particular, conform prevederilor prezentei legi.

Titlul II – Învătământul preuniversitar

Capitolul I – Dispozitii generale

Art. 16 – (1) Învătământul general obligatoriu este de 10 clase si cuprinde învătământul primar si cel gimnazial. Învătământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.
(2) Obligatia de a frecventa învătământul de 10 clase, la forma cu frecventă, încetează la vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizării finalitătilor educatiei si a formării profesionale prin sistemul national de învătământ, învătământul liceal de stat este generalizat si gratuit.

Art. 17 – Pe durata scolarizării în învătământul preuniversitar, cu exceptia învătământului postliceal, copiii beneficiază de alocatia de stat pentru copii, în conditiile legii.

Art. 18 – (1) Planurile-cadru ale învătământului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplină scolară, parte a trunchiului comun. Elevilor apartinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situatia scolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează si pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi si abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Art. 19 – (1) În sistemul national de învătământ, unitătile de învătământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează si functionează, după caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, prescolari si anteprescolari;
c) cu minimum 150 de prescolari si anteprescolari;
d) cu minimum 100 de elevi si/sau prescolari, în cazul unitătilor de învătământ special.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în unitătile administrativ-teritoriale în care numărul total al elevilor, prescolarilor si anteprescolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se organizează o singură unitate de învătământ cu personalitate juridică.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în functie de necesitătile locale, se organizează, la cererea părintilor sau tutorilor legali si în conditiile legii, grupe, clase sau unităti de învătământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educatie si formare profesională, autoritătile administratiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor scolare, aprobă organizarea, functionarea si, după caz, dizolvarea unor structuri de învătământ, fără personalitate juridică – ca părti ale unei unităti de învătământ cu personalitate juridică – si subordonate aceluiasi ordonator principal de credite, în conditiile legii.
(5) În cazul unitătilor de învătământ confesional preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective si Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului au obligatia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o metodologie de functionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care stabileste relatia juridică, patrimonială, financiară si administrativă.

Art. 20 – (1) Autoritătile administratiei publice locale asigură, în conditiile legii, buna desfăsurare a învătământului preuniversitar în localitătile în care acestea îsi exercită autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de către autoritătile administratiei publice locale a obligatiilor ce le revin în organizarea si functionarea învătământului preuniversitar se sanctionează conform legii.

Art. 21 – (1) Sistemul de învătământ preuniversitar are caracter deschis. În învătământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate scolară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul si de la o filieră la alta este posibilă în conditiile stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Elevii din învătământul preuniversitar de stat si particular se pot transfera la alte unităti de învătământ de stat sau particular, cu acordul unitătii primitoare.
(3) Statul garantează dreptul la educatie diferentiată, pe baza pluralismului educational, în acord cu particularitătile de vârstă si individuale.
(4) Elevii cu performante scolare exceptionale pot promova 2 ani de studii într-un an scolar la decizia unitătii de învătământ, pe baza unei metodologii nationale aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Capitolul II – Structura sistemului national de învătământ preuniversitar

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 22 – (1) Sistemul national de învătământ preuniversitar este constituit din ansamblul unitătilor de învătământ de stat, particulare si confesionale autorizate/acreditate.
(2) Învătământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învătământ si, după caz, filiere si profiluri si asigură conditiile necesare pentru dobândirea competentelor-cheie si pentru profesionalizarea progresivă.

Art. 23 – (1) Sistemul national de învătământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:
a) educatia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul anteprescolar (0-3 ani) si învătământul prescolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie si grupa mare;
b) învătământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare si clasele I-IV;
c) învătământul secundar, care cuprinde:
(i) învătământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
(îi) învătământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocatională si tehnologică;
d) învătământul profesional, cu durată între 6 luni si 2 ani;
e) învătământul tertiar nonuniversitar, care cuprinde învătământul postliceal.
(2) Învătământul liceal, vocational si tehnologic, învătământul profesional si învătământul postliceal se organizează pentru specializări si calificări stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în conformitate cu Registrul national al calificărilor.

Art. 24 – (1) Învătământul general obligatoriu este format din învătământul primar si învătământul secundar inferior.
(2) Învătământul tehnic cuprinde clasele a XII-a si a XIII-a din învătământul liceal, filiera tehnologică.
(3) Învătământul profesional si tehnic este format din: învătământ profesional, învătământ tehnic si învătământ postliceal.

Art. 25 – (1) Formele de organizare a învătământului preuniversitar sunt: învătământ cu frecventă si învătământ cu frecventă redusă.
(2) Învătământul obligatoriu este învătământ cu frecventă. În mod exceptional, pentru persoanele care au depăsit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învătământul obligatoriu se poate organiza si în forma de învătământ cu frecventă redusă, în conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Pentru copiii cu cerinte educationale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învătământ la domiciliu sau pe lângă unitătile de asistentă medicală.

Art. 26 – Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, functionarea în sistemul de învătământ preuniversitar a unor unităti-pilot, experimentale si de aplicatie.

Sectiunea a 2-a – Educatia anteprescolară

Art. 27 – (1) Educatia anteprescolară se organizează în crese si, după caz, în grădinite si în centre de zi.
(2) Organizarea unitătilor de educatie timpurie anteprescolară, continutul educativ, standardele de calitate si metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăsurării educatiei anteprescolare se face de către autoritătile administratiei publice locale, împreună cu inspectoratele scolare, cu respectarea standardelor de calitate si a legislatiei în vigoare.
(4) Tipurile si modalitătile de finantare a serviciilor de educatie timpurie anteprescolară se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Finantarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de educatie timpurie acreditati, de stat sau privati.
(5) Acreditarea furnizorilor de educatie timpurie anteprescolară se realizează în conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si Ministerul Sănătătii.
(6) Statul sprijină educatia timpurie, ca parte componentă a învătării pe tot parcursul vietii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educational, conform legislatiei în domeniul asistentei sociale, în functie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute la alin. (6) se stabileste prin norme metodologice adoptate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Sectiunea a 3-a – Învătământul prescolar

Art. 28 – (1) Învătământul prescolar se organizează în grădinite cu program normal, prelungit si săptămânal. Grădinitele pot functiona ca unităti cu personalitate juridică sau în cadrul altor unităti scolare cu personalitate juridică.
(2) Autoritătile administratiei publice locale si inspectoratele scolare asigură conditiile pentru generalizarea treptată a învătământului prescolar.

Sectiunea a 4-a – Învătământul primar

Art. 29 – (1) Învătământul primar se organizează si functionează, de regulă, cu program de dimineată.
(2) În clasa pregătitoare sunt înscrisi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului scolar. La solicitarea scrisă a părintilor, a tutorilor sau a sustinătorilor legali, pot fi înscrisi în clasa pregătitoare si copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârsitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
(3) În clasa pregătitoare din învătământul special sunt înscrisi copii cu cerinte educationale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului scolar. La solicitarea scrisă a părintilor, a tutorilor legali sau a sustinătorilor legali, pot fi înscrisi în clasa pregătitoare si copii cu cerinte educationale speciale cu vârste cuprinse între 6 si 8 ani la data începerii anului scolar.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate aproba organizarea de programe educationale de tip „A doua sansă”, în vederea promovării învătământului primar pentru persoanele care depăsesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare clasei si care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învătământ până la vârsta de 14 ani.

Sectiunea a 5-a – Învătământul gimnazial

Art. 30 – (1) Învătământul gimnazial se organizează si functionează, de regulă, cu program de dimineată.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în colaborare cu autoritătile administratiei publice locale, prin inspectoratele scolare, poate organiza programe educationale de tip „A doua sansă”, în vederea promovării învătământului gimnazial pentru persoane care depăsesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei si care, din diferite motive, nu au absolvit învătământul secundar, gimnazial.
(3) Absolventii învătământului gimnazial care nu continuă studiile în învătământul liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel putin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului national al calificărilor.

Sectiunea a 6-a – Învătământul liceal

Art. 31 – (1) Învătământul liceal cuprinde următoarele filiere si profiluri:
a) filiera teoretică, cu profilurile umanist si real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale si protectia mediului;
c) filiera vocatională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului este abilitat să stabilească prin planurile-cadru de învătământ, în functie de dinamica socială, economică si educatională, specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învătământul liceal – forma de învătământ cu frecventă – este de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocatională si de 4 ani pentru filiera tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Pentru unele forme de învătământ cu frecventă si cu frecventă redusă, durata studiilor se prelungeste cu un an.
(4) Învătământul liceal se organizează si functionează, de regulă, ca învătământ cu frecventă. Acesta se poate organiza si poate functiona si ca învătământ cu frecventă redusă, în unitătile de învătământ stabilite de inspectoratul scolar, în colaborare cu autoritătile administratiei publice locale.
(5) Unitătile de învătământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere si unul sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale sau specializări, conform legii.
(6) Absolventii învătământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informal competente profesionale pot sustine examen de certificare a calificării, în conditiile legii. Absolventii care promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare si suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.
(7) Unitătile de învătământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocatională a liceului sunt stabilite de inspectoratele scolare, cu consultarea autoritătilor administratiei publice locale, având în vedere tendintele de dezvoltare socială si economică precizate în documentele strategice regionale, judetene si locale.

Sectiunea a 7-a – Învătământul tehnologic si vocational

Art. 32 – (1) Învătământul liceal tehnologic si vocational se poate organiza în cadrul liceelor din filiera tehnologică sau vocatională, pentru calificări din Registrul national al calificărilor, actualizat periodic, în functie de nevoile pietei muncii, identificate prin documente strategice de planificare a ofertei de formare regionale, judetene si locale.
(2) Învătământul liceal tehnologic si vocational se poate organiza si pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privati sau ai Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă, pe baza unor contracte de scolarizare.
(3) Absolventii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocationale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot sustine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul national al calificărilor.
(4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocationale se pot organiza la nivelul unitătii de învătământ si/sau la operatorii economici ori institutiile publice cu care unitatea de învătământ are încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizatii-gazdă din străinătate, în cadrul unor programe ale Uniunii Europene – componenta de formare profesională initială. Durata stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de învătământ, aprobat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unitătile de învătământ, burse de scolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spatiilor de pregătire practică sau locuri de muncă pentru absolventi pot beneficia de facilităti fiscale, potrivit prevederilor legale.

Sectiunea a 8-a – Învătământul profesional

Art. 33 – (1) Învătământul profesional se poate organiza în scoli profesionale care pot fi unităti independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare.
(2) Pregătirea prin învătământul profesional se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în urma consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupationale validate de comitetele sectoriale.
(3) Absolventii învătământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională si suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.
(4) Modul de organizare si de desfăsurare a examenului de certificare a calificării profesionale este reglementat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului prin metodologie, care se dă publicitătii la începutul ciclului.
(5) Absolventii învătământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învătământului liceal cu frecventă redusă.
(6) Absolventii învătământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel putin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului national al calificărilor.
(7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la alin. (6), sunt organizate prin unitătile de învătământ de stat si sunt gratuite, în conditiile în care sunt finalizate până la vârsta de 18 ani.
(8) Durata si continutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de unitatea de învătământ, pe baza standardelor ocupationale, prin consultare cu angajatorii.
(9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a calificării. Organizarea si desfăsurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate de Autoritatea Natională pentru Calificări.
(10) Statul sustine învătământul profesional si învătământul liceal – filiera tehnologică sau vocatională, prin:
a) recunoasterea în învătământul tertiar nonuniversitar a studiilor obtinute în cadrul învătământului liceal – filiera tehnologică sau vocatională, în baza unui regulament propriu;
b) finantarea partială la scolarizarea în cadrul scolilor postliceale de stat;
c) burse speciale si alte forme de sprijin material.

Sectiunea a 9-a – Învătământul militar preuniversitar

Art. 34 – (1) Învătământul preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională este învătământ de stat, parte integrantă a sistemului national de învătământ, si cuprinde: învătământ liceal militar si învătământ postliceal pentru formarea maistrilor militari, a subofiterilor, agentilor de politie si agentilor de penitenciare.
(2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările profesionale, cifrele anuale de scolarizare si criteriile de selectionare a candidatilor pentru învătământul preuniversitar militar din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională se propun Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului de ministerele interesate si de alte institutii cu responsabilităti în domeniul apărării, ordinii publice si securitătii nationale potrivit fiecărei arme, specializări si forme de organizare a învătământului si se aprobă conform prevederilor prezentei legi valabile pentru institutiile de învătământ civil.
(3) Planurile-cadru de învătământ pentru învătământul liceal militar se elaborează de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Nationale, si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. Planurile-cadru de învătământ pentru învătământul postliceal din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională se elaborează de Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si alte institutii cu atributii în domeniile apărării, ordinii publice si securitătii nationale, în conformitate cu standardele nationale elaborate de institutiile responsabile cu asigurarea calitătii, si se avizează de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Programele scolare pentru disciplinele de specialitate militară se elaborează de Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si de alte institutii cu atributii în domeniul apărării, ordinii publice si securitătii nationale si se aprobă de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 35 – Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si alte institutii cu atributii în domeniile apărării, ordinii publice si securitătii nationale coordonează si controlează unitătile de învătământ militar preuniversitar, împreună cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti.

Art. 36 – Conducerea operativă a unitătilor de învătământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională se asigură de comandantul/directorul numit prin ordin al conducătorilor ministerelor si institutiilor de ordine publică si sigurantă natională, care este si presedintele consiliului de administratie/consiliului de conducere. În activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de loctiitorul comandantului pentru învătământ/directorul adjunct. Directorul adjunct/Loctiitorul comandantului pentru învătământ este si presedintele consiliului profesoral.

Art. 37 – (1) Personalul didactic din unitătile de învătământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională se constituie din personalul didactic prevăzut în prezenta lege si din corpul instructorilor militari, de ordine si securitate publică.
(2) Personalul didactic din unitătile de învătământ preuniversitar din sistemul militar de apărare, ordine publică si securitate natională are drepturile si îndatoririle care decurg din prezenta lege si din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de functionar public cu statut special.
(3) Functiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unitătile de învătământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională, conditiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice, competentele si responsabilitătile se stabilesc prin instructiuni proprii.

Art. 38 – Finantarea învătământului preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică si securitate natională este asigurată de Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si alte institutii cu atributii în domeniile apărării, informatiilor, ordinii publice si securitătii nationale din fondurile alocate din bugetul de stat.

Art. 39 – Certificatele de absolvire si competente profesionale dau dreptul detinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în conditiile legii, să ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de învătământ cu profil apropiat si de acelasi nivel.

Art. 40 – Institutiile de învătământ preuniversitar din cadrul sistemului de apărare, ordine publică si securitate natională, precum si specializările/calificările profesionale din cadrul acestora se supun mecanismelor de asigurare a calitătii, ca si institutiile de învătământ civil.

Art. 41 – Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică si securitate natională se face prin ordine, regulamente si instructiuni proprii.

Sectiunea a 10-a – Învătământul de artă si învătământul sportiv

Art. 42 – (1) Învătământul de artă si învătământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unitătile în care se organizează învătământul de artă si învătământul sportiv de stat se stabilesc de către autoritătile administratiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor scolare, potrivit legii.
(3) În învătământul de artă si în învătământul sportiv:
a) scolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învătământul gimnazial;
b) elevii pot fi înscrisi numai pe baza testării aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de învătământ sunt adaptate specificului acestui învătământ;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
e) programele scolare pentru învătământul liceal de artă si pentru învătământul liceal sportiv respectă obiectivele educationale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportivă si artistică de performantă, la propunerea autoritătilor administratiei publice locale, a inspectoratelor scolare, a Ministerului Culturii si Patrimoniului National si/sau a institutiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului se pot organiza cluburi scolare si unităti de învătământ preuniversitar de stat cu program sportiv sau de artă, integrat ori suplimentar.
(5) Învătământul de artă si învătământul sportiv integrat se organizează în scolile si liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum si în clase cu program de artă sau sportiv, organizate în celelalte unităti de învătământ primar, gimnazial si liceal.
(6) Organizarea învătământului de artă si a învătământului sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(7) Unitătile de învătământ cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi sportive scolare, se constituie ca unităti de învătământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă alte unităti de învătământ de acelasi nivel.
(8) Pentru buna desfăsurare a activitătii, cluburile sportive scolare beneficiază de baze sportive proprii si de acces în bazele sportive care apartin celorlalte unităti de învătământ, cu acordul conducerilor acestor unităti de învătământ.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele si cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfăsurare a activitătilor artistice, unitătile de învătământ gimnazial si liceal beneficiază de săli de repetitie si spectacol proprii sau de acces la sălile unitătilor de învătământ de acelasi nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive scolare pot să fie finantate si de autoritătile administratiei publice locale.
(12) Toti elevii cuprinsi în grupele de performantă sunt înscrisi într-un Registru national al performantelor sportive, în baza reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 43 – (1) Pentru sprijinirea activitătii sportive si artistice de performantă, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului organizează tabere sportive sau de creatie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate scolare, precum si festivaluri si acordă burse si alte forme de sprijin material.
(2) Pentru activitătile sportive, în structura Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului functionează Federatia Sportului scolar si Universitar.
(3) Ministerul Culturii si Patrimoniului National si celelalte ministere interesate, Comitetul Olimpic si Sportiv Român, federatiile sportive nationale, autoritătile locale, precum si institutiile de cultură pot sprijini financiar si material activitătile de performantă în domeniul artelor, respectiv al sportului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului colaborează cu institutii, cu organizatii si cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea resurselor financiare si materiale necesare desfăsurării, în bune conditii, a învătământului de artă si învătământului sportiv integrat si suplimentar, precum si a competitiilor artistice si sportive de nivel regional si national.

Sectiunea a 11-a – Învătământul postliceal

Art. 44 – (1) Învătământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale înscrise în Registrul national al calificărilor, stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Învătământul postliceal face parte din învătământul profesional si tehnic si este partial subventionat de stat.
(3) Învătământul postliceal special face parte din învătământul profesional si tehnic si este integral subventionat de stat.
(4) scolile de maistri sunt scoli postliceale.
(5) Învătământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în functie de complexitatea calificării si de numărul de credite pentru educatie si formare profesională.
(6) scolarizarea în învătământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu prevederile prezentei legi, se finantează prin bugetele locale ale unitătilor administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat si din venituri ale bugetelor locale. Scolarizarea poate să fie finantată si de către solicitanti, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învătământ care asigură scolarizarea. Statul sustine si stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru învătământul postliceal, în parteneriat public-privat.
(7) Cifra de scolarizare pentru învătământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin exceptie, cifra de scolarizare pentru învătământul postliceal de stat finantat integral de către solicitanti, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul scolar si se comunică Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(8) Admiterea în învătământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învătământ, prin consultarea factorilor interesati.
(9) Au dreptul să se înscrie în învătământul postliceal, în conditiile alin. (8), absolventii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educatie si formare profesională obtinute în învătământul postliceal pot fi recunoscute pentru absolventii cu diplomă de bacalaureat de către universităti, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităti de credite de studii transferabile pentru nivelul licentă.

Sectiunea a 12-a – Învătământul pentru persoanele apartinând minoritătilor nationale

Art. 45 – (1) Persoanele apartinând minoritătilor nationale au dreptul să studieze si să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile si formele de învătământ preuniversitar, în conditiile legii.
(2) În functie de necesitătile locale se organizează, la cererea părintilor sau tutorilor legali si în conditiile legii, grupe, clase sau unităti de învătământ preuniversitar cu predare în limbile minoritătilor nationale.
(3) La toate formele de învătământ în limba română, în limbile minoritătilor nationale sau în limbi de circulatie internatională, se poate înscrie si pregăti orice cetătean român sau cetătean din tările Uniunii Europene si Confederatia Elvetiană, indiferent de limba sa maternă si de limba în care a studiat anterior.
(4) În cadrul unitătilor sau sectiilor cu predare în limbile minoritătilor nationale, singulare în localitate, se pot organiza clase liceale si profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri, în conditiile legii.
(5) Pe raza unei unităti administrativ-teritoriale, cu mai multe unităti de învătământ cu predare în limbile minoritătilor nationale, functionează cel putin o unitate scolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cazul unitătilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare în limbile minoritătilor nationale, singulare în municipiu, oras sau comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăta în limba lor maternă sunt sprijiniti prin decontul transportului la cea mai apropiată scoală cu predare în limba maternă sau primesc cazare si masă gratuite în internatul unitătii de învătământ cu predare în limba maternă.
(8) Minoritătile nationale au dreptul la reprezentare proportională cu numărul de clase în organele de conducere ale unitătilor de învătământ, ale inspectoratelor scolare sau ale institutiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competentă profesională, potrivit legii.
(9) În unitătile scolare cu predare si în limbile minoritătilor nationale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minoritătilor respective, cu respectarea criteriilor de competentă profesională.
(10) În unitătile conexe învătământului preuniversitar din judetele în care functionează forme de învătământ în limbile minoritătilor nationale se asigură încadrarea cu specialisti si din rândul minoritătilor nationale, cu respectarea criteriilor de competentă profesională.
(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minoritătilor nationale trebuie să facă dovada competentei profesionale în limba minoritătii nationale respective si au dreptul la pregătire si perfectionare în limba de predare, în tară sau în străinătate. Fac exceptie de la necesitatea de a face dovada competentei profesionale în limba minoritătii nationale respective cadrele didactice care predau limba si literatura română.
(12) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în limba maternă.
(13) Pentru elevii apartinând minoritătilor nationale, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului asigură manualele scolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de predare a minoritătilor nationale si manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru titlurile needitate din cauza tirajului redus.
(14) În învătământul în limbile minoritătilor nationale, în comunicarea internă si în comunicarea cu părintii elevilor si ai prescolarilor se poate folosi si limba de predare.
(15) În învătământul primar cu predare în limbile minoritătilor nationale, calificativele se comunică în scris si oral si în limba de predare.
(16) În cadrul Institutului de stiinte ale Educatiei din subordinea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului va functiona si o sectie de cercetare si inovare pentru învătământul cu predare în limbile minoritătilor nationale.
(17) În finantarea de bază a unitătii de învătământ preuniversitar cu predare în limbile minoritătilor nationale, costul standard per elev si per prescolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corectie, luând în considerare predarea în limba minoritătii nationale sau a limbii minoritătii nationale. În cazul acestor unităti se are în vedere izolarea lingvistică, geografică si numărul redus de elevi si prescolari, precum si elevii prevăzuti la alin. (7). Acelasi coeficient se aplică si în cazul unitătilor scolare cu predare în limba română, în conditii similare.

Art. 46 – (1) În cadrul învătământului preuniversitar cu predare în limbile minoritătilor nationale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu exceptia disciplinei Limba si literatura română.
(2) Disciplina Limba si literatura română se predă pe tot parcursul învătământului preuniversitar după programe scolare si manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă.
(3) Prin exceptie, în unitătile de învătământ cu predare în limba unei minorităti nationale, ca urmare a cererii părintilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizatiei minoritătii nationale reprezentate în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minoritătilor nationale, predarea disciplinei Limba si literatura română se face după manualele utilizate în unitătile de învătământ cu predare în limba română.
(4) Testele la disciplina Limba si literatura română se elaborează pe baza programei speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învătământul preuniversitar si lucrările semestriale pentru elevii din învătământul cu predare în limbile minoritătilor nationale se elaborează pe baza cerintelor didactico-metodologice stabilite de Curriculumul national.
(6) În învătământul preuniversitar, activitatea de predare si de educare la Limba si literatura maternă, la istoria si traditiile minoritătilor nationale respective si la Educatia muzicală se realizează pe baza programelor si a metodologiilor specifice elaborate de colective de experti cunoscători ai limbii si ai culturii minoritătii nationale respective si aprobate, potrivit legii.
(7) Elevilor apartinând minoritătilor nationale, care frecventează unităti de învătământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, si în conditiile legii, ca disciplină de studiu, limba si literatura maternă, precum si istoria si traditiile minoritătii nationale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele si manualele disciplinei Istoria si traditiile minoritătii nationale sunt aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(8) În învătământul primar, gimnazial si liceal cu predare în limbile minoritătilor nationale, disciplinele Istoria si Geografia României se predau în aceste limbi, după programe scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligatia transcrierii si a însusirii toponimiei si a numelor proprii românesti si în limba română.
(9) În învătământul gimnazial cu predare în limbile minoritătilor nationale se introduce, ca disciplină de studiu, Istoria si traditiile minoritătilor nationale respective, cu predare în limba maternă. Programele scolare si manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(10) În programele si manualele de istorie se vor reflecta istoria si traditiile minoritătilor nationale din România.
(11) În învătământul liceal si postliceal, în care predarea se face în limba maternă pentru disciplinele, respectiv modulele de pregătire de specialitate, se realizează însusirea terminologiei de specialitate si în limba română.
(12) În învătământul preuniversitar, probele de admitere si probele examenelor de absolvire pot fi sustinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în conditiile legii.

Art. 47 – (1) Pe raza unei unităti administrativ-teritoriale – comună, oras, municipiu – unde functionează mai multe unităti scolare cu predare în limba română cel putin una dintre acestea are personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.
(2) Unitătile cu predare în limba română, de nivel gimnazial sau liceal, unice în municipiu, în oras sau în comună au personalitate juridică indiferent de efectivul de elevi.

Sectiunea a 13-a – Învătământul special si special integrat

Art. 48 – (1) Învătământul special si special integrat, organizat pentru persoanele cu cerinte educationale speciale sau alte tipuri de cerinte educationale, stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, se realizează pentru toate nivelurile de învătământ, diferentiat, în functie de tipul si gradul de deficientă.
(2) Învătământul special si special integrat este gratuit si este organizat, de regulă, ca învătământ cu frecventă. În functie de necesitătile locale, acesta se poate organiza si sub alte forme, în conformitate cu legislatia în vigoare.
(3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educationale si de asistentă, oferite copiilor cu cerinte educationale speciale.

Art. 49 – (1) Învătământul special se organizează, după caz, în unităti de învătământ special si în unităti de învătământ de masă.
(2) Învătământul special integrat se poate organiza în clase speciale si individual sau în grupe integrate în clase de masă. Efectivele formatiunilor de studiu din învătământul special si special integrat sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în functie de tipul si gradul deficientei.
(3) Continuturile învătământului special si special integrat, demersurile didactice, precum si pregătirea si formarea personalului care îsi desfăsoară activitatea în domeniul educatiei copiilor cu cerinte educationale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Durata scolarizării copiilor cu cerinte educationale speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta lege si se stabileste, în functie de gradul si tipul dizabilitătii, prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 50 – (1) Evaluarea, asistenta psihoeducatională, orientarea scolară si orientarea profesională a copiilor, a elevilor si a tinerilor cu cerinte educationale speciale se realizează de către centrele judetene de resurse si de asistentă educatională, denumite în continuare CJRAE, respectiv de Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională, denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare si de orientare scolară si profesională, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, acordându-se prioritate integrării în învătământul de masă. CJRAE cuprind si centrele logopedice interscolare.
(2) Stabilirea gradului de deficientă al elevilor cu cerinte educationale speciale se realizează de către comisiile din cadrul CJRAE/CMBRAE, în colaborare cu comisiile pentru protectia copilului din cadrul directiilor generale judetene/a municipiului Bucuresti de asistentă socială si protectia copilului.
(3) Diagnosticarea abuzivă a copiilor pe criterii de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, apartenentă la o categorie defavorizată, precum si de orice alt criteriu, fapt ce determină includerea lor în clase cu cerinte educationale speciale, se sanctionează.
(4) Obtinerea unei calificări de către elevii/tinerii cu cerinte educationale speciale se face în unităti de învătământ special si de masă, cu consultarea factorilor locali interesati.
(5) Elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale pot dobândi calificări profesionale corespunzătoare tipului si gradului de deficientă.

Art. 51 – (1) Copiii, elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale, integrati în învătământul de masă, beneficiază de suport educational prin cadre didactice de sprijin si itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educational se face de către CJRAE/CMBRAE si se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Copiii si tinerii cu cerinte educationale speciale, scolarizati în unitătile de învătământ special sau de masă, inclusiv cei scolarizati în alt judet decât cel de domiciliu, beneficiază de asistentă socială constând în asigurarea alocatiei zilnice de hrană, a rechizitelor scolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei si a încăltămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflati în sistemul de protectie a copilului, precum si de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerinte educationale speciale din cadrul directiilor generale judetene/a municipiului Bucuresti de asistentă socială si protectia copilului.

Art. 52 – (1) Pentru copiii, elevii si tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unitătii sanitare în care acestia sunt internati.
(2) Pentru copiii, elevii si tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilităti, sunt nedeplasabili, se organizează scolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată.
(3) scolarizarea la domiciliu, respectiv înfiintarea de clase sau de grupe în spitale se fac de către inspectoratul scolar, la propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Unitătile de învătământ special pot beneficia de sprijinul institutiilor de protectie socială, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din tară si din străinătate, pentru stimulare, compensare si pentru reducerea gradului de dizabilitate.

Art. 53 – Învătământul special dispune de planuri de învătământ, de programe scolare, de programe de asistentă psihopedagogică, de manuale si de metodologii didactice alternative, adaptate tipului si gradului de dizabilitate si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 54 – (1) În functie de evolutia copilului se pot face propuneri de reorientare dinspre scoala specială spre scoala de masă si invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părintii copilului/tutorele legal instituit si de către psihologul scolar. Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al sustinătorului legal.

Art. 55 – (1) scolarizarea minorilor si a adultilor din centrele de reeducare, din penitenciarele pentru minori si tineri si din penitenciarele pentru adulti se realizează cu respectarea Curriculumului national. Resursa umană necesară pentru scolarizarea acestora este asigurată de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare.
(2) În vederea obtinerii unei calificări si a integrării în viata activă a tinerilor cu cerinte educationale speciale, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, organizează ateliere protejate.

Art. 56 – La absolvirea învătământului special, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului colaborează cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si cu alte organisme guvernamentale sau nonguvernamentale în vederea integrării în viata activă, potrivit calificării obtinute si în conditiile prevăzute de legislatia în vigoare.

Sectiunea a 14-a – Învătământul pentru copiii si tinerii capabili de performante înalte

Art. 57 – (1) Statul sprijină copiii si tinerii capabili de performante înalte atât în unităti de învătământ, cât si în centre de excelentă. Centrele de excelentă sunt înfiintate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(2) Coordonarea actiunilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de Centrul National de Instruire Diferentiată, înfiintat prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informationale, materiale si financiare pentru sustinerea copiilor si a tinerilor capabili de performante înalte se asigură de unitătile de învătământ si de inspectoratele scolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor si a tinerilor capabili de performante înalte, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului organizează olimpiade si concursuri, tabere de profil, simpozioane si alte activităti specifice si acordă burse si alte forme de sprijin material.
(5) Copiii si tinerii capabili de performante înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă particularitătile de învătare si de orientare a performantei. Aceste programe sunt de aprofundare a învătării, de grupare pe abilităti, de îmbogătire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat si transfer de competentă, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învătare.

Sectiunea a 15-a – Programul „scoala după scoală”

Art. 58 – (1) Unitătile de învătământ, prin decizia consiliului de administratie, pot să îsi extindă activitătile cu elevii după orele de curs, prin programe „scoala după scoală”.
(2) În parteneriat cu autoritătile publice locale si cu asociatiile de părinti, prin programul „scoala după scoală”, se oferă activităti educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competentelor dobândite sau de accelerare a învătării, precum si activităti de învătare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizatii nonguvernamentale cu competente în domeniu.
(3) Programele „scoala după scoală” se organizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(4) Statul poate finanta programul „scoala după scoală” pentru copiii si elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii.

Sectiunea a 16-a – Alternativele educationale

Art. 59 – (1) În sistemul de învătământ preuniversitar pot fi initiate si organizate alternative educationale, cu acordul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educationale se fac potrivit legii.
(3) Unitătile de învătământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie organizatorică si functională, în conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de învătământ alternativ în limba română, în limbile minoritătilor nationale sau în limbi de circulatie internatională, se poate înscrie si pregăti orice cetătean român.
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educationale au dreptul la recunoasterea de către inspectoratele scolare judetene si Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului a pregătirii si a perfectionărilor realizate de organizatiile, asociatiile, federatiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel national.

Sectiunea a 17-a – Învătământul particular si confesional

Art. 60 – (1) Învătământul particular si confesional se organizează conform principiului nonprofit în unităti de învătământ preuniversitar, la toate nivelurile si formele, conform legislatiei în vigoare.
(2) Criteriile, standardele si indicatorii de performantă pe care trebuie să le îndeplinească unitătile de învătământ preuniversitar particular si confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să le îndeplinească unitătile de învătământ de stat.
(3) Unitătile particulare de învătământ sunt unităti libere, deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constitutie.
(4) Autorizarea de functionare provizorie, acreditarea si evaluarea periodică a unitătilor de învătământ preuniversitar particular si confesional sunt realizate de către Agentia Română de Asigurare a Calitătii în Învătământul Preuniversitar, conform legislatiei în vigoare.
(5) Unitătile de învătământ preuniversitar particular si confesional acreditate sunt sprijinite de stat, conditiile fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Statul sprijină si coordonează învătământul particular si confesional, în conditiile legii, respectând în întregime drepturile acestuia.
(7) Directorii unitătilor de învătământ particular sunt numiti de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competentă. Actul de numire se aduce la cunostinta inspectoratului scolar pe raza căruia îsi desfăsoară activitatea unitatea respectivă.

Capitolul III – Reteaua scolară

Art. 61 – (1) Reteaua scolară este formată din totalitatea unitătilor de învătământ acreditate, respectiv autorizate provizoriu.
(2) Reteaua scolară a unitătilor de învătământ de stat si particular preuniversitar se organizează de către autoritătile administratiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor scolare. Pentru învătământul special liceal si special postliceal, reteaua scolară se organizează de către consiliul judetean, respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu consultarea partenerilor sociali si cu avizul conform al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) În cadrul retelei scolare se pot înfiinta si pot functiona, conform legii, grupe/clase în alternative educationale integrate în unităti scolare de stat sau particulare.
(4) Persoanele juridice si fizice pot înfiinta, conform legii, unităti de educatie timpurie si de învătământ primar, gimnazial, liceal si postliceal.
(5) Reteaua scolară a unitătilor de învătământ se dă publicitătii la începutul fiecărui an, pentru anul scolar următor. Cifra de scolarizare pentru învătământul de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu cel putin 6 luni înainte de începerea anului scolar.
(6) În cadrul sistemului national de învătământ preuniversitar de stat se pot înfiinta si pot functiona, conform legii, unităti de învătământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între unităti de învătământ de stat si particulare acreditate, între acestea si operatori economici, precum si între institutii din tară si străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.
(7) Unitătile de învătământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră si profil sunt supuse acreditării si evaluării periodice, conform legii.
(8) Pentru a asigura calitatea învătământului, la propunerea autoritătilor administratiei publice locale sau din proprie initiativă, inspectoratele scolare pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unităti de învătământ cu personalitate juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În situatia în care Agentia Română pentru Asigurarea Calitătii în Învătământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, retrage acreditarea/autorizatia de functionare, pentru neîndeplinirea conditiilor legale, unei unităti de învătământ, aceasta îsi încetează activitatea. Autoritătile administratiei publice locale realizează alocarea elevilor altor unităti scolare, cu respectarea interesului copiilor si asigurarea logisticii necesare.

Art. 62 – (1) În vederea asigurării calitătii educatiei si a optimizării gestionării resurselor, unitătile de învătământ si autoritătile administratiei publice locale pot decide înfiintarea consortiilor scolare.
(2) Consortiile scolare sunt parteneriate contractuale între unitătile de învătământ, care asigură:
a) mobilitatea personalului între unitătile membre ale consortiului;
b) utilizarea în comun a resurselor unitătilor de învătământ din consortiu;
c) lărgirea oportunitătilor de învătare oferite elevilor si recunoasterea reciprocă a rezultatelor învătării si evaluării acestora.
(3) Cadrul general pentru înfiintarea, desfiintarea si functionarea consortiilor scolare se va reglementa prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 63 – (1) În învătământul preuniversitar, formatiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:
a) educatia anteprescolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai putin de 5 si nu mai mult de 9;
b) învătământul prescolar: grupa cuprinde în medie 15 prescolari, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de 20;
c) învătământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai putin de 12 si nu mai mult de 25;
d) învătământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 12 si nu mai mult de 30;
e) învătământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 si nu mai mult de 30;
f) învătământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 si nu mai mult de 30;
g) învătământul special pentru elevi cu deficiente usoare si/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai putin de 8 si nu mai mult de 12;
h) învătământul special pentru elevi cu deficiente grave: grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai putin de 4 si nu mai mult de 6.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în localitătile în care există cerere pentru forma de învătământ în limba maternă a unei minorităti nationale, efectivele formatiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiintarea si functionarea acestor formatiuni de studiu apartine Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu consultarea consiliului de administratie al unitătii de învătământ respective.

Capitolul IV – Curriculumul învătământului preuniversitar

Art. 64 – (1) În învătământul preuniversitar se aplică Curriculumul national elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale si cu nevoile pietei fortei de muncă si ale fiecărei comunităti, în baza principiului subsidiaritătii.
(2) Curriculumul national reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învătământ si al programelor scolare din învătământul preuniversitar.

Art. 65 – (1) Planurile-cadru de învătământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii si optionale, precum si numărul minim si maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia scolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire optionale.
(3) Programele scolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de învătământ, finalitătile urmărite si evidentiază continuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea si evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru si programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învătământul preuniversitar sunt elaborate de către institutiile si organismele abilitate ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se aprobă prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(5) Curriculumul la decizia scolii se constituie atât din pachete disciplinare optionale ofertate la nivel national, regional si local, cât si din pachete disciplinare optionale ofertate la nivelul unitătii de învătământ. Consiliul de administratie al unitătii de învătământ, în urma consultării elevilor, părintilor si pe baza resurselor disponibile, stabileste curriculumul la decizia scolii.
(6) Programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire optionale se elaborează la nivelul unitătilor de învătământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părintilor, precum si a reprezentantilor comunitătii locale si, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învătământ are relatii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele scolare sunt aprobate de consiliul de administratie al unitătii de învătământ.
(7) În cazul alternativelor educationale, planurile-cadru si programele scolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanti ai acestora si sunt aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(8) În învătământul particular si confesional se utilizează planurile-cadru de învătământ si programele scolare pentru Curriculumul national aprobat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau planurile si programele de învătământ similare ori alternative învătământului de stat, aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(9) Planurile-cadru de învătământ si programele scolare pentru învătământul teologic si confesional se elaborează de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în colaborare cu fiecare cult în parte, si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(10) Planurile-cadru de învătământ pentru învătământul militar se elaborează de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Nationale, si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 66 – (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învătământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învătământul primar, 25 de ore pe săptămână la învătământul gimnazial si 30 de ore pe săptămână la învătământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare si evaluare, cât si pentru învătarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a continuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăsit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei si traditiei minoritătilor nationale si a învătământului bilingv.
(3) În cadrul Curriculumului national, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învătământului obligatoriu si de 70% în cele de la nivelul liceului.
(4) În cadrul Curriculumului national, disciplinele optionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învătământul obligatoriu si de 30% în cele pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplină si domeniu de studiu, programa scolară acoperă 75% din orele de predare si evaluare, lăsând la dispozitia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În functie de caracteristicile elevilor si de strategia scolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învătare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunostintelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performante superioare, conform unor planuri individuale de învătare elaborate pentru fiecare elev.

Art. 67 – (1) Curriculumul national pentru educatia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emotională si socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficiente de dezvoltare.
(2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de interventie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea si asistenta precoce corespunzătoare a celor cu cerinte educationale speciale sau cu risc în dezvoltarea competentelor personale.

Art. 68 – (1) Curriculumul national pentru învătământul primar si gimnazial se axează pe 8 domenii de competente-cheie care determină profilul de formare a elevului:
a) competente de comunicare în limba română si în limba maternă, în cazul minoritătilor nationale;
b) competente de comunicare în limbi străine;
c) competente de bază de matematică, stiinte si tehnologie;
d) competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de învătare si cunoastere;
e) competente sociale si civice;
f) competente antreprenoriale;
g) competente de sensibilizare si de expresie culturală;
h) competenta de a învăta să înveti.
(2) Educatia fizică si sportul în învătământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învătământ.
(3) Disciplina Tehnologia informatiei si comunicării constituie o disciplină optională pentru elevii din clasele I-IV si este disciplină obligatorie în învătământul gimnazial si liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreste dezvoltarea fizică, socioemotională, cognitivă a limbajului si comunicării, precum si dezvoltarea capacitătilor si a atitudinilor în învătare, asigurând totodată puntile către dezvoltarea celor 8 competente-cheie.
(5) Învătământul liceal este centrat pe dezvoltarea si diversificarea competentelor-cheie si formarea competentelor specifice în functie de filieră, profil, specializare sau calificare.

Art. 69 – (1) În unitătile de învătământ de stat sau particulare se utilizează manuale scolare si alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Manualele scolare se elaborează si se evaluează pe baza programelor scolare aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului reglementează elaborarea de manuale scolare alternative.
(3) Cadrele didactice selectează si le recomandă elevilor, în baza libertătii initiativei profesionale, acele manuale scolare din lista celor aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.
(4) Elevii si profesorii din învătământul de stat si din învătământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale scolare gratuite, atât pentru învătământul în limba română, cât si pentru cel în limbile minoritătilor nationale, în conditiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin continut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare si pe care cadrele didactice le pot selecta si utiliza la clasă, în baza libertătii initiativei profesionale, în scopul îmbunătătirii calitătii procesului educational.

Art. 70 – (1) Bibliotecile scolare si centrele de documentare si informare se organizează si functionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Se înfiintează Biblioteca scolară Virtuală si Platforma scolară de e-learning, care includ programe scolare, exemple de lectii pentru toate temele din programele scolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului obtinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent si gratuit oricărui elev sau profesor.
(3) Unitătile de învătământ utilizează platforma scolară de învătare pentru a acorda asistentă elevilor în timpul sau în afara programului scolar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa scoala.
(4) Înfiintarea, gestiunea si îmbogătirea permanentă a Bibliotecii scolare Virtuale si a Platformei scolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Capitolul V – Evaluarea rezultatelor învătării

Sectiunea 1 – Dispozitii generale privind evaluarea

Art. 71 – (1) Scopul evaluării este acela de a orienta si de a optimiza învătarea.
(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor nationale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de pregătire.
(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învătământul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învătământul secundar si în învătământul tertiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internationale.
(4) Controlul utilizării si al respectării standardelor nationale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspectia scolară.
(5) Notarea elevilor fără utilizarea si respectarea standardelor nationale si a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară si se sanctionează conform prevederilor prezentei legi.

Art. 72 – (1) Evaluarea se centrează pe competente, oferă feed-back real elevilor si stă la baza planurilor individuale de învătare. În acest scop se va crea o bancă de instrumente de evaluare unică, având functie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă.
(2) Un elev cu deficiente de învătare beneficiază, în mod obligatoriu, de educatie remedială.

Art. 73 – (1) Portofoliul educational cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obtinute în urma evaluării competentelor dobândite sau a participării la activităti de învătare, în diferite contexte, precum si produse sau rezultate ale acestor activităti, în contexte de învătare formale, nonformale si informale.
(2) Portofoliul educational este elementul central al evaluării învătării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare si reprezintă cartea de identitate educatională a elevului.

Sectiunea a 2-a – Structura si caracteristicile evaluărilor

Art. 74 – (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeste, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, un raport de evaluare a dezvoltării fizice, socioemotionale, cognitive, a limbajului si a comunicării, precum si a dezvoltării capacitătilor si atitudinilor de învătare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare scoală, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, organizează si realizează evaluarea competentelor fundamentale: scris-citit si matematică. Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învătare ale elevilor. Rezultatele evaluării si planurile individualizate se comunică părintilor elevilor si constituie documente din portofoliul educational al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului realizează, prin esantionare, o evaluare la nivel national a competentelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internationale, pentru diagnoza sistemului de învătământ la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate scolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, organizează si realizează evaluarea elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă si comunicare, matematică si stiinte. Proba de limbă si comunicare va cuprinde limba română si limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu predare în limbile minoritătilor nationale, si limba maternă. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de învătare ale elevilor si pentru preorientarea scolară către un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării si planurile individualizate de învătare se comunică părintilor elevilor si sunt trecute în portofoliul educational al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, se realizează o evaluare natională obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internationale. Evaluarea se realizează prin următoarele probe:
a) o probă scrisă la limba si literatura română;
b) o probă scrisă la limba maternă;
c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică si stiinte;
d) o probă scrisă la o limbă de circulatie internatională;
e) o probă practică de utilizare a calculatorului, sustinută în timpul anului;
f) o probă orală transdisciplinară de evaluare a competentelor civice si sociale, sustinută în timpul anului.
(6) Rezultatele evaluării nationale se înscriu în portofoliul educational al elevului.

Art. 75 – (1) Absolventii învătământului gimnazial dobândesc diploma de absolvire, parte a portofoliului educational, si foaia matricolă, parte a portofoliului educational.
(2) Continuarea studiilor din învătământul gimnazial în învătământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere si de orientare scolară si profesională. Numărul de locuri alocate clasei a X-a este cel putin egal cu cel al absolventilor clasei a IX-a.

Art. 76 – (1) După absolvirea gimnaziului, elevii urmează liceul sau scoala profesională.
(2) Admiterea la liceu sau la scoală profesională se realizează după următoarea procedură:
a) în cazul în care numărul de candidati nu depăseste numărul locurilor oferite de unitatea de învătământ, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educational al elevului;
b) în cazul în care numărul de candidati este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învătământ, admiterea se face luând în calcul în proportie de 70% portofoliul educational al elevului, media de absolvire a învătământului obligatoriu, precum si media la probele de la evaluarea natională de la sfârsitul clasei a IX-a si în proportie de 30% nota obtinută la proba de admitere stabilită de unitatea de învătământ.
(3) În cazul mediilor egale, diferentierea se face pe baza portofoliului educational al elevului.
(4) Metodologia-cadru de organizare si desfăsurare a admiterii în clasa a X-a este elaborată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si este dată publicitătii, pentru fiecare generatie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unitătile de învătământ au obligatia de a anunta public disciplina sau disciplinele la care se sustine proba de admitere, programele, procedurile de organizare a acesteia, precum si modul de utilizare a portofoliului educational, până, cel mai târziu, la începutul clasei a VIII-a. Proba suplimentară de admitere se va sustine la cel mult două discipline.

Art. 77 – (1) Absolventii învătământului liceal primesc diploma de absolvire si foaia matricolă, parte a portofoliului educational, care atestă finalizarea studiilor liceale si care conferă dreptul de acces, în conditiile legii, în învătământul postliceal, precum si dreptul de sustinere a examenului de bacalaureat.
(2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor sustine examenul national de bacalaureat.
(3) Absolventii învătământului liceal care sustin si promovează examenul national de bacalaureat dobândesc si diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învătământul superior, în conditiile legii.
(4) Examenul national de bacalaureat constă în sustinerea următoarelor probe:
– proba A de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orală în limba română;
– proba B de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minoritătilor nationale;
– proba C de evaluare a competentei lingvistice la două limbi de circulatie internatională studiate pe parcursul învătământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competentă corespunzător Cadrului european comun de referintă pentru limbi.
Elevii care promovează, pe parcursul învătământului preuniversitar, examene cu recunoastere internatională pentru certificarea competentelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoasterea si echivalarea rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului;
– proba D de evaluare a competentelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competentă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învătământului preuniversitar, examene cu recunoastere europeană pentru certificarea competentelor digitale au dreptul la recunoasterea si la echivalarea rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului;
– proba E scrisă de evaluare a competentelor formate pe durata învătământului liceal, după cum urmează:
a) probă scrisă la Limba si literatura română – probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile si specializările;
b) probă scrisă la Limba si literatura maternă – probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile si specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minoritătilor nationale;
c) două probe scrise, diferentiate după cum urmează:
1. pentru profilul real din filiera teoretică:
(i) matematică;
(îi) probă transdisciplinară din stiinte: fizică, chimie, biologie;
2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:
(i) o limbă de circulatie internatională;
(îi) probă transdisciplinară din geografie, istorie, stiinte socioumane;
3. pentru filiera tehnologică:
(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;
(îi) probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire;
4. pentru filiera vocatională:
(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului ori specializării;
(îi) probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării.
(5) Continuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se dau publicitătii elevilor la începutul primei clase de liceu, în conditiile legii. Calendarul, metodologia, precum si modul de organizare si desfăsurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se dau publicitătii, pentru fiecare generatie, la începutul ultimei clase de liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, absolventii învătământului liceal pot sustine un examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Continutul, calendarul si modul de organizare ale examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se dau publicitătii, pentru fiecare generatie, cel mai târziu la începutul ultimei clase de liceu.
(7) Absolventii învătământului liceal care sustin si promovează examenul de certificare a calificării primesc certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul national al calificărilor si suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este conditionată de promovarea examenului de bacalaureat.

Art. 78 – (1) Examenul national de bacalaureat se consideră promovat de către absolventii învătământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
a) au sustinut probele A, B, C si D prevăzute la art. 77 alin. (4);
b) au sustinut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) si au obtinut cel putin nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obtinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obtinute la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) cel putin egală cu 6.
(2) În urma promovării examenului national de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat.
(3) Absolventilor de liceu care au sustinut evaluările A, B, C si D prevăzute la art. 77 alin. (4) li se eliberează certificate care atestă nivelul de competentă lingvistică, respectiv nivelul de competentă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este conditionată de promovarea probelor scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4).
(4) În cazul nepromovării examenului national de bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările A, B, C si D sustinute conform prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu cel putin nota 5.
(5) În decursul unui an scolar se organizează două sesiuni ale examenului national de bacalaureat.
(6) Candidatii proveniti din învătământul preuniversitar pot sustine examenul national de bacalaureat si examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt conditionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(7) Evaluările A, B, C si D prevăzute la art. 77 alin. (4) se organizează si se desfăsoară la nivelul unitătii de învătământ, în timpul anului scolar, pe parcursul semestrului al II-lea, în fata unei comisii prezidate de directorul unitătii de învătământ si numite prin decizie a inspectorului scolar general, în conditiile stabilite prin metodologie specifică.
(8) Probele scrise E la examenul national de bacalaureat, prevăzute la art. 77 alin. (4), se sustin după încheierea cursurilor, în fata unei comisii stabilite de inspectoratul scolar.
(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un presedinte, numit prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, având Titlul stiintific de doctor, sau de un cadru didactic din învătământul liceal, având gradul didactic I si performante profesionale deosebite, dintr-o unitate de învătământ situată în alt judet decât cel în care se află unitatea de învătământ din care provin elevii care sustin probele scrise ale examenului national de bacalaureat.
(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte unităti de învătământ decât cele din care provin elevii care sustin probele scrise ale examenului national de bacalaureat.
(11) Rezultatele examenului national de bacalaureat se fac publice prin afisare.

Capitolul VI – Resursa umană

Sectiunea 1 – Beneficiarii educatiei

Art. 79 – (1) Beneficiarii primari ai învătământului preuniversitar sunt anteprescolarii, prescolarii si elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai învătământului preuniversitar sunt familiile anteprescolarilor, ale prescolarilor si ale elevilor.
(3) Comunitatea locală si societatea, în general, sunt beneficiari tertiari ai învătământului preuniversitar.

Art. 80 – (1) Învătământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentantilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului National al Elevilor sau a altor asociatii reprezentative ale elevilor, si prin consultarea obligatorie a reprezentantilor beneficiarilor secundari si tertiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părintilor, a reprezentantilor mediului de afaceri, a autoritătilor administratiei publice locale si a societătii civile.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu Consiliul National al Elevilor si organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale reprezentative, elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile si îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. În baza acestui statut, fiecare unitate de învătământ îsi elaborează regulamentul scolar propriu.

Art. 81 – (1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din învătământul preuniversitar au drepturi egale la educatie, prin activităti extrascolare organizate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Activitătile extrascolare sunt realizate în cadrul unitătilor de învătământ preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere scolare, în baze sportive, turistice si de agrement sau în alte unităti acreditate în acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul si competentele unitătilor care oferă educatie extrascolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 82 – (1) Elevii de la cursurile cu frecventă din învătământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de performantă, de burse de merit, de burse de studiu si de burse de ajutor social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judetean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performantă, de merit, a burselor de studiu si a celor de ajutor social se stabilesc anual în consiliile de administratie ale unitătilor de învătământ, în limitele fondurilor repartizate si în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activitătilor scolare.
(4) Elevii pot beneficia si de burse pe bază de contract încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum si de credite pentru studiu acordate de bănci, în conditiile legii.
(5) Elevii si cursantii străini din învătământul preuniversitar pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.
(6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 83 – (1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din unitătile scolare de stat si particulare autorizate/acreditate beneficiază de asistentă medicală, psihologică si logopedică gratuită, în cabinete medicale, psihologice si logopedice scolare ori în unităti medicale de stat.
(2) La începutul fiecărui an scolar se realizează examinarea stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si de Ministerul Sănătătii.
(3) Autorizarea sanitară necesară functionării unitătilor de învătământ de stat se obtine fără taxe.

Art. 84 – (1) Elevii din învătământul obligatoriu si liceal acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafată, naval si subteran, precum si pentru transportul intern auto, feroviar si naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Ca măsură de protectie specială, elevii orfani, elevii cu cerinte educationale speciale, precum si cei institutionalizati pot beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport mentionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic.
(3) Elevilor care nu pot fi scolarizati în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin unitătile de învătământ la care sunt scolarizati, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.
(4) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film si la alte manifestări culturale si sportive organizate de institutii publice.
(5) Elevii etnici români din afara granitelor tării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (4).

Art. 85 – (1) În situatii justificate, elevilor din învătământul obligatoriu, scolarizati într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă si de internat, de către autoritătile administratiei publice locale din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivitătilor locale, al societătilor de binefacere, precum si al altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subventionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice dezavantajate, precum si pentru cei care frecventează scolile profesionale. Modalitatea de subventionare se stabileste prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 86 – (1) Unitătile de învătământ încheie cu părintii, în momentul înscrierii anteprescolarilor, respectiv a prescolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educational, în care sunt înscrise drepturile si obligatiile reciproce ale părtilor. Contractul educational-tip este aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului si este particularizat, la nivelul fiecărei unităti de învătământ, prin decizia consiliului de administratie.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educational-tip de către unitatea de învătământ este sanctionată de inspectoratul scolar, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru scolarizarea elevului, pe perioada învătământului obligatoriu.
(4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul scolii, cauzate de elev.

Art. 87 – Unitătile de învătământ pot primi donatii din tară si din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc politicii educationale a sistemului national de învătământ si dacă nu sunt contrare intereselor statului român si legislatiei în vigoare.

Sectiunea a 2-a – Personalul din învătământul preuniversitar

Art. 88 – (1) Personalul din învătământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar si personal administrativ sau nedidactic.
(2) În învătământul preuniversitar poate functiona personal didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ îsi desfăsoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 89 – În învătământul preuniversitar de stat si particular, posturile didactice vacante si rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unitătii de învătământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 90 – (1) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineste conditiile prevăzute de legislatia în vigoare.
(2) Angajarea personalului didactic în unitătile de învătământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unitătii, cu aprobarea consiliului de administratie.

Art. 91 – (1) Organizarea si desfăsurarea concursului de ocupare a posturilor didactice auxiliare si administrative dintr-o unitate de învătământ sunt coordonate de director. Consiliul de administratie al unitătii de învătământ aprobă comisiile de concurs si validează rezultatele concursului.
(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar si administrativ în unitătile de învătământ cu personalitate juridică se face de către directorul unitătii, cu aprobarea consiliului de administratie.

Art. 92 – (1) La nivelul fiecărei unităti si institutii de învătământ preuniversitar se realizează anual evaluarea activitătii personalului didactic si didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de administratie privind acordarea calificativului anual si a gradatiei de merit.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului dezvoltă programul national de stimulare a excelentei didactice, finantat din propriul buget, din care se premiază excelenta didactică.
(4) Metodologia de acordare a gradatiei de merit si a implementării programului national de stimulare a excelentei didactice se elaborează de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar din unitătile de învătământ de stat se face si în functie de performantele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale si extrasalariale ale directorilor si directorilor adjuncti, precum si salarizarea personalului didactic din unitătile de învătământ particular se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finantatoare si persoana în cauză, cu avizul consiliului de administratie al unitătii scolare.
(7) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul scolar al Municipiului Bucuresti realizează auditarea periodică a resursei umane din învătământul preuniversitar. Rezultatele auditului se aduc la cunostinta celor în cauză, consiliului de administratie al unitătii de învătământ si Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 93 – Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară si disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unitătii de învătământ de către consiliul de administratie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unitătii de învătământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administratie. Angajatorul este unitatea de învătământ.

Capitolul VII – Conducerea sistemului si a unitătilor de învătământ

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 94 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, elaborează si implementează politica natională în domeniul învătământului preuniversitar. Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului are drept de initiativă si de executie în domeniul politicii financiare si al resurselor umane din sfera educatiei.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului exercită, în domeniul învătământului preuniversitar, următoarele atributii:
a) elaborează, aplică, monitorizează si evaluează politicile educationale nationale;
b) monitorizează activitatea de evaluare externă;
c) coordonează si controlează sistemul national de învătământ;
d) avizează structura retelei învătământului preuniversitar si înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de scolarizare, pe baza propunerilor unitătilor de învătământ, a autoritătilor administratiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate si transmise de către inspectoratele scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti;
e) coordonează elaborarea si aprobă Curriculumul national si sistemul national de evaluare, asigură si supraveghează respectarea acestora;
f) evaluează, aprobă si achizitionează manualele scolare si asigură finantarea conform legii;
g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare si de functionare a unitătilor subordonate si a unitătilor conexe;
h) elaborează studii de diagnoză si de prognoză în domeniul învătământului;
i) asigură omologarea mijloacelor de învătământ;
j) asigură cadrul organizatoric pentru selectionarea si pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
k) asigură scolarizarea specializată si asistenta psihopedagogică adecvată a copiilor si tinerilor cu dizabilităti sau cu cerinte educationale speciale;
l) analizează modul în care se asigură protectia socială în învătământ si propune Guvernului si autoritătilor administratiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;
m) coordonează, monitorizează si controlează perfectionarea si formarea initială si continuă a personalului didactic pentru politicile de interes national;
n) elaborează politicile nationale în domeniul resurselor umane;
o) răspunde de evaluarea sistemului national de învătământ pe baza standardelor nationale;
p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state si cu organismele internationale specializate în domeniul învătământului, formării profesionale si al cercetării stiintifice;
q) stabileste modalitătile de recunoastere si de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor si a titlurilor stiintifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei si în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea si de recunoasterea actelor de studii, conform legii;
r) stabileste structura anului scolar;
s) elaborează metodologii si regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educationale nationale;
t) construieste si asigură functionarea optimă a Platformei scolare de e-learning, precum si a Bibliotecii scolare Virtuale;
u) elaborează norme specifice pentru constructiile scolare si pentru dotarea acestora;
v) dă publicitătii si prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învătământului preuniversitar în România;
w) coordonează colectarea si asigură analiza si interpretarea datelor statistice pentru sistemul national de indicatori privind educatia.
(3) În realizarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului înfiintează, organizează si finantează comisii si consilii nationale. Organizarea si functionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului propune Guvernului înfiintarea de agentii.

Art. 95 – (1) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul scolar al Municipiului Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu personalitate juridică, având în principal următoarele atributii:
a) aplică politicile si strategiile Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;
b) controlează aplicarea legislatiei si monitorizează calitatea activitătilor de predare-învătare si respectarea standardelor nationale/indicatorilor de performantă, prin inspectia scolară;
c) controlează, monitorizează si evaluează calitatea managementului unitătilor si institutiilor de învătământ;
d) asigură, împreună cu autoritătile administratiei publice locale, scolarizarea elevilor si monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învătământului obligatoriu;
e) coordonează admiterea în licee, evaluările nationale si concursurile scolare la nivelul unitătilor de învătământ din judet si, respectiv, din municipiul Bucuresti;
f) monitorizează implementarea programelor nationale initiate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pe aria judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si a proiectelor derulate de unitătile scolare si cele conexe în cadrul programelor Uniunii Europene în domeniul educatiei si tineretului;
g) mediază conflictele si litigiile survenite între autoritatea administratiei publice locale si unitătile de învătământ;
h) coordonează si controlează activitătile unitătilor conexe ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului din aria judetului/municipiului Bucuresti;
i) prezintă un raport anual privind starea învătământului pe teritoriul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti. Acest raport se face public;
j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judetene, înfiintarea unitătilor pentru educatie timpurie, învătământ primar si gimnazial;
k) aplică politicile educationale nationale la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;
l) acordă consiliere si asistentă unitătilor si institutiilor de învătământ în gestionarea resurselor umane si a posturilor didactice la nivelul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;
m) monitorizează activitătile de constituire, de vacantare si de ocupare a posturilor didactice din unitătile de învătământ;
n) gestionează baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unitătile de învătământ, precum si întreaga bază de date a educatiei;
o) înaintează spre avizare Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului reteaua scolară din raza lor teritorială propusă de autoritătile administratiei publice locale, în conformitate cu politica educatională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică si socială la nivel regional, judetean si local, după consultarea unitătilor de învătământ, a operatorilor economici si a partenerilor sociali interesati;
p) realizează auditarea periodică a resursei umane din învătământul preuniversitar;
q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul national de indicatori privind educatia.
(2) Structura inspectoratelor scolare judetene, respectiv a Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Inspectoratul scolar are un consiliu de administratie si un consiliu consultativ. Functionarea acestora se realizează în baza unui regulament propriu, elaborat si aprobat de consiliul de administratie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(4) În structura inspectoratelor scolare din judetele cu învătământ si în limbile minoritătilor nationale sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru acest tip de învătământ. Acesti inspectori scolari sunt numiti respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minoritătilor nationale.
(5) În structura inspectoratelor scolare sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru problemele copiilor si tinerilor proveniti din medii socioeconomice dezavantajate.

Sectiunea a 2-a – Conducerea unitătilor de învătământ

Art. 96 – (1) Unitătile de învătământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administratie, de directori si de directori adjuncti, după caz. În exercitarea atributiilor ce le revin, consiliile de administratie si directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinti si cu autoritătile administratiei publice locale.
(2) În unitătile de învătământ de stat consiliul de administratie este organ de conducere si este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:
a) în cazul unitătilor de învătământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administratie este format din 7 membri, cu următoarea componentă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanti ai părintilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător si pentru învătământul prescolar si primar;
b) în cazul în care consiliul de administratie este format din 9 membri, dintre acestia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanti ai consiliului local si 2 reprezentanti ai părintilor. Directorul si directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administratie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învătământ respectivă;
c) în cazul în care consiliul de administratie este format din 13 membri, dintre acestia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanti ai consiliului local si 3 reprezentanti ai părintilor. Directorul si directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administratie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învătământ respectivă.
(3) Consiliul de administratie este organul de conducere al unitătii de învătământ. La sedintele consiliului de administratie participă, de regulă, si un reprezentant al elevilor, cu statut de observator.
(4) După constituirea consiliului de administratie, membrii acestuia aleg un presedinte de sedintă din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al majoritătii. Presedintele de sedintă este ales pentru o perioadă de cel mult un an, conduce sedintele consiliului de administratie si semnează hotărârile adoptate în această perioadă.
(5) În învătământul particular si confesional, în componenta consiliului de administratie sunt inclusi reprezentanti ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administratie este asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unitătile pentru învătământul general obligatoriu, consiliul de administratie cuprinde si un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administratie se întruneste lunar sau ori de câte ori este necesar, la solicitarea directorului sau a două treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare si de functionare a consiliului de administratie este stabilită prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(7) Consiliul de administratie are următoarele atributii principale:
a) adoptă proiectul de buget si avizează executia bugetară la nivelul unitătii de învătământ;
b) aprobă planul de dezvoltare institutională elaborat de directorul unitătii de învătământ;
c) aprobă curriculumul la decizia scolii, la propunerea consiliului profesoral;
d) stabileste pozitia scolii în relatiile cu terti;
e) organizează concursul de ocupare a functiilor de director si de director adjunct;
f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic si didactic auxiliar, precum si schema de personal nedidactic;
g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, la propunerea consiliului profesoral;
h) sanctionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice, conform legii;
i) aprobă comisiile de concurs si validează rezultatul concursurilor;
j) aprobă orarul unitătii de învătământ;
k) îsi asumă răspunderea publică pentru performantele unitătii de învătământ, alături de director;
l) îndeplineste orice alte atributii stabilite prin ordine si metodologii ale ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, respectiv ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(8) Hotărârile consiliului de administratie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenti, mai putin cele prevăzute la art. 93. Hotărârile consiliului de administratie care vizează personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea posturilor, a functiilor de conducere, acordarea gradatiei de merit, restrângerea de activitate, acordarea calificativelor, aplicarea de sanctiuni si altele asemenea, se iau prin vot secret. Membrii consiliului de administratie care se află în conflict de interese nu participă la vot.
(9) Deciziile privind bugetul si patrimoniul unitătii de învătământ se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului de administratie.

Art. 97 – (1) Directorul exercită conducerea executivă a unitătii de învătământ. În cazul unitătilor de învătământ cu predare integrală în limbile minoritătilor nationale, directorul are obligatia cunoasterii limbii respective. În cazul unitătilor de învătământ cu sectii de predare în limbile minoritătilor nationale, unul dintre directori are obligatia cunoasterii limbii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizatiei care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea Grupului parlamentar al minoritătilor nationale.
(2) Directorul unitătii de învătământ de stat are următoarele atributii:
a) este reprezentantul legal al unitătii de învătământ si realizează conducerea executivă a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unitătii de învătământ;
c) îsi asumă, alături de consiliul de administratie, răspunderea publică pentru performantele unitătii de învătământ pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administratie regulamentul de organizare si functionare al unitătii de învătământ;
e) propune spre aprobare consiliului de administratie proiectul de buget si raportul de executie bugetară;
f) răspunde de selectia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea si încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învătământ;
g) îndeplineste alte atributii stabilite de către consiliul de administratie, conform legii;
h) prezintă anual un raport asupra calitătii educatiei în unitatea sau în institutia pe care o conduce. Raportul este prezentat în fata comitetului de părinti si este adus la cunostinta autoritătilor administratiei publice locale si a inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti;
i) coordonează colectarea si transmite inspectoratului scolar datele statistice pentru sistemul national de indicatori privind educatia.
(3) Structurile si functiile de conducere ale unitătilor de învătământ particular si confesional, atributiile, modul de constituire, precum si durata mandatelor sunt stabilite prin regulamentele de organizare si functionare a acestora, în concordantă cu prevederile legale.
(4) Directorul unitătii de învătământ particular si confesional exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu responsabilitătile si atributiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administratie al unitătii de învătământ si cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare si functionare a acesteia.

Art. 98 – (1) Consiliul profesoral al unitătii de învătământ este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea scolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director si se întruneste lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic.
(2) Atributiile consiliului profesoral sunt următoarele:
a) gestionează si asigură calitatea actului didactic;
b) stabileste Codul de etică profesională si monitorizează aplicarea acestuia;
c) validează fisele de autoevaluare ale personalului angajat al unitătii de învătământ, în baza cărora se stabileste calificativul anual;
d) propune consiliului de administratie măsuri de optimizare a procesului didactic;
e) propune consiliului de administratie curriculumul la dispozitia scolii;
f) propune consiliului de administratie premierea si acordarea titlului de „profesorul anului” personalului cu rezultate deosebite la catedră;
g) aprobă sanctionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
h) propune consiliului de administratie initierea procedurii legale în cazul cadrelor didactice cu performante slabe sau pentru încălcări ale eticii profesionale;
i) propune consiliului de administratie programele de formare si dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice;
j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administratie;
k) îndeplineste alte atributii stabilite de consiliul de administratie.

Sectiunea a 3-a – Unitătile conexe ale învătământului preuniversitar

Art. 99 – (1) Unitătile conexe ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sunt: Institutul de stiinte ale Educatiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minoritătilor nationale, Centrul National de Instruire Diferentiată, Unitatea pentru Finantarea Învătământului Preuniversitar, palatele si cluburile copiilor.
(2) Unitătile conexe ale învătământului preuniversitar sunt: centrul judetean de resurse si asistentă educatională/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională.
(3) În fiecare judet si în municipiul Bucuresti functionează casa corpului didactic, denumită în continuare CCD, cu personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul scolar. Structura si atributiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(4) Centrele judetene de resurse si asistentă educatională/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională sunt unităti specializate ale învătământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonate metodologic de inspectoratul scolar.
(5) Finantarea centrului judetean de resurse si asistentă educatională/Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională se asigură de la bugetul consiliului judetean.
(6) Centrul judetean de resurse si asistentă educatională/Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistentă Educatională organizează, coordonează metodologic, monitorizează si evaluează, după caz, la nivel judetean/al municipiului Bucuresti, următoarele activităti si servicii educationale:
a) servicii de asistentă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judetene si prin cabinetele de asistentă psihopedagogică/psihologică;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele si prin cabinetele logopedice interscolare;
c) servicii de evaluare, de orientare scolară si profesională;
d) servicii de mediere scolară, furnizate de mediatorii scolari;
e) servicii de consultantă pentru educatie incluzivă, furnizate de centrele scolare de educatie incluzivă.
(7) Structura, organizarea si functionarea centrului judetean de resurse si de asistentă educatională se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(8) Centrul National de Instruire Diferentiată se organizează si functionează conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului în 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finantarea Învătământului Preuniversitar se organizează în subordinea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Atributiile, structura, organizarea si functionarea Unitătii pentru Finantarea Învătământului Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 100 – (1) Palatele si cluburile copiilor sunt unităti de învătământ pentru activităti extrascolare. Palatele copiilor au si rol metodologic.
(2) Palatul National al Copiilor din Bucuresti este subordonat Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Palatele si cluburile copiilor sunt în subordinea inspectoratelor scolare.
(4) Organizarea si competentele palatelor si cluburilor copiilor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Capitolul VIII – Finantarea si baza materială a învătământului preuniversitar

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 101 – (1) Finantarea unitătilor de învătământ preuniversitar cuprinde finantarea de bază, finantarea complementară si finantarea suplimentară.
(2) Statul asigură finantarea de bază pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din învătământul primar, gimnazial, profesional si liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum si pentru elevii din învătământul postliceal special de stat. Finantarea de bază se face în limitele costului standard per elev/prescolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) În învătământul preuniversitar particular, taxele de scolarizare se stabilesc de consiliul de administratie al fiecărei institutii sau unităti de învătământ, în conditiile legii.

Art. 102 – (1) Finantarea învătământului preuniversitar de stat, particular si confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Finantarea învătământului preuniversitar particular si confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învătământului prescolar, primar si gimnazial obligatoriu, precum si din alte surse, potrivit legii.

Art. 103 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului are drept de initiativă în domeniile politicii financiare si resurselor umane din domeniul educatiei si colaborează cu alte ministere, cu autorităti locale, structuri asociative reprezentative ale autoritătilor administratiei publice locale, cu asociatii reprezentative ale părintilor, asociatii reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum si cu sindicatele reprezentative.
(2) Consiliile locale si consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot contribui din bugetele proprii la finantarea de bază si complementară a unitătilor de învătământ preuniversitar de stat.

Art. 104 – (1) Finantarea de bază asigură desfăsurarea în conditii normale a procesului de învătământ la nivel preuniversitar, conform standardelor nationale.
(2) Finantarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă si evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale si pentru servicii;
e) cheltuielile cu întretinerea curentă.
(3) Finantarea de bază a unei unităti scolare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/prescolar cu coeficienti specifici unitătii scolare si cu numărul de elevi si se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unitătilor de învătământ prin si din bugetele locale, pentru finantarea de bază, o constituie costul standard per elev/prescolar. Costul standard per elev/prescolar se determină pentru fiecare nivel de învătământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/prescolar se face de către Consiliul National pentru Finantarea Învătământului Preuniversitar, în conditiile prezentei legi si conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul National pentru Finantarea Învătământului Preuniversitar cuprinde reprezentantii Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, ai partenerilor sociali si ai structurilor asociative ale autoritătilor administratiei publice locale. Alocarea fondurilor pentru finantarea de bază a unitătii de învătământ se face pe baza unei formule de finantare aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului care ia în considerare costul standard per elev/prescolar, numărul de elevi/prescolari din unitatea de învătământ, precum si factorii de corectie dependenti de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare si alti factori.
(5) Finantarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de către directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnică de specialitate a inspectoratelor scolare judetene, respectiv a Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitătile de învătământ preuniversitar de stat ca finantare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creantelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autoritătilor administratiei publice locale.

Art. 105 – (1) Finantarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale si alte cheltuieli asociate procesului de învătământ preuniversitar de stat.
(2) Finantarea complementară se asigură din bugetele locale ale unitătilor administrativ-teritoriale de care apartin unitătile de învătământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) investitii, reparatii capitale, consolidări;
b) subventii pentru internate si cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodică natională a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariatilor din învătământul preuniversitar, cu exceptia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri scolare si activităti educative extrascolare organizate în cadrul sistemului de învătământ;
i) cheltuieli pentru asigurarea securitătii si sănătătii în muncă, pentru personalul angajat, prescolari si elevi;
j) gestionarea situatiilor de urgentă;
k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educatiei si formării profesionale.
(3) Finantarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de către directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si cu asistenta tehnică a inspectoratelor scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 106 – Finantarea de bază si finantarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unitătii de învătământ preuniversitar si primarul localitătii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învătământ, respectiv cu presedintele consiliului judetean/primarul de sector, în cazul scolilor speciale.

Art. 107 – (1) Finantarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pentru premierea unitătilor de învătământ preuniversitar de stat cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performantelor scolare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, contribuie la finantarea suplimentară, acordând granturi unitătilor de învătământ, în baza unei metodologii proprii.
(3) Finantarea suplimentară se realizează pe bază de contract încheiat între unitatea scolară si finantator.

Art. 108 – (1) Unitătile de învătământ preuniversitar de stat pot obtine venituri proprii din activităti specifice, conform legii, din donatii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminuează finantarea de bază, complementară sau suplimentară si sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administratie. La sfârsitul anului bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unitătii de învătământ care le-a realizat si se reportează pentru bugetul anual următor.
(3) Directorul si consiliul de administratie al unitătii de învătământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în conditiile legii.

Art. 109 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului finantează anual, în cadrul programelor nationale aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele competitii:
a) competitii între scoli care se bazează pe evaluarea institutională a fiecărei unităti de învătământ după două axe majore: incluziune si performantă. În urma evaluărilor după fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a scolilor pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,, Bun”, „Satisfăcător” si „Nesatisfăcător”. Sunt premiate atât scolile cu excelentă în incluziune, cât si cele cu excelentă în performantă, de stat, particulare sau confesionale. scolile care obtin calificativul „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător” se supun monitorizării în vederea cresterii performantelor;
b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, scolile vor desemna „Profesorul anului”, ca semn al excelentei în predare. La nivel judetean si national va fi desemnat „Profesorul anului” pentru fiecare disciplină din planul de învătământ. Excelenta în predare va fi recompensată financiar, prin programul national de stimulare a excelentei didactice;
c) performanta elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creatie tehnico-stiintifică si artistică si la olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(2) În lansarea competitiilor, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului se consultă cu asociatiile reprezentative ale părintilor, asociatiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul National al Elevilor si cu sindicatele reprezentative.

Art. 110 – (1) Bugetul de venituri si cheltuieli se întocmeste anual, de către fiecare unitate de învătământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finantare a învătământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, se aprobă si se execută conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli ale activitătilor finantate integral din venituri proprii se reportează în anul următor si se folosesc cu aceeasi destinatie sau, cu aprobarea consiliului de administratie, se utilizează pentru finantarea altor cheltuieli ale unitătii de învătământ.
(3) Finantarea unitătilor de învătământ special, a claselor de învătământ special, a elevilor din învătământul special, a liceelor speciale si a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.

Art. 111 – (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unitătilor de învătământ preuniversitar, inclusiv pentru învătământul special:
a) finantarea programelor nationale ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinantate de Guvernul României si de organismele financiare internationale, precum si rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;
c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii români din afara granitelor tării, precum si bursele pentru elevii străini;
d) organizarea evaluărilor, a simulărilor si a examenelor nationale;
e) perfectionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice si didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor si strategiilor Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
f) finantarea, prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investitii, de modernizare si de dezvoltare a bazei materiale a institutiilor de învătământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări si reabilitări de scoli si dotări;
g) finantarea unor programe nationale de protectie socială, stabilite prin reglementări specifice;
h) finantarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învătământ si pe meserii, tehnico-aplicative, stiintifice, de creatie, concursuri si festivaluri cultural-artistice, campionate si concursuri sportive scolare, cu participare natională si internatională, precum si olimpiade internationale pe obiecte de învătământ.
(2) Finantarea cheltuielilor privind inspectoratele scolare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, cluburile sportive scolare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Cluburile sportive scolare, precum si palatele si cluburile copiilor pot să fie finantate si de autoritătile administratiei publice locale.
(4) Consiliul judetean/consiliile locale ale sectoarelor si Consiliul General al Municipiului Bucuresti alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispozitia acestora, în vederea finantării unitătilor de învătământ preuniversitar de stat, prin finantarea complementară.
(5) Consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigură fonduri pentru organizarea si desfăsurarea olimpiadelor si a concursurilor scolare judetene/ale municipiului Bucuresti.
(6) Cheltuielile aferente facilitătilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferată si cu metroul se finantează prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si din alte surse, potrivit legii.

Sectiunea a 2-a – Baza materială a învătământului preuniversitar de stat

Art. 112 – (1) Unitătile de învătământ de stat pot detine în administrare bunuri proprietate publică, cele de învătământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de învătământ confesional apartin, în functie de entitatea care le-a înfiintat, uneia dintre cele două forme de proprietate.
(2) Terenurile si clădirile unitătilor de educatie timpurie, de învătământ prescolar, scolilor primare, gimnaziale si liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învătământ din cadrul acestora, înfiintate de stat, fac parte din domeniul public local si sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de către consiliile de administratie, conform legislatiei în vigoare.
(3) Terenurile si clădirile în care îsi desfăsoară activitatea unitătile de învătământ special de stat si centrele judetene de resurse si asistentă educatională fac parte din domeniul public judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, si sunt în administrarea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în a căror rază teritorială îsi desfăsoară activitatea, prin consiliile de administratie ale unitătilor de învătământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unitătilor de învătământ special de stat, ale cluburilor sportive scolare, ale palatelor si cluburilor copiilor si elevilor, precum si ale centrelor judetene de resurse si asistentă educatională sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de către consiliile de administratie ale acestora.
(4) Terenurile si clădirile în care îsi desfăsoară activitatea inspectoratele scolare judetene, casele corpului didactic, centrul national de excelentă, centrele recreative si de divertisment, Palatul National al Copiilor, palatele si cluburile elevilor, cluburile sportive scolare, precum si alte unităti din subordinea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, ale căror cheltuieli curente si de capital se finantează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene si prin consiliile de administratie ale acestor unităti. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unitătilor si institutiilor respective si sunt administrate de acestea.
(5) Nu fac parte din domeniul public local, judetean, respectiv al statului terenurile si clădirile prevăzute la alin. (2)-(4), detinute în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice.
(6) Schimbarea destinatiei bazei materiale a institutiilor si unitătilor de învătământ preuniversitar de stat se poate face de către autoritătile administratiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. În caz contrar, actele de schimbare a destinatiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infractiune si se pedepseste conform legii penale.

Art. 113 – Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile apartinând Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau institutiilor si unitătilor de învătământ si cercetare stiintifică din sistemul învătământului de stat, precum si asupra bunurilor apartinând consiliilor locale, judetene si, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucuresti, în care îsi desfăsoară activitatea unitătile de învătământ preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de inscriptiuni si transcriptiuni, în cărtile funciare sau în cărtile de publicitate funciară, cu scutire de plată taxelor prevăzute de lege.

Titlul III – Învătământul superior

Capitolul I – Dispozitii generale

Art. 114 – (1) Prezentul titlu reglementează structura, functiile, organizarea si functionarea învătământului superior din România.
(2) Învătământul superior este organizat în universităti, academii de studii, institute, scoli de studii superioare si altele asemenea, numite în continuare institutii de învătământ superior sau universităti.
(3) Institutiile de învătământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste institutii au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interes public si sunt apolitice.

Art. 115 – (1) Învătământul superior se poate organiza doar în institutii de învătământ superior care au obtinut autorizarea de functionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către institutii de învătământ superior acreditate.

Art. 116 – (1) Sistemul national de învătământ superior include toate institutiile de învătământ superior acreditate. O institutie de învătământ superior autorizată să functioneze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului national de învătământ superior numai după acreditare.
(2) Institutiile de învătământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu institutii de învătământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislatiei în vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea si asigurarea calitătii programelor de studii.
(3) Institutiile de învătământ superior românesti pot organiza, în România sau în alte state, programe de studii comune cu institutii de învătământ superior din străinătate, recunoscute ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât si în statele respective.

Art. 117 – Misiunea învătământului superior este de a genera si de a transfera cunoastere către societate prin:
a) formare initială si continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al insertiei profesionale a individului si a satisfacerii nevoii de competentă a mediului socio-economic;
b) cercetare stiintifică, dezvoltare, inovare si transfer tehnologic, prin creatie individuală si colectivă, în domeniul stiintelor, al stiintelor ingineresti, al artelor, al literelor, prin asigurarea performantelor si dezvoltării fizice si sportive, precum si valorificarea si diseminarea rezultatelor acestora.

Art. 118 – (1) Sistemul national de învătământ superior se bazează pe următoarele principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertătii academice;
c) principiul răspunderii publice;
d) principiul asigurării calitătii;
e) principiul echitătii;
f) principiul eficientei manageriale si financiare;
g) principiul transparentei;
h) principiul respectării drepturilor si libertătilor studentilor si ale personalului academic;
i) principiul independentei de ideologii, religii si doctrine politice;
j) principiul libertătii de mobilitate natională si internatională a studentilor, a cadrelor didactice si a cercetătorilor;
k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrării educatiei pe student.
(2) În învătământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu exceptia măsurilor afirmative prevăzute de lege.
(3) Studentii cu dizabilităti fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptate acestora în totalitatea spatiilor universitare, precum si conditii pentru desfăsurarea normală a activitătilor academice, sociale si culturale în cadrul institutiilor de învătământ superior.
(4) În învătământul superior există si pot fi organizate facultăti de teologie, în conformitate cu prevederile art. 15, si institute de cercetare teologică în consens cu perspectivele ecumenice si irenice internationale si în conformitate cu prevederile legale.

Art. 119 – (1) În institutiile de învătământ superior de stat, învătământul este gratuit pentru cifra de scolarizare aprobată anual de Guvern si cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii.
(2) În institutiile de învătământ superior particular, învătământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administratie, conform legii.
(3) Institutiile de învătământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor si au obligatia să le comunice tuturor celor interesati, inclusiv pe site-ul universitătii.

Art. 120 – (1) Calificările dobândite de absolventii programelor de studii din învătământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate si prin alte acte de studii eliberate numai de către institutiile de învătământ superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri oficiale si nu pot fi emise decât de institutiile acreditate, pentru programele si formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, în cadrul institutiei care emite diploma trebuie să existe o altă specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseste conform legii penale.

Art. 121 – Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului este autoritate publică si este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea si respectarea reglementărilor legale în domeniul învătământului superior si să aplice, dacă este cazul, sanctiuni. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului controlează modul în care universitătile îsi exercită autonomia universitară, îsi asumă misiunea generală si pe cea proprie si îsi exercită răspunderea publică.

Art. 122 – (1) Institutiile de învătământ superior au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.
(2) Institutiile de învătământ superior de stat si particulare se înfiintează prin lege, cu respectarea dispozitiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitătii educatiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.
(3) Initiativa înfiintării institutiei de învătământ superior de stat apartine Guvernului. Initiativa înfiintării institutiei de învătământ superior particular si confesional apartine unei fundatii, unei asociatii sau unui cult religios ori altui furnizor de educatie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit fondator.

Art. 123 – (1) Autonomia universitară este garantată prin Constitutie. Libertatea academică este garantată prin lege. Institutiile de învătământ superior se organizează si functionează independent de orice ingerinte ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitară dă dreptul comunitătii universitare să îsi stabilească misiunea proprie, strategia institutională, structura, activitătile, organizarea si functionarea proprie, gestionarea resurselor materiale si umane, cu respectarea strictă a legislatiei în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordantă strictă cu legislatia în vigoare.
(4) Autonomia universitară se exercită numai cu conditia asumării răspunderii publice.
(5) În institutiile de învătământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveste stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor si valorificarea rezultatelor, conform legii.
(6) În institutiile de învătământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor stiintifice si artistice.
(7) Studentilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor si specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare si cu planurile de învătământ.
(8) Structurile si functiile de conducere ale universitătilor particulare si confesionale, atributiile, modul de constituire, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor si cu aprobarea senatului universitar.

Art. 124 – (1) Răspunderea publică obligă orice institutie de învătământ superior, de stat sau particulară:
a) să respecte legislatia în vigoare, carta proprie si politicile nationale si europene în domeniul învătământului superior;
b) să aplice si să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea si evaluarea calitătii în învătământul superior;
c) să respecte politicile de echitate si etică universitară, cuprinse în Codul de etică si deontologie profesională aprobat de senatul universitar;
d) să asigure eficienta managerială si eficienta utilizării resurselor, în cazul universitătilor de stat, si a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului institutional;
e) să asigure transparenta tuturor deciziilor si activitătilor sale, conform legislatiei în vigoare;
f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar si de cercetare, precum si drepturile si libertătile studentilor.
(2) În cazul universitătilor confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului si a prevederilor dogmatice si canonice specifice cultului respectiv.

Art. 125 – (1) În cazul în care se constată nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sesizează senatul universitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligatiile prevăzute la art. 124, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data sesizării initiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) revocarea din functie a rectorului, în baza propunerii Consiliului de etică si management universitar, cu consultarea senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data revocării din functie a rectorului, senatul universitar are obligatia să desemneze un prorector care reprezintă universitatea si care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului. În termen de 3 luni de la revocarea din functie a rectorului, senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, si trimite spre confirmare ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului numele noului rector;
b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finantările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică si management universitar;
c) propune Guvernului initierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiintare a institutiei de învătământ superior în cauză.
(2) Constatarea încălcării obligatiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică si management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanti numiti de către Consiliul National al Rectorilor, 3 reprezentanti ai Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, numiti de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, câte un reprezentant numit de către Agentia Română de Asigurare a Calitătii în Învătământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul National pentru Finantarea Învătământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul National al Cercetării stiintifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, si un reprezentant al federatiilor nationale ale studentilor.
(3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică si management universitar în legătură cu nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică si management universitar are obligatia de a investiga aspectele sesizate si de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publice si se publică pe site-ul web al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Respectarea de către institutiile de învătământ superior a obligatiilor prevăzute la art. 124 si a altor obligatii legale aferente răspunderii publice, precum si respectarea de către Consiliul de etică si management universitar a obligatiilor prevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligatii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.

Art. 126 – (1) Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, statiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor si clinicilor universitare, precum si dotările aferente, folosite de institutia de învătământ superior, indiferent de Titlul juridic sub care aceasta este îndreptătită să le utilizeze.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile si dotările aferente care apartin Ministerului Sănătătii, ministerelor si institutiilor cu retea sanitară proprie, în care se desfăsoară învătământul medical superior, spatiile care apartin cultelor în care se desfăsoară învătământul confesional, precum si spatiile care apartin Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii, în care se desfăsoară învătământ de specialitate.
(3) Spatiul universitar este inviolabil. Accesul în spatiul universitar este permis numai în conditiile stabilite prin lege si prin Carta universitară.

Art. 127 – (1) Comunitatea universitară este constituită din studenti, personal didactic si de cercetare si personal didactic si de cercetare auxiliar.
(2) Din comunitatea universitară fac parte si persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunitătii universitare, prin hotărâre a senatului universitar.
(3) Membrii comunitătii universitare au drepturile si îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare si prin Carta universitară.

Art. 128 – (1) Carta universitară prezintă optiunile majore ale comunitătii universitare si se aplică în tot spatiul universitar.
(2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel putin la:
a) modalitătile de desemnare si revocare din functie a persoanelor care ocupă functii de conducere sau care fac parte din structurile si organismele de conducere ale universitătii, în conformitate cu legislatia în vigoare;
b) Codul de etică si deontologie profesională universitară;
c) modul în care se realizează gestiunea si protectia resurselor universitătii;
d) conditiile în care se constituie fondurile proprii si stabilirea destinatiei acestora si a conditiilor în care sunt utilizate;
e) conditiile în care se pot încheia contracte cu institutiile publice si cu alti operatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală si aplicativă sau a cresterii nivelului de calificare a specialistilor cu studii universitare;
f) conditiile în care universitatea se poate asocia cu alte institutii de învătământ superior sau cu alte organizatii pentru îndeplinirea misiunii sale;
g) modalitătile în care se pot construi, detine si folosi elementele aferente bazei materiale a universitătii, necesare educatiei si cercetării stiintifice;
h) modalitătile în care se derulează actiunile de cooperare internatională ale institutiei de învătământ superior, încheierea de contracte si participarea la organizatiile europene si internationale;
i) modalitătile de colaborare dintre structurile de conducere ale universitătilor si sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic si administrativ si organizatiile studentesti legal constituite;
j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar si care corespund legislatiei în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează si se adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea universitară.
(4) Carta universitară nu poate contine prevederi contrare legislatiei în vigoare. Nerespectarea legilor în continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
(5) Carta universitară se adoptă numai după rezolutia pozitivă a Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezolutia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării institutiei de învătământ superior.
(6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite.

Art. 129 – (1) Institutiile de învătământ superior pot înfiinta, singure sau prin asociere, societăti comerciale, fundatii sau asociatii, cu aprobarea senatului universitar. Conditia ca acestea să se înfiinteze este aceea ca ele să contribuie la cresterea performantelor institutiei si să nu influenteze negativ în niciun fel activitătile de învătământ, cercetare si consultantă.
(2) Institutiile de învătământ superior pot constitui consortii, inclusiv cu unitătile de cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislatiei în vigoare.
(3) La constituirea societătilor comerciale, a fundatiilor sau a asociatiilor, institutia de învătământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de inventie si alte drepturi de proprietate industrială. Universitatea poate acorda prin contract dreptul de administrare si folosintă asupra bunurilor patrimoniale societătilor comerciale sau asociatiilor în care are calitatea de asociat sau actionar ori fundatiilor în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosintă si administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate constitui aport al universitătii la capitalul social al unei societăti comerciale, fundatii sau asociatii.

Art. 130 – (1) Institutiile de învătământ superior adoptă un cod de etică si deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară si include obligatoriu:
a) stabilirea situatiilor de conflicte de interese si incompatibilităti;
b) prevederea că persoanele care se află în relatie de soti, afini si rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent functii astfel încât unul sau una să se afle fată de celălalt sau cealaltă într-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutională la orice nivel în aceeasi universitate si nu pot fi numiti în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează sotii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;
c) măsurile educationale, administrative si tehnice care se iau pentru garantarea originalitătii lucrărilor de licentă, master, doctorat, articolelor stiintifice sau a altor asemenea lucrări, precum si sanctiunile aferente.
(2) Rectorul universitătii are obligatia să prezinte anual, cel târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea universitătii. Raportul este făcut public pe site-ul universitătii si este transmis tuturor părtilor interesate. Acest raport include cel putin:
a) situatia financiară a universitătii, pe surse de finantare si tipuri de cheltuieli;
b) situatia fiecărui program de studii;
c) situatia personalului institutiei;
d) rezultatele activitătilor de cercetare;
e) situatia asigurării calitătii activitătilor din cadrul universitătii;
f) situatia respectării eticii universitare si a eticii activitătilor de cercetare;
g) situatia posturilor vacante;
h) situatia insertiei profesionale a absolventilor din promotiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice si constituie o conditie fundamentală pentru accesul la finantările din bugetul public.

Capitolul II – Structura organizatorică a institutiilor de învătământ superior

Art. 131 – (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice institutie de învătământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăti, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităti de proiectare, centre de consultantă, clinici universitare, studiouri si ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităti de microproductie si prestări servicii, statiuni experimentale sau alte entităti pentru activităti de productie si transfer de cunoastere si tehnologie. În structura institutiilor de învătământ superior functionează servicii tehnico-administrative.
(2) Institutia de învătământ superior poate înfiinta, pe perioadă determinată si pe proiecte, unităti de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri si cheltuieli, care au autonomie si statute proprii, aprobate de senatul universitar.
(3) Componentele prevăzute la alin. (1) si (2) sunt organizate de fiecare institutie de învătământ superior, astfel încât institutia să îsi realizeze misiunea, să asigure criteriile si standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activitătile de învătământ, cercetare, productie sau transfer cognitiv si tehnologic si să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunitătii universitare.

Art. 132 – (1) Facultatea este unitatea functională care elaborează si gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale stiintelor, artelor sau sportului.
(2) Orice facultate se înfiintează, se organizează sau se desfiintează la propunerea si cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura institutiilor de învătământ superior, initiată anual de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Într-o institutie de învătământ superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate să înfiinteze si să finanteze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinte stringente de instruire si formare profesională în domenii de interes national. Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calitătii în învătământul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, scoli doctorale, scoli postuniversitare si extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri si cicluri de studii universitare.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), în situatii temeinic justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, poate înfiinta facultăti, în cadrul universitătilor de stat, cu consultarea senatului universitar.

Art. 133 – (1) Departamentul este unitatea academică functională care asigură producerea, transmiterea si valorificarea cunoasterii în unul sau mai multe domenii de specialitate.
(2) Un departament poate avea în componentă centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, scoli postuniversitare si extensii universitare.
(3) Departamentul se înfiintează, se organizează, se divizează, se comasează sau se desfiintează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliului facultătii/facultătilor în care functionează.
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care functionează ca unităti de venituri si cheltuieli în cadrul universitătii.

Art. 134 – Înfiintarea institutelor, statiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislatiei în vigoare.

Art. 135 – (1) Învătământul superior pentru minoritătile nationale se realizează:
a) în institutii de învătământ superior în cadrul cărora functionează facultăti/linii/programe de studii cu predare în limba maternă;
b) în institutii de învătământ superior multiculturale si multilingve; în acest caz, se constituie sectii/linii cu predare în limbile minoritătilor nationale;
c) în cadrul institutiilor de învătământ superior pot fi organizate grupe, sectii sau linii de predare în limbile minoritătilor nationale, în conditiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universitătii multilingve si multiculturale se organizează în departamente. Cadrele universitare apartinând liniei de studiu adoptă si elaborează un regulament de functionare propriu, care stabileste procedurile de alegere si alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective în concordantă cu Carta universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Sectia de studiu este o formă de organizare a învătământului universitar într-o limbă a minoritătilor nationale, care poate fi institutionalizată, atât la nivelul universitătii, cât si în cadrul unei facultăti, prin departamentul sectiei, care are în componentă programele de studiu si structurile organizatorice aferente. Sectiile beneficiază de autonomie universitară în organizarea activitătilor didactice.
(4) În învătământul universitar pentru minoritătile nationale, se asigură pregătirea în ciclul I de studii universitare – licentă, în ciclul II de studii universitare – master si în ciclul III de studii universitare – doctorat, precum si în învătământul postuniversitar, în limba maternă.
(5) Finantarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studentii care urmează cursurile în limba unei minorităti nationale.

Capitolul III – Organizarea studiilor universitare

Sectiunea 1 – Structura anului universitar

Art. 136 – (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie si include două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activităti didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni.
(2) Senatul universitar al fiecărei institutii de învătământ superior aprobă anual, cu cel putin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studentilor, precum si calendarul activitătilor educationale specifice semestrelor academice de studiu.

Sectiunea a 2-a – Programe de studii universitare

Art. 137 – (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităti curriculare de predare, învătare, cercetare, aplicatii practice si evaluare, planificate astfel încât să ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă si printr-un supliment de diplomă.
(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificării definit în Cadrul national al calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabileste astfel încât să maximizeze sansele obtinerii calificării dorite si se aprobă de către senatul universitar.
(3) Concordanta dintre curriculum si calificarea oferită de programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurării calitătii.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii si organizate pe 3 cicluri de studiu: licentă, master, doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupatii si functii specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit.

Art. 138 – (1) Organizarea programelor de studii este de competenta institutiilor de învătământ superior, cu respectarea legislatiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat, senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare si functionare, în acord cu standardele nationale si internationale generale si specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare functionează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat si functionează în conditiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea si desfăsurarea de programe de studii universitare care nu functionează legal se sanctionează cu nerecunoasterea studiilor pentru beneficiari, precum si cu amendă pentru organizatori, potrivit legii penale, si cu retragerea imediată, de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, a autorizatiei de functionare provizorie, respectiv a acreditării pentru institutia în cauză.
(3) Autorizarea provizorie si acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învătământ, fiecare limbă de predare si pentru fiecare locatie geografică în care se desfăsoară.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementarea natională nu poate contraveni celei europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor si al programelor de studii universitare, domeniile si programele de studii universitare acreditate sau autorizate să functioneze provizoriu, locatiile geografice de desfăsurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învătământ sau limbă de predare, precum si numărul maxim de studenti care pot fi scolarizati, propus de către agentiile de evaluare a calitătii care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, înaintea datei de 31 martie a anului respectiv.

Sectiunea a 3-a – Forme de organizare

Art. 139 – Formele de organizare a programelor de studii sunt:
a) cu frecventă, caracterizată prin activităti de învătământ si/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului si presupunând întâlnirea nemijlocită, în spatiul universitar, a studentilor cu cadrele didactice si de cercetare;
b) cu frecventă redusă, caracterizată prin activităti dedicate mai ales unor cursuri de sinteză si pregătirii aplicative, programate în mod compact si periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spatiul universitar, a studentilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învătământului la distantă;
c) la distantă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice si de comunicatii specifice, activităti de autoînvătare si autoevaluare completate de activităti specifice de tutorat.

Art. 140 – (1) Programele de studii universitare de licentă se pot organiza la următoarele forme de învătământ: cu frecventă, cu frecventă redusă si la distantă.
(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoarele forme de învătământ: cu frecventă si cu frecventă redusă.
(3) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) si (2) programele de studii de licentă si master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de învătământ cu frecventă.
(4) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la forma de învătământ cu frecventă. Pentru programele de studii universitare de doctorat, obligatiile referitoare la frecventă sunt stabilite de către conducerea scolii doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Obligatiile referitoare la frecventă constituie un criteriu de evaluare a calitătii scolii doctorale, inclusiv în vederea finantării.
(5) Diplomele si certificatele de studii universitare eliberate de institutiile de învătământ superior, în conditiile legii, pentru aceleasi programe de studii, indiferent de forma de învătământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competentele si cunostintele verificate, corespondenta dintre rezultatele învătării si notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru orice formă de învătământ corespunzătoare unui anumit program de studii din cadrul unei institutii de învătământ superior.
(6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învătământ cu frecventă redusă si la distantă numai institutiile de învătământ superior care au acreditat programul de învătământ respectiv la forma de învătământ cu frecventă.

Sectiunea a 4-a – Contracte de studii

Art. 141 – Institutia de învătământ superior semnează cu fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetător postdoctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare în concordantă cu prevederile regulamentelor de organizare si desfăsurare a programelor de studii si cu respectarea legislatiei în vigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar.

Sectiunea a 5-a – Admiterea în programe de studii

Art. 142 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în institutiile de învătământ superior de stat si particulare din România.
(2) Fiecare institutie de învătământ superior elaborează si aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).
(3) Conditiile de admitere, inclusiv cifrele de scolarizare trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel putin 6 luni înainte de sustinerea concursului de admitere.
(4) La admiterea în învătământul superior de stat si particular, pentru fiecare ciclu si program de studii universitare, cetătenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinând Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene pot candida în aceleasi conditii prevăzute de lege pentru cetătenii români, inclusiv în ceea ce priveste taxele de scolarizare.
(5) Institutiile de învătământ superior pot percepe de la candidati, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea si desfăsurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.
(6) O persoană poate beneficia de finantare de la buget pentru un singur program de licentă, pentru un singur program de master si pentru un singur program de doctorat.
(7) Persoana admisă la un program de studii universitare de licentă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezentei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare si până la sustinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai putin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
(8) Institutiile de învătământ superior au obligatia să restituie, în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii si neconditionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidatilor declarati respinsi sau ale celor care renuntă la locul obtinut prin admitere, după afisarea rezultatelor finale.

Sectiunea a 6-a – Examene de finalizare a studiilor

Art. 143 – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învătământul superior sunt:
a) examen de licentă, pentru ciclul de studii universitare de licentă sau examen de diplomă pentru învătământul din domeniul stiintelor ingineresti;
b) examen de disertatie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) examen de sustinere publică a tezei de doctorat;
d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selectie, care precedă examenul de licentă, în cazul studentilor/absolventilor care provin de la institutii de învătământ superior si/sau programe de studii care au intrat în lichidare.
(2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează si se desfăsoară numai de către institutiile de învătământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar si care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Absolventii programelor de studiu din institutiile de învătământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai în cadrul institutiilor de învătământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Îndrumătorii lucrărilor de licentă, de diplomă, de disertatie si de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalitătii continutului acestora.
(5) Este interzisă comercializarea de lucrări stiintifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calitătii de autor al unei lucrări de licentă, de diplomă, de disertatie sau de doctorat.

Sectiunea a 7-a – Examenele de evaluare pe parcurs a studentilor

Art. 144 – (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii este determinat prin evaluări sumative de tip examen si prin evaluarea continuă.
(2) Institutiile de învătământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate de senatul universitar, care au în vedere asigurarea calitătii si respectarea prevederilor Codului de etică si deontologie universitară.
(3) Rezultatele în învătare sunt apreciate la examene:
a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competentelor minimale aferente unei discipline si promovarea unui examen;
b) cu calificative, după caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultătii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeste că acestea au fost obtinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică si deontologie universitară. Decanul poate dispune reorganizarea examenului.

Art. 145 – Analiza contestatiilor depuse de candidatii la admitere, de studentii examinati, de absolventi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de competenta institutiilor de învătământ superior, conform propriilor regulamente institutionale si prevederilor Cartei universitare.

Sectiunea a 8-a – Diplome

Art. 146 – Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedeste că s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică si deontologie universitară.

Art. 147 – (1) Recunoasterea si echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate în tară sau în străinătate se realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului si a unor metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei institutii de învătământ superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare si transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru.
(2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor Codului de etică si deontologie universitară nu pot fi recunoscute în cazul unei noi înmatriculări.
(3) În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe universităti, actele de studii se eliberează în concordantă cu reglementările nationale si cu prevederile acordurilor interinstitutionale.

Sectiunea a 9-a – Credite de studii

Art. 148 – (1) Programele de studii universitare planifică si organizează volumul de muncă specific activitătilor de predare, învătare, aplicare practică si examinare în concordantă cu ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată si independentă necesară pentru finalizarea individuală de către student a unei unităti componente a unui curs din cadrul unui program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învătării.
(2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileste de către senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licentă si master, pe domenii de specializare, se stabileste la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licentă si de master corespunde obtinerii a cel putin 300 de credite de studii transferabile.
(6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileste de fiecare universitate în functie de domeniul stiintific sau artistic.

Art. 149 – (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referintă pe care universitătile îl pot utiliza în recunoasterea unor studii sau perioade de studii universitare legale efectuate anterior în acelasi domeniu fundamental în scopul echivalării si transferării creditelor de studiu transferabile si a eventualei continuări a studiilor dintr-un program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor si recunoasterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza informatiilor existente în registrul matricol propriu, institutiile de învătământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operatiune, institutiile de învătământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar.
(3) Pentru cadrele didactice din învătământul preuniversitar, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT, învătământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licentă, potrivit legii.

Sectiunea a 10-a Ciclul I – Studii universitare de licentă

A. Organizarea
Art. 150 – (1) Acreditarea unui program de studii universitare de licentă si stabilirea numărului maxim de studenti care pot fi scolarizati în cadrul programului si cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau de către o altă agentie de asigurare a calitătii, din tară sau din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calitătii în Învătământul Superior (EQAR). Studiile universitare de licentă corespund unui număr cuprins între minimum 180 si maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, si se finalizează prin nivelul 6 din EQF/CEC.
(2) La învătământul cu frecventă, durata specifică a studiilor universitare de licentă este, după caz, de 3-4 ani si corespunde unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile pentru un an de studii. Durata studiilor de licentă pentru învătământul universitar din domeniile stiinte ingineresti, stiinte juridice si teologie pastorală este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 5% din numărul studentilor cu frecventă dintr-un program de studii universitare de licentă pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultătii, 2 ani de studii într-un singur an, cu exceptia institutiilor de învătământ superior medical si al ultimului an de studii, în conditiile prevăzute de regulamentele de organizare si desfăsurare a programelor de studii si cu respectarea legislatiei în vigoare.
(4) În cadrul studiilor universitare de licentă este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Universitătile au obligatia de a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare, dintre care cel putin 50% în afara universitătilor.
(5) Studiile universitare de licentă la forma de învătământ cu frecventă se pot organiza în regim de finantare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului alocă pentru studiile universitare de licentă la forma de învătământ cu frecventă un număr de granturi de studii finantate de la buget, pentru universitătile de stat.
(6) Senatul universitar poate înfiinta duble specializări. Procedura de autorizare si acreditare a acestor specializări este cea prevăzută de lege.

B. Admiterea
Art. 151 – (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolventii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.
(2) În cadrul metodologiei proprii, institutiile de învătământ superior pot stabili facilităti sau conditii speciale referitoare la admiterea candidatilor la programe de studii universitare de licentă, care au obtinut în perioada studiilor liceale distinctii la olimpiadele scolare si/sau la alte concursuri nationale sau internationale.

C. Diploma
Art. 152 – (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de licentă se numeste diplomă de licentă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă de urbanist.
(2) Pe diploma de licentă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de urbanist se mentionează toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învătământ urmată si Titlul obtinut. Diploma de licentă, diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însotite de suplimentul la diplomă si se eliberează, gratuit, în limba română si într-o limbă de circulatie internatională.

Sectiunea a 11-a Ciclul II – Studii universitare de master

A. Organizarea
Art. 153 – (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare si se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC si din Cadrul National al Calificărilor. Acestea au o durată normală de 1-2 ani si corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 si 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I si ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 si 6 ani, la învătământul cu frecventă, în conditiile prezentei legi, diplomele obtinute fiind echivalente diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licentă a absolventilor învătământului superior de lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma de studii universitare de master în specialitate.

Art. 154 – (1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competentelor profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competentelor de cercetare stiintifică. Învătarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat.
Masterul de cercetare este exclusiv la forma de învătământ cu frecventă si poate fi organizat în cadrul scolilor doctorale;
c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învătământ cu frecventă.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele institutii de învătământ superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu în acest scop.

Art. 155 – (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare de master, împreună cu stabilirea numărului maxim al studentilor care pot fi scolarizati si cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de către ARACIS sau de către o altă agentie de asigurare a calitătii, din tară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calitătii în Învătământul Superior, denumit în continuare EQAR.
(2) În cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu pentru studii universitare de master, programele de studii promovate sunt stabilite anual de către senatul universitar si comunicate Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi publicate centralizat.
(3) Institutiile de învătământ superior pot stabili parteneriate cu operatori economici, asociatii profesionale si/sau institutii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare de master care să răspundă cerintelor pietei muncii.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului alocă pentru studiile universitare de master la forma de învătământ cu frecventă un număr de granturi de studii finantate de la buget, pentru universitătile de stat.

B. Admiterea
Art. 156 – Pot candida la programe de studii universitare de master absolventii cu diplomă de licentă sau echivalentă.

C. Diploma
Art. 157 – Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de master si sustinerea cu succes a lucrării de disertatie se numeste diplomă de master si cuprinde toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învătământ. Aceasta este însotită de suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în limba română si o limbă de circulatie internatională.

Sectiunea a 12-a Ciclul III – Studii universitare de doctorat

A. Organizarea
Art. 158 – (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare si permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC si din Cadrul National al Calificărilor. Acestea se desfăsoară pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se organizează în scoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Scolile doctorale se pot organiza de către o universitate sau un consortiu universitar ori de către consortii sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consortiu universitar si unităti de cercetare-dezvoltare. Universitătile, respectiv parteneriatele sau consortiile organizatoare de una sau mai multe scoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o institutie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pe baza autorizării provizorii, a acreditării, respectiv a evaluării periodice.
(3) Academia Română poate înfiinta scoala de Studii Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinta autorizării, acreditării si functionării ca institutie de învătământ superior. Scoala de Studii Doctorale a Academiei Române poate fi IOSUD si poate organiza programe universitare de doctorat.
(4) Fiecare scoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea scolii doctorale se face pe baza performantei scolii doctorale si a capacitătii institutionale a IOSUD din care face parte scoala doctorală. Evaluarea scolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agentie de asigurare a calitătii, din tară sau străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării si a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii si metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS si CNATDCU. Fiecare scoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluării scolii doctorale, ARACIS sau agentia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri:
a) doctorat stiintific, care are ca finalitate producerea de cunoastere stiintifică originală, relevantă international, pe baza unor metode stiintifice, organizat numai la forma de învătământ cu frecventă. Doctoratul stiintific este o conditie pentru cariera profesională în învătământul superior si cercetare;
b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoastere originală pe baza aplicării metodei stiintifice si a reflectiei sistematice, asupra unor creatii artistice sau asupra unor performante sportive de înalt nivel national si international si care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învătământul superior si în cercetare în domeniile artelor si sportului.
(7) scolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe discipline sau tematici disciplinare si interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul institutional al IOSUD, de sisteme proprii si specifice de conducere si administrare a programelor de studii si cercetare, inclusiv la nivelul scolilor doctorale. La nivelul IOSUD functionează consiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecărei scoli doctorale functionează consiliul scolii doctorale. Aceste structuri functionează conform prevederilor prezentei legi si ale codului studiilor universitare de doctorat prevăzut la alin. (1).

Art. 159 – (1) Programul de studii universitare de doctorat se desfăsoară în cadrul unei scoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat si cuprinde:
a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, în cadrul scolii doctorale;
b) un program individual de cercetare stiintifică sau creatie artistică.
(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de doctorat respectă reglementările în cauză.
(3) Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situatii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat si în limita fondurilor disponibile.
(4) O scoală doctorală poate recunoaste, conform regulamentului propriu de organizare si desfăsurare a studiilor universitare de doctorat si în conditiile prezentei legi, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat si/sau a unor stagii de cercetare stiintifică, desfăsurate în tară sau în străinătate, în universităti sau în centre de cercetare de prestigiu, precum si recunoasterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în conditiile stabilite prin regulamentul institutional propriu de organizare si desfăsurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeste, în consecintă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregătire si programul de cercetare sunt stabilite de conducătorul de doctorat si de scoala doctorală.

Art. 160 – (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finantare de la bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat stiintific si pentru doctoratul profesional din domeniul artelor si al sportului, un număr de granturi doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul doctoral include cuantumul bursei individuale si costurile pentru programul de studii avansate si pentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienti corespunzători pe domenii disciplinare si profesionale ale doctoratului.
(3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competitie natională de proiecte stiintifice între scolile doctorale sau competitie natională de proiecte stiintifice între conducătorii de doctorat, membri ai unei scoli doctorale. Competitiile sunt organizate în coordonarea CNCS.
(4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două tipuri de competitii prevăzute la alin. (3), precum si metodologia de desfăsurare a competitiilor se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 161 – Doctoratul se poate desfăsura în limba română, în limba minoritătilor nationale sau într-o limbă de circulatie internatională, conform contractului de studii doctorale încheiat între IOSUD, conducătorul de doctorat si studentul-doctorand.

Art. 162 – (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza si în cotutelă, caz în care studentul-doctorand îsi desfăsoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România si a unui conducător de doctorat dintr-o altă tară sau sub îndrumarea concomitentă a doi conducători de doctorat din institutii diferite din România, pe baza unui acord scris între institutiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat si în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeasi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studiu sau unul dintre conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform prevederilor din Carta universitară.
(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilitătii universitare, IOSUD poate angaja, pe bază de contract, specialisti din străinătate care detin dreptul legal de a conduce doctorat, conform art. 166 alin. (4).

B. Admiterea
Art. 163 – Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de doctorat numai absolventii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia.

C. Studentul-doctorand
Art. 164 – (1) Pe parcursul desfăsurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studentii-doctoranzi sunt încadrati de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenti de cercetare sau asistenti universitari, pe perioadă determinată.
(2) Pe toată durata activitătii, studentul-doctorand beneficiază de recunoasterea vechimii în muncă si specialitate si de asistentă medicală gratuită, fără plata contributiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru somaj, la asigurările sociale de sănătate si pentru accidente de muncă si boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfăsura activităti didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4-6 ore conventionale didactice pe săptămână. Activitătile didactice care depăsesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislatia în vigoare, intrând sub incidenta Codului muncii, cu respectarea drepturilor si obligatiilor ce revin salariatului si cu plata contributiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru somaj, la asigurările sociale de sănătate si pentru accidente de muncă si boli profesionale.

Art. 165 – (1) Perioada desfăsurării studiilor universitare de doctorat este asimilată, conform legislatiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu exceptia cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteste, în această perioadă, contributii la asigurările sociale.
(2) După sustinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o adeverintă care atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat.

D. Conducătorul de doctorat
Art. 166 – (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obtinut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum si persoanele care au obtinut atestatul de abilitare, având cel putin functia de lector/sef de lucrări, respectiv de cercetător stiintific gradul III.
(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele si procedurile elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel international, propuse de CNATDCU si aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obtinerea atestatului de abilitare nu depind de functia didactică sau de gradul profesional si sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar.
(3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice si de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o institutie membră a unui IOSUD si să fie membre ale unei scoli doctorale. Cadrele didactice si de cercetare abilitate si cercetătorii stiintifici abilitati devin conducători de doctorat în urma abilitării.
(4) Specialistii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în institutii de învătământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:
a) specialistii care au calitatea de conducător de doctorat în una din tările Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European si Confederatia Elvetiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului;
b) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului stabileste o listă a institutiilor de învătământ superior, din afara tărilor mentionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităti ale lumii. Specialistii care au calitatea de conducător de doctorat în una din institutiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului;
c) specialistii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor institutii din străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obtine calitatea de conducător de doctorat în România, fie printr-o conventie internatională de recunoastere reciprocă, fie conform prevederilor alin. (2).
(5) Un conducător de doctorat poate îndruma studenti-doctoranzi numai în domeniul pentru care a obtinut acest drept.

Art. 167 – (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan studenti-doctoranzi decât într-un singur IOSUD, exceptie făcând doctoratele conduse în cotutelă.
(2) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan maximum 8 studenti-doctoranzi, aflati în diverse stadii ale studiilor de doctorat.
(3) Pentru activitatea pe care o desfăsoară în această calitate, conducătorii de doctorat sunt remunerati în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 168 – (1) Teza de doctorat se elaborează conform cerintelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare si desfăsurare a programelor de studii universitare de doctorat si în concordantă cu reglementările prevăzute în codul studiilor universitare de doctorat.
(2) Comisia de sustinere publică a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat si aprobată de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcătuită din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de doctorat si cel putin 3 referenti oficiali din tară sau din străinătate, specialisti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat si din care cel putin doi îsi desfăsoară activitatea în afara IOSUD respective.
Membrii comisiei de doctorat au Titlul de doctor si au cel putin functia didactică de conferentiar universitar sau de cercetător stiintific gradul II ori au calitatea de conducător de doctorat, în tară sau în străinătate.
(3) Teza de doctorat se sustine în sedintă publică în fata comisiei de doctorat, după evaluarea de către toti referentii. Sustinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenta a cel putin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a presedintelui comisiei si a conducătorului de doctorat. Sustinerea publică include obligatoriu o sesiune de întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat si a publicului.
(4) Pe baza sustinerii publice a tezei de doctorat si a rapoartelor referentilor oficiali, comisia de doctorat evaluează si deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător” si „Nesatisfăcător”. De regulă, calificativul „Excelent” se acordă pentru maximum 15% dintre candidatii care obtin Titlul de doctor într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar.
(5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerintele prevăzute în programul de cercetare stiintifică si aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine” sau „Satisfăcător” comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.
(6) În cazul atribuirii calificativului „Nesatisfăcător”, comisia de doctorat va preciza elementele de continut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat si va solicita o nouă sustinere publică a tezei. A doua sustinere publică a tezei are loc în fata aceleiasi comisii de doctorat, ca si în cazul primei sustineri. În cazul în care si la a doua sustinere publică se obtine calificativul „Nesatisfăcător”, Titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.
(7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU.
(8) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primeste din partea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului o motivatie scrisă de invalidare, redactată în baza observatiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează si a doua oară, Titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.
(9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează si în format digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însotită de înregistrarea pe suport digital a creatiei artistice originale. Teza de doctorat si anexele sale se publică pe un site administrat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu respectarea legislatiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor.

Art. 169 – (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de doctorat se numeste diplomă de doctor. În diploma care certifică obtinerea si detinerea titlului de doctor se mentionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul stiintific; în cea care certifică obtinerea si detinerea titlului de doctor într-un domeniu profesional se mentionează, în mod expres, domeniul profesional al doctoratului.
(2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat stiintific, se conferă de către IOSUD diploma si Titlul de doctor în stiinte, corespunzându-i acronimul Dr.
(3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de către IOSUD diploma si Titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul Dr. P.

Art. 170 – (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică si management universitar sau de Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:
a) retragerea calitătii de conducător de doctorat;
b) retragerea titlului de doctor;
c) retragerea acreditării scolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului scolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenti-doctoranzi.
(2) Reacreditarea scolii doctorale se poate obtine după cel putin 5 ani de la pierderea acestei calităti, numai în urma reluării procesului de acreditare, conform art. 158.
(3) Redobândirea calitătii de conducător de doctorat se poate obtine după cel putin 5 ani de la pierderea acestei calităti, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt conditii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Conducătorii de doctorat sunt evaluati o dată la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, la propunerea CNATDCU.

Capitolul IV – Organizarea învătământului postuniversitar

Art. 171 – Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansată;
b) programe postuniversitare de formare si dezvoltare profesională continuă.

Sectiunea 1 – Programele postdoctorale

Art. 172 – (1) Programele postdoctorale de cercetare avansată:
a) sunt programe destinate persoanelor care au obtinut o diplomă de doctor în stiinte cu cel mult 5 ani înainte de admiterea în programul postdoctoral si care doresc să se perfectioneze în cadrul unei alte institutii decât cea în care au obtinut Titlul de doctor;
b) asigură cadrul institutional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea studiilor universitare de doctorat;
c) au o durată de minimum un an;
d) se pot finanta de către institutii publice sau de către operatori economici;
e) în cadrul institutiilor de învătământ superior se desfăsoară în cadrul unei scoli doctorale pe baza planului de cercetare propus de cercetătorul postdoctoral si aprobat de scoala doctorală.
(2) În cadrul institutiilor de învătământ superior, programele postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul scolilor doctorale acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate si în cadrul unitătilor de cercetare-dezvoltare.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de institutia gazdă, în conformitate cu legislatia în vigoare.
(4) Cercetătorii postdoctorali sunt încadrati de către universităti cu contract de muncă pe perioadă determinată. Cercetătorii postdoctorali sunt încadrati, de regulă, pe functia de cercetător stiintific sau cercetător stiintific gradul III, dar pot fi încadrati si pe functii de cercetare superioare acestora, în functie de îndeplinirea conditiilor necesare.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau institutia gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale.

Sectiunea a 2-a – Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesională continuă

Art. 173 – (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare si dezvoltare profesională continuă toate acele institutii de învătământ superior care au acreditate cel putin programe de studii universitare de licentă în domeniul stiintific respectiv.
(2) Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesională ale institutiilor acreditate se desfăsoară pe baza unui regulament propriu de organizare si desfăsurare, aprobat de senatul universitar si cu respectarea reglementărilor în vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT si se finalizează cu un examen de certificare a competentelor profesionale asimilate de cursanti pe parcursul programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finantare din alte surse.
(5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolventii care au cel putin studii universitare cu diplomă de licentă sau echivalentă.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare si dezvoltare profesională, institutia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competentelor profesionale specifice programului.

Capitolul V – Învătământul superior medical

Sectiunea 1 – Organizarea si functionarea învătământului superior medical. Învătământul superior din domeniile sănătate si medicină veterinară

Art. 174 – (1) Învătământul superior din domeniile sănătate si medicină veterinară se desfăsoară cu respectarea reglementărilor generale si sectoriale din Uniunea Europeană si anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică si practică medicală pentru domeniul medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară si Medicină Veterinară; 5 ani pentru programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru programele de studii Asistentă Medicală Generală si Moase si de 3 ani pentru alte programe de studii de licentă din domeniul sănătate;
b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licentă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licentă de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durată a studiilor de licentă de 5 ani si 360 de credite de studii transferabile pentru programele Medicină, Medicină Dentară si Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licentă de 6 ani;
c) studiile universitare de master au între 60 si 120 de credite de studii transferabile ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul scolii doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de doctorat se pot organiza în UOD si în IOSUD realizate prin consortii între universităti si spitale sau clinici.
(2) Institutiile de învătământ superior din domeniile sănătate si medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de învătământ prevăzute la alin. (1), si programe postdoctorale si de formare si dezvoltare profesională: de rezidentiat, de perfectionare, de specializare, de studii complementare în vederea obtinerii de atestate si de educatie medicală si farmaceutică continuă.
(3) Durata doctoratului pentru absolventii învătământului superior medical uman, medical veterinar si farmaceutic este de 4 ani.
(4) Institutiile de învătământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate si medicină veterinară si institutiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes reciproc, pentru asigurarea unor conditii optime de activitate, privind infrastructura, echipamentele medicale si accesul la informatie medicală.
(5) La selectia si promovarea personalului didactic universitar din institutiile de învătământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate se iau în considerare criteriile privind experienta profesională medicală dovedită. În învătământul superior din domeniul sănătate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reteaua Ministerului Sănătătii pot accede doar persoane care au obtinut, prin concurs, în functie de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist rezident/farmacist specialist în specialitatea postului.
(6) În învătământul superior din domeniul sănătate nu se pot transforma în credite echivalate si transfera studiile obtinute în învătământul postliceal.
(7) Învătământul superior si postuniversitar din domeniul sănătate se desfăsoară în unităti sanitare publice, în institute, în centre de diagnostic si tratament, în sectii cu paturi, în laboratoare si în cabinete. Conform legii speciale, se pot constitui clinici universitare, din una sau mai multe sectii clinice, în specialităti înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activităti de învătământ si cercetare ale departamentelor universitare.
(8) Rezidentialul reprezintă forma specifică de învătământ postuniversitar pentru absolventii licentiati ai programelor de studii medicină, medicină dentară si farmacie care asigură pregătirea necesară obtinerii uneia dintre specialitătile cuprinse în Nomenclatorul specialitătilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală. Organizarea si finantarea rezidentiatului se reglementează prin acte normative specifice.
(9) Admiterea la rezidentiat a cadrelor didactice din învătământul superior din domeniul sănătate se face în aceleasi conditii ca pentru orice absolvent al învătământului superior din domeniul sănătate.
(10) Medicii rezidenti care ocupă prin concurs posturi didactice de asistent universitar în institutii de învătământ superior din domeniul sănătate continuă formarea în rezidentiat si sunt retribuiti pentru ambele activităti.
(11) În cadrul institutiilor de învătământ superior care organizează programe de pregătire în rezidentiat se constituie un departament de pregătire în rezidentiat. În institutiile de învătământ superior care organizează programe de pregătire de medicină si farmacie, departamentul este subordonat conducerii universitătii.

Sectiunea a 2-a – Reglementarea altor aspecte specifice

Art. 175 – Reglementarea altor aspecte specifice desfăsurării activitătilor din acest domeniu se realizează prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului si, după caz, ordin comun al ministrului sănătătii si al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Capitolul VI – Învătământul superior militar si învătământul de informatii, de ordine publică si de securitate natională

Sectiunea 1 – Organizare si functionare

Art. 176 – (1) Învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională este învătământ de stat, parte integrantă a sistemului national de învătământ, si cuprinde: învătământ universitar pentru formarea ofiterilor, ofiterilor de politie si a altor specialisti, precum si învătământ postuniversitar.
(2) Institutiile de învătământ superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională din cadrul sistemului national de învătământ, precum si specializările/programele de studii din cadrul acestora se supun reglementărilor referitoare la asigurarea calitătii, inclusiv celor legate de autorizare si acreditare, în aceleasi conditii cu institutiile de învătământ superior civil.
(3) Structura organizatorică, oferta de scolarizare care contine profilurile, programele de studii, cifrele anuale de scolarizare, criteriile de selectionare a candidatilor pentru învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se stabilesc, după caz, de Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniile apărării, informatiilor, ordinii publice si securitătii nationale, potrivit specificului fiecărei arme, specializări, nivel si formă de organizare a învătământului, în conditiile legii.
(4) Formele de organizare a învătământului, admiterea la studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea si acreditarea institutiilor de învătământ, în învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională, se supun procedurilor si conditiilor aplicabile institutiilor de învătământ superior civil.
(5) Pentru învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională, după caz, Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniile apărării, informatiilor, ordinii publice si securitătii nationale pot emite ordine, regulamente si instructiuni proprii, în conditiile legii.
(6) Ofiterii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire a scolii militare de ofiteri cu durata de 3 sau 4 ani, pot să îsi completeze studiile în învătământul superior, pentru obtinerea diplomei de licentă în profiluri si specializări similare sau apropiate armei/specialitătii militare.
(7) Diplomele de licentă, de master, de doctorat eliberate de institutiile de învătământ superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională, precum si titlurile stiintifice obtinute dau dreptul detinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în conditiile legii, să ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de învătământ, cu profil apropiat si de acelasi nivel.
(8) Planurile de învătământ pentru învătământul superior militar, de informatii si de ordine publică si de securitate natională se elaborează de Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniul apărării, informatiilor, ordinii publice si securitătii nationale, în conformitate cu standardele nationale stabilite de institutiile responsabile cu asigurarea calitătii.

Sectiunea a 2-a – Managementul si finantarea institutiilor

Art. 177 – (1) Managementul institutiilor de învătământ superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se realizează în aceleasi conditii ca în institutiile civile de învătământ superior. Finantarea institutiilor din învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se face în conditiile legii.
(2) Structurile si functiile de conducere din institutiile de învătământ militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională sunt aceleasi ca si cele din institutiile civile de învătământ superior si se ocupă în aceleasi conditii ca si acestea, precum si cu respectarea procedurilor specificate în actele normative specifice în domeniu.
(3) Conducerea institutiilor de învătământ militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se realizează de către rectori care sunt si comandantii institutiilor respective. Functia de comandant se ocupă în conformitate cu reglementările Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Român de Informatii si ale altor institutii cu atributii în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale.
(4) În învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se înfiintează corpul instructorilor militari, de ordine si de securitate publică, prin ordine si instructiuni ale Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Justitiei, Serviciului Român de Informatii si ale altor institutii cu atributii în domeniul apărării, ordinii publice si sigurantei nationale.

Sectiunea a 3-a – Resurse umane

Art. 178 – (1) Functiile didactice si de cercetare din învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se ocupă si se eliberează în aceleasi conditii ca si cele din institutiile civile de învătământ superior. Cadrele didactice si de cercetare din învătământul superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională au acelasi statut ca cele din institutiile civile de învătământ superior.
(2) Institutiile de învătământ superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se bucură de principiul autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită de vârstă si vechime integrală ca militari, pot să îsi continue activitatea didactică, în cadrul aceleiasi institutii de învătământ superior, în conditiile legii.

Sectiunea a 4-a – Viata universitară

Art. 179 – Viata universitară din institutiile de învătământ superior militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională se desfăsoară în conformitate cu reglementările legale pentru institutiile civile de învătământ superior, adaptate mediului militar, de informatii, de ordine publică si de securitate natională.

Capitolul VII – Învătământul superior artistic si sportiv

Art. 180 – În învătământul superior artistic si sportiv, procesul educational se desfăsoară prin activităti didactice si prin activităti practice de creatie si performantă.

Art. 181 – Institutiile de învătământ superior artistic si sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot organiza forme de învătământ prin cele 3 cicluri de studii universitare: ciclul I – studii universitare de licentă, ciclul II – studii universitare de master si ciclul III – studii universitare de doctorat, incluzând doctoratul stiintific si doctoratul profesional, precum si programe de formare si dezvoltare profesională continuă.

Art. 182 – În învătământul superior artistic si sportiv, structura anului universitar poate fi adaptată în functie de programul activitătilor practice specifice.

Art. 183 – În învătământul superior artistic si sportiv, practica studentilor se desfăsoară în universităti: în centre de proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unităti de productie teatrale si cinematografice, spatii destinate performantei sportive, precum si în institutii din profilul artistic sau sportiv respectiv, pe bază de parteneriat institutional.

Art. 184 – În învătământul superior artistic si sportiv, doctoratul stiintific sau profesional este o conditie pentru cariera didactică.

Art. 185 – Cercetarea prin creatie artistică, proiectare si performantă sportivă se desfăsoară individual sau colectiv, în centre de proiectare, laboratoare si ateliere artistice, studiouri muzicale, unităti de productie teatrală si cinematografică, spatii destinate performantei sportive.

Art. 186 – Evaluarea calitătii si clasificarea universitătilor artistice si sportive iau în considerare criteriile specifice creatiei artistice si performantei sportive.

Art. 187 – În învătământul superior artistic si sportiv, alocarea pe baze competitionale a fondurilor se face inclusiv în baza criteriilor specifice creatiei artistice si performantei sportive.

Art. 188 – Reglementarea altor aspecte specifice desfăsurării activitătii din aceste domenii va fi realizată prin hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, în concordantă cu prevederile legii si cu reglementările generale si sectoriale ale Uniunii Europene.

Capitolul VIII – Activitatea de cercetare si creatie universitară

Art. 189 – (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare si creatie artistică din universităti se organizează si functionează pe baza legislatiei nationale si a Uniunii Europene în domeniu.
(2) Institutiile de învătământ superior care si-au asumat ca misiune si cercetarea stiintifică au obligatia să creeze structuri tehnico-administrative care să faciliteze managementul activitătilor de cercetare si a proiectelor de cercetare-dezvoltare derulate de personalul institutiei. Aceste structuri deservesc si răspund optim cerintelor personalului implicat în cercetare.
(3) Personalul implicat în activităti de cercetare în institute, laboratoare sau centre de cercetare ale universitătii dispune, în limita proiectelor de cercetare pe care le coordonează, de autonomie si de responsabilitate personală, delegată de ordonatorul de credite, în realizarea achizitiilor publice si a gestionării resurselor umane necesare derulării proiectelor. Aceste activităti se desfăsoară conform reglementărilor legale în vigoare si fac obiectul controlului financiar intern.

Art. 190 – (1) La sfârsitul fiecărui an bugetar, conducerea universitătii prezintă senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare si la modul în care regia a fost cheltuită.
(2) Cuantumul maximal al regiei pentru granturile si contractele de cercetare este stabilit de finantator sau de autoritatea contractantă si nu poate fi modificat pe perioada derulării acestora.

Art. 191 – (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Natională pentru Cercetare stiintifică, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului asigură un avans de până la 90% din valoarea grantului din momentul semnării contractului de finantare. Pentru diferentă, universitătile pot avansa fonduri din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstitutională a personalului de cercetare după principiul „grantul urmează cercetătorul” este garantată prin prezenta lege si se realizează prin metodologii elaborate de autoritătile contractante. Titularul grantului răspunde public, conform contractului cu autoritatea contractantă, de modul de gestionare a grantului.

Capitolul IX – Promovarea calitătii în învătământul superior si în cercetarea stiintifică

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 192 – (1) Asigurarea calitătii învătământului superior si a cercetării stiintifice universitare este o obligatie a institutiei de învătământ superior si o atributie fundamentală a Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. În realizarea acestei atributii, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului colaborează cu ARACIS, cu alte agentii înscrise în EQAR, precum si cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etică si management universitar (CEMU) si alte organisme cu competente în domeniu conform legislatiei în vigoare.
(2) Institutiile de învătământ superior au obligatia de a furniza Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului datele solicitate de acesta, cu respectarea prevederilor legale. Refuzul sau raportarea falsă încalcă principiul răspunderii publice si duce la sanctiunile prevăzute de lege.
(3) Institutiile de învătământ superior care refuză să facă publice datele de interes public solicitate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau oricare altă persoană fizică sau juridică încalcă principiul răspunderii publice si sunt sanctionate conform legii.
(4) Studentii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calitătii.

Art. 193 – (1) Evaluarea universitătilor se realizează în scopul:
a) autorizării provizorii si acreditării;
b) ierarhizării programelor de studii si clasificării universitătilor.
(2) Evaluarea în scopul autorizării provizorii si acreditării se realizează de către ARACIS sau de altă agentie înscrisă în EQAR si are loc potrivit legii si standardelor internationale în domeniu.
(3) Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii si a clasificării universitătilor se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotărâre a Guvernului, în maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Evaluarea este realizată periodic.
(4) Universitătile se clasifică, pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), în 3 categorii:
a) universităti centrate pe educatie;
b) universităti de educatie si cercetare stiintifică sau universităti de educatie si creatie artistică;
c) universităti de cercetare avansată si educatie.
(5) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se face de către un consortiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanti ai studentilor, CNCS, CNATDCU si un organism international cu competente în domeniul ierarhizării si clasificării institutiilor de învătământ selectat pe bază de concurs.
(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), prima evaluare de după intrarea în vigoare a prezentei legi, făcută conform prevederilor alin. (3), se face numai de către un organism international cu competentă în domeniul ierarhizării si clasificării institutiilor de învătământ superior sau de către o agentie de asigurare a calitătii înregistrată în EQAR, din străinătate.
(7) Pentru programele de licentă si master, finantarea institutiilor de învătământ superior de stat, din surse publice, se face diferentiat pe categorii de universităti si în functie de pozitia în ierarhie a programelor de studii, conform ierarhizării prevăzute la alin. (3), pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. Finantarea programelor de doctorat se face conform prevederilor art. 160.
(8) Statul poate finanta programele de excelentă în cercetare si educatie din orice categorie de universităti.
(9) Programele de excelentă prevăzute la alin. (8) se stabilesc pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), pentru programele de licentă si master, si pe baza competitiilor prevăzute la art. 160 alin. (3), pentru programele de doctorat.
(10) Sunt finantate din fonduri publice: programe de licentă în universitătile de stat mentionate la alin. (4) lit. a), programe de licentă si master în universitătile prevăzute la alin. (4) lit. b) si programe de doctorat, master si licentă în universitătile prevăzute la alin. (4) lit. c).

Art. 194 – (1) Pentru promovarea calitătii si cresterea eficientei sistemului de învătământ superior, pentru cresterea vizibilitătii internationale si pentru concentrarea resurselor, universitătile de stat si particulare pot:
a) să se constituie în consortii universitare, potrivit legii;
b) să fuzioneze într-o singură institutie de învătământ superior cu personalitate juridică.
(2) Universitătile acreditate la data intrării în vigoare a prezentei legi pot demara proceduri pentru constituirea de consortii sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbtie. Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului alocă preferential resurse financiare consortiilor sau universitătilor fuzionate, conform unei metodologii adoptate în acest sens prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, la propunerea CNFIS.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbtie a institutiilor de învătământ superior de stat se face, de regulă, în jurul institutiilor din categoria universitătilor de cercetare avansată si educatie si tinând cont de proximitatea geografică.
(4) Evaluarea programelor de studii si a institutiilor de învătământ superior se face periodic, la initiativa Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau a universitătilor. Rezultatele evaluării sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educatie si pentru transparenta institutională.

Art. 195 – (1) Fiecare universitate are obligatia să realizeze, la intervale de maximum 5 ani, evaluarea internă si clasificarea departamentelor pe 5 niveluri de performantă în cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCS si aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. Rezultatele evaluării si clasificării sunt publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluării interne, poate dispune reorganizarea sau desfiintarea departamentelor ori institutelor neperformante, fără a prejudicia studentii.

Art. 196 – Guvernul României înfiintează Institutul de Studii si Cercetări Avansate din România, având ca obiectiv principal sustinerea elitelor stiintifice românesti din tară si din diaspora. Metodologia de înfiintare a acestuia se elaborează de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 197 – Statul încurajează excelenta în institutiile de învătământ superior prin pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege:
a) universitătilor li se alocă o finantare suplimentară, în sumă, la nivel national, de minimum 30% din suma alocată la nivel national universitătilor de stat ca finantare de bază, pe baza criteriilor si a standardelor de calitate stabilite de Consiliul National al Finantării Învătământului Superior si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
b) universitătilor de stat li se alocă un fond distinct pentru dezvoltarea institutională, din bugetul alocat Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Fondul de dezvoltare institutională se adresează celor mai performante institutii de învătământ superior din fiecare categorie si se alocă după criterii competitive bazate pe standarde internationale. Metodologia de alocare si utilizare a fondului pentru dezvoltare institutională se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Sectiunea a 2-a – Sprijinirea excelentei individuale

Art. 198 – Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studentii si cercetătorii cu performante exceptionale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universităti din tară ori din străinătate, acordate pe bază de competitie;
b) granturi pentru efectuarea si finalizarea unor cercetări, inclusiv teze de doctorat;
c) aprobarea unor rute educationale flexibile, care permit accelerarea parcursului de studii universitare;
d) crearea de instrumente si mecanisme de sustinere a insertiei lor profesionale în tară, astfel încât să valorifice la nivel superior atât talentul, cât si achizitiile realizate prin formare.

Capitolul X – Promovarea universitătii centrate pe student

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 199 – (1) Studentii sunt considerati parteneri ai institutiilor de învătământ superior si membri egali ai comunitătii academice. În învătământul confesional studentii sunt membri ai comunitătii academice în calitate de discipoli.
(2) O persoană dobândeste statutul de student si de membru al unei comunităti universitare numai în urma admiterii si a înmatriculării sale într-o institutie de învătământ superior acreditată sau autorizată să functioneze provizoriu.
(3) O persoană poate fi admisă si înmatriculată ca student concomitent la cel mult două programe de studii, indiferent de institutiile de învătământ care le oferă. Orice subventie financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform normelor legale în vigoare, numai într-o singură institutie de învătământ superior, pentru un singur program de studii. În cazul studentilor care se transferă între universităti sau programe de studii, subventiile urmează studentul.
(4) În vederea testării cunostintelor si a capacitătilor cognitive, respectiv artistice sau sportive, si a admiterii într-un program de studii pentru licentă, master ori doctorat, institutiile de învătământ superior organizează examene de admitere pentru fiecare program si ciclu de studiu.

Sectiunea a 2-a – Înmatricularea studentilor. Registrul matricol unic al universitătilor din România

Art. 200 – (1) O institutie de învătământ superior poate admite si înmatricula într-un program de studii numai acel număr de studenti pentru care sunt asigurate conditii optime de calitate academică, de viată si de servicii sociale în spatiul universitar.
(2) Oferta anuală de scolarizare este făcută publică de către rectorul institutiei de învătământ superior prin declaratie pe propria răspundere, cu respectarea capacitătii de scolarizare stabilite conform art. 138 alin. (5).
(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student si universitate se încheie un contract în care se specifică drepturile si obligatiile părtilor.
(4) Universitătile care admit în programele lor de studii mai multi studenti decât capacitatea de scolarizare, aprobată conform prezentei legi, încalcă răspunderea lor publică si sunt sanctionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 201 – (1) Se constituie Registrul matricol unic al universitătilor din România, denumit în continuare RMUR. RMUR este o bază de date electronică în care sunt înregistrati toti studentii din România din universitătile de stat sau particulare acreditate ori autorizate să functioneze provizoriu. Registrele matricole ale universitătilor devin parte a RMUR, asigurându-se un control riguros al diplomelor.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, la propunerea CNFIS, elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precum si continutul informatiilor care vor fi scrise în RMUR.
(3) RMUR este un înscris oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul matricol se sanctionează potrivit legii.
(4) RMUR, registrele matricole ale universitătilor si sistemele informatice aferente se elaborează în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează si păstrează evidenta diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universitătile acreditate.

Art. 202 – (1) Principiile care reglementează activitatea studentilor în cadrul comunitătii universitare sunt:
a) principiul nediscriminării – în baza căruia toti studentii beneficiază de egalitate de tratament din partea institutiei de învătământ superior; orice discriminare directă sau indirectă fată de student este interzisă;
b) principiul dreptului la asistentă si la servicii complementare gratuite în învătământul superior de stat – exprimat prin: consilierea si informarea studentului de către cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în scopul orientării profesionale; consilierea psihologică; acces la principalele cărti de specialitate si publicatii stiintifice; acces la datele referitoare la situatia scolară personală;
c) principiul participării la decizie – în baza căruia deciziile în cadrul institutiilor de învătământ superior sunt luate cu participarea reprezentantilor studentilor;
d) principiul libertătii de exprimare – în baza căruia studentii au dreptul să îsi exprime liber opiniile academice, în cadrul institutiei de învătământ în care studiază;
e) principiul transparentei si al accesului la informatii – în baza căruia studentii au dreptul de acces liber si gratuit la informatii care privesc propriul parcurs educational si viata comunitătii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.
(2) În universitătile confesionale, drepturile, libertătile si obligatiile studentilor sunt stabilite si în functie de specificul dogmatic si canonic al fiecărui cult.
(3) Drepturile, libertătile si obligatiile studentilor sunt cuprinse în Codul drepturilor si obligatiilor studentului, propus de asociatiile studentesti în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi si adoptat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului prin ordin al ministrului acestuia.
(4) În universitătile confesionale, studentii se organizează cu respectarea statutului si a normelor dogmatice si canonice ale cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare si monitorizare a respectării prevederilor Codului drepturilor si obligatiilor studentului. Asociatiile studentilor prezintă un raport anual privind respectarea codului, care este public.

Art. 203 – (1) Studentii au dreptul să înfiinteze, în institutiile de învătământ superior, de stat sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formatii artistice si sportive, organizatii, precum si publicatii, conform legii.
(2) Studentii sunt alesi în mod democratic, prin vot universal, direct si secret, la nivelul diverselor formatii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultătilor, cât si al universitătii. Ei sunt, de drept, reprezentanti legitimi ai intereselor studentilor, la nivelul fiecărei comunităti academice. Conducerea institutiei de învătământ superior nu se implică în organizarea procesului de alegere a reprezentantilor studentilor.
(3) În universitătile confesionale, reprezentarea studentilor la nivelul comunitătii universitare se va face cu respectarea statutului si specificului dogmatic si canonic al cultului respectiv.
(4) Statutul de student reprezentant nu poate fi conditionat de către conducerea universitătii.
(5) Studentii pot fi reprezentati în toate structurile decizionale si consultative din universitate.
(6) Federatiile nationale studentesti, legal constituite, sunt organismele care exprimă interesele studentilor din universităti, în raport cu institutiile statului.
(7) Organizatiile studentesti care reprezintă interesele studentilor la nivelul fiecărei comunităti universitare pot avea reprezentanti de drept în structurile decizionale si executive ale universitătii.
(8) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului colaborează, în dezvoltarea învătământului superior, cu federatiile nationale studentesti, legal constituite, si se va consulta cu acestea ori de câte ori este nevoie.
(9) Studentii pot participa la actiuni de voluntariat, pentru care pot primi un număr de credite de studii transferabile, în conditiile stabilite de Carta universitară.

Art. 204 – (1) Studentii care provin din familii cu venituri reduse beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, în conditiile legislatiei în vigoare, prin Agentia de credite si burse de studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii si costul vietii pe perioada studiilor.
(2) Absolventii care vor practica profesia minimum 5 ani în mediul rural vor fi scutiti de plată a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat, în cuantum de maximum 5.000 lei.
(3) Agentia de credite si burse de studii propune reglementări corespunzătoare în vederea acordării creditelor.

Art. 205 – (1) Studentii beneficiază de asistentă medicală si psihologică gratuită în cabinete medicale si psihologice universitare ori în policlinici si unităti spitalicesti de stat, conform legii.
(2) În timpul anului scolar, studentii beneficiază de tarif redus cu minimum 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar si naval. Studentii orfani sau proveniti din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Studentii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale si sportive organizate de institutii publice, în limita bugetelor aprobate.
(4) Studentii etnici români din afara granitelor tării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3), care se desfăsoară pe teritoriul României.
(5) Institutiile de învătământ superior pot acorda, în afara cifrei de scolarizare aprobate, cel putin un loc pentru studii gratuite absolventilor cu diplomă de bacalaureat proveniti din centrele de plasament, în conditiile stabilite de senatul universitar.
(6) Candidatii proveniti din medii cu risc socioeconomic ridicat sau marginalizate din punct de vedere social – romi, absolventi ai liceelor din mediul rural sau din orase cu mai putin de 10.000 de locuitori – pot beneficia de un număr de locuri bugetate garantate, în conditiile legii.
(7) Activitătile extracurriculare – stiintifice, tehnice, cultural-artistice si sportive, precum si cele pentru studentii capabili de performante sunt finantate de la bugetul statului, conform normelor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. În acest scop se pot folosi si alte surse de finantare.
(8) Prevederile alin. (6) se aplică si în cazul taberelor de creatie, sportive si de odihnă ale studentilor.
(9) Statutul de student cu taxă se modifică în conditiile stabilite de senatul universitar.
(10) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate acorda anual burse pentru stagii de studii universitare si postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obtin prin concurs organizat la nivel national.
(11) La concursurile pentru obtinerea burselor prevăzute la alin. (10) pot participa studentii si absolventii institutiilor de învătământ superior de stat si cei ai institutiilor de învătământ superior particular acreditate.
(12) Cheltuielile de întretinere a internatelor, a căminelor si a cantinelor universitătilor se acoperă din veniturile proprii ale institutiilor de învătământ respective si din subventii de la buget cu această destinatie.
(13) Tarifele practicate de universităti pentru studenti la cămine si cantine sunt cel mult egale cu diferenta dintre costurile de functionare, cuprinzând cheltuielile de personal, cheltuielile cu utilitătile, cheltuielile cu materiile prime si consumabile si cheltuielile de întretinere curentă si, respectiv, subventiile de la bugetul de stat.
(14) În vederea asigurării transparentei, universitatea de stat publică periodic balanta de venituri si cheltuieli pentru fiecare cămin studentesc.
(15) Pot fi acordate subventii pentru cazare si studentilor care aleg altă formă de cazare decât căminele institutiilor de învătământ superior.
(16) Institutiile de învătământ superior de stat asigură, în limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii comasate a studentilor, pe perioada prevăzută în planurile de învătământ, cheltuielile de masă, cazare si transport, în situatiile în care practica se desfăsoară în afara centrului universitar respectiv.
(17) Toate actele de studii eliberate de universitate, precum si cele care atestă statutul de student (adeverinte, carnete, legitimatii) se eliberează în mod gratuit.

Art. 206 – (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de burse pentru scolarizarea studentilor străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universităti si programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.
(2) Universitătile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile obtinute din scolarizarea studentilor străini.

Capitolul XI – Conducerea universitătilor

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 207 – (1) Structurile de conducere în institutiile de învătământ superior de stat sau particulare sunt:
a) senatul universitar si consiliul de administratie, la nivelul universitătii;
b) consiliul facultătii;
c) consiliul departamentului.
(2) Functiile de conducere sunt următoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universitătii;
b) decanul, prodecanii, la nivelul facultătii;
c) directorul de departament, la nivelul departamentului.
(3) IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu. Functia de director al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este asimilată functiei de prorector. Procedura de numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.
(4) La nivelul departamentului, directorul de departament si membrii consiliului departamentului sunt alesi prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare.
(5) La nivelul facultătii, stabilirea structurilor si a functiilor de conducere se face după următoarea procedură:
a) componenta membrilor consiliului facultătii este de maximum 75% cadre didactice si de cercetare, respectiv minimum 25% studenti. Reprezentantii cadrelor didactice si de cercetare în consiliul facultătii sunt alesi prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din facultate, iar reprezentantii studentilor sunt alesi prin vot universal, direct si secret de către studentii facultătii;
b) decanii sunt selectati prin concurs public, organizat de către rectorul universitătii la nivelul facultătii. La concurs pot participa persoane din cadrul universitătii sau din orice facultate de profil din tară ori din străinătate care, pe baza audierii în plenul consiliului facultătii, au primit avizul acestuia de participare la concurs. Consiliul facultătii are obligatia de a aviza minimum 2 candidati;
c) decanul îsi desemnează prodecanii după numirea de către rector;
d) în universitătile multilingve si multiculturale, cel putin unul dintre prodecani se numeste la propunerea cadrelor didactice apartinând minoritătii nationale din departamentul sectiei sau liniei de predare într-o limbă a minoritătilor nationale, potrivit regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu exceptia cazului în care decanul provine de la sectia sau linia de studiu cu predare în limba minoritătii nationale respective. Cadrele didactice apartinând sectiei sau liniei de predare trebuie să propună cel putin 3 candidati.
(6) Consiliul scolii doctorale se stabileste prin votul universal, direct si secret al conducătorilor de doctorat din scoala doctorală respectivă.
(7) Procesul de stabilire si de alegere a structurilor si functiilor de conducere la nivelul universitătii, al facultătilor si departamentelor trebuie să respecte principiul reprezentativitătii pe facultăti, departamente, sectii/linii de predare, programe de studii, după caz, si se stabileste prin Carta universitară.
(8) În cazul universitătilor confesionale, alegerea persoanelor în functiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.

Art. 208 – (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic si de cercetare si din 25% reprezentanti ai studentilor. Toti membrii senatului universitar, fără exceptie, vor fi stabiliti prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studentilor. Fiecare facultate va avea reprezentanti în senatul universitar, pe cote-părti de reprezentare stipulate în Carta universitară. În cazul universitătilor confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului si specificului dogmatic si canonic al cultului fondator.
(2) Senatul universitar îsi alege, prin vot secret, un presedinte care conduce sedintele senatului universitar si reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileste comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii executive a institutiei de învătământ superior si a consiliului de administratie. Rapoartele de monitorizare si de control sunt prezentate periodic si discutate în senatul universitar, stând la baza rezolutiilor senatului universitar.

Art. 209 – (1) Rectorul universitătilor de stat si particulare se desemnează prin una dintre următoarele modalităti:
a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar nou-ales, conformă cu prezenta lege; sau
b) prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din cadrul universitătii si al reprezentantilor studentilor din senatul universitar si din consiliile facultătilor.
(2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele prevăzute la alin. (1), se stabileste cu minimum 6 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare din cadrul universitătii si al reprezentantilor studentilor din senatul universitar si din consiliile facultătilor.

Art. 210 – (1) În cazul în care modalitatea aleasă pentru desemnarea rectorului este cea pe baza unui concurs public, procedura de desemnare este cea prevăzută de prezentul articol.
(2) Senatul universitar nou-ales stabileste o comisie de selectie si de recrutare a rectorului formată, în proportie de 50%, din membri ai universitătii si, în proportie de 50%, din personalităti stiintifice si academice din afara universitătii, din tară si din străinătate. Această comisie contine minimum 12 membri, dintre care cel putin un reprezentant al studentilor sau un absolvent al universitătii desemnat de către studentii din senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea, senatul universitar nou-ales elaborează si aprobă metodologia de avizare, de selectie si de recrutare a rectorului, conform legii.
(3) Concursul public pentru desemnarea rectorului se desfăsoară în baza metodologiei prevăzute la alin. (2). Comisia de concurs este comisia de selectie si recrutare prevăzută la alin. (2).
(4) La concursul de ocupare a functiei de rector pot participa personalităti stiintifice sau academice din tară si din străinătate care, pe baza audierii în plenul senatului universitar nou-ales, au obtinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Avizul se acordă numai pe baza votului majoritătii simple a membrilor senatului universitar nou-ales. Senatul universitar nou-ales are obligatia de a aviza minimum 2 candidati. Candidatii avizati de senatul universitar nou-ales participă apoi la concursul organizat conform alin. (3).

Art. 211 – (1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, în termen de 30 de zile de la data selectiei. După emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome si certificate.
(2) Rectorul confirmat de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, pe baza consultării senatului universitar, îsi numeste prorectorii. În universitătile multilingve si multiculturale cel putin unul dintre prorectori este numit de către rector la propunerea cadrelor didactice apartinând minoritătilor nationale din departamentul sectiei sau liniei de predare într-o limbă a minoritătilor nationale, cu exceptia cazului în care rectorul provine de la sectia sau linia de studiu cu predare în limba minoritătii nationale respective. Cadrele didactice apartinând sectiei sau liniei de predare trebuie să propună cel putin 3 candidati.
(3) Rectorul confirmat de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului încheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzând criteriile si indicatorii de performantă managerială, drepturile si obligatiile părtilor contractuale.
(4) Decanii sunt selectati prin concurs public organizat de noul rector si validat de senatul universitar. La concurs pot participa candidatii avizati de consiliul facultătii cu votul majoritătii simple a membrilor acestuia si pe baza unei metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul facultătii validează cel putin 2 candidati.
(5) Mentinerea în functie a directorului general administrativ se face pe baza acordului scris al acestuia de sustinere executivă a planului managerial al noului rector.
(6) Consiliul de administratie al universitătilor de stat este format din rector, prorectorii, decanii, directorul general administrativ si un reprezentant al studentilor.
(7) Consiliul de administratie al universitătilor particulare este numit de către fondatori.

Art. 212 – (1) Rectorul confirmat al universitătii de stat încheie un contract institutional cu ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în conditiile specificate prin contractul de management si Carta universitară.
(3) Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului poate revoca din functie rectorul în conditiile art. 125.

Sectiunea a 2-a – Atributiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administratie, ale decanului si ale sefului de departament

Art. 213 – (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară si este cel mai înalt for de decizie si deliberare la nivelul universitătii.
(2) Atributiile senatului universitar sunt următoarele:
a) garantează libertatea academică si autonomia universitară;
b) elaborează si adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea universitară, Carta universitară;
c) aprobă planul strategic de dezvoltare institutională si planurile operationale, la propunerea rectorului;
d) aprobă, la propunerea rectorului si cu respectarea legislatiei în vigoare, structura, organizarea si functionarea universitătii;
e) aprobă proiectul de buget si executia bugetară;
f) elaborează si aprobă Codul de asigurare a calitătii si Codul de etică si deontologie profesională universitară;
g) adoptă Codul universitar al drepturilor si obligatiilor studentului, cu respectarea prevederilor Codului drepturilor si obligatiilor studentului;
h) aprobă metodologiile si regulamentele privind organizarea si functionarea universitătii;
i) încheie contractul de management cu rectorul;
j) controlează activitatea rectorului si a consiliului de administratie prin comisii specializate;
k) validează concursurile publice pentru functiile din consiliul de administratie;
l) aprobă metodologia de concurs si rezultatele concursurilor pentru angajarea personalului didactic si de cercetare si evaluează periodic resursa umană;
m) aprobă, la propunerea rectorului, sanctionarea personalului cu performante profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii si a legislatiei în vigoare;
n) îndeplineste alte atributii, conform Cartei universitare.
(3) Componenta si mărimea senatului universitar sunt stabilite prin Carta universitară, astfel încât să se asigure eficienta decizională si reprezentativitatea comunitătii academice.
(4) Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori. Pentru studenti, durata mandatului se reglementează prin Carta universitară.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel putin o treime dintre membrii senatului universitar.
(6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relatiile cu tertii si realizează conducerea executivă a universitătii. Rectorul este ordonatorul de credite al universitătii. Rectorul are următoarele atributii:
a) realizează managementul si conducerea operativă a universitătii, pe baza contractului de management;
b) negociază si semnează contractul institutional cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
c) încheie contractul de management cu senatul universitar;
d) propune spre aprobare senatului universitar structura si reglementările de functionare ale universitătii;
e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de buget si raportul privind executia bugetară;
f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul prevăzut la art. 130 alin. (2). Senatul universitar validează raportul mentionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administratie;
h) îndeplineste alte atributii stabilite de senatul universitar, în conformitate cu contractul de management, Carta universitară si legislatia în vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate fi rector al aceleiasi institutii de învătământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele si de întreruperile acestora.
(8) Atributiile prorectorilor, numărul si durata mandatelor acestora se stabilesc prin Carta universitară.
(9) Decanul reprezintă facultatea si răspunde de managementul si conducerea facultătii. Decanul prezintă anual un raport consiliului facultătii privind starea facultătii. Decanul conduce sedintele consiliului facultătii si aplică hotărârile rectorului, consiliului de administratie si senatului universitar. Atributiile decanului sunt stabilite în conformitate cu prevederile Cartei universitare si cu legislatia în vigoare.
(10) Consiliul facultătii reprezintă organismul decizional si deliberativ al facultătii. Consiliul facultătii are următoarele atributii:
a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea si functionarea facultătii;
b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;
c) controlează activitatea decanului si aprobă rapoartele anuale ale acestuia privind starea generală a facultătii, asigurarea calitătii si respectarea eticii universitare la nivelul facultătii;
d) îndeplineste alte atributii, stabilite prin Carta universitară sau aprobate de senatul universitar si în conformitate cu legislatia în vigoare.
(11) Directorul de departament realizează managementul si conducerea operativă a departamentului. În exercitarea acestei functii, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei universitare. Directorul de departament răspunde de planurile de învătământ, de statele de functii, de managementul cercetării si al calitătii si de managementul financiar al departamentului.
(12) Selectia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea si încetarea relatiilor contractuale de muncă ale personalului sunt de răspunderea directorului de departament, a conducătorului scolii doctorale sau a decanului, conform prevederilor Cartei universitare.
(13) Consiliul de administratie al universitătii asigură, sub conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universitătilor particulare si confesionale particulare, conducerea operativă a universitătii si aplică deciziile strategice ale senatului universitar. De asemenea, consiliul de administratie:
a) stabileste în termeni operationali bugetul institutional;
b) aprobă executia bugetară si bilantul anual;
c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice si de cercetare;
d) avizează propunerile de programe noi de studii si formulează propuneri către senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadrează în misiunea universitătii sau care sunt ineficiente academic si financiar;
e) aprobă operatiunile financiare care depăsesc plafoanele stabilite de senatul universitar, în universitătile de stat, respectiv de fondatori, în universitătile particulare;
f) propune senatului universitar strategii ale universitătii pe termen lung si mediu si politici pe domenii de interes ale universitătii.
(14) Studentii au cel putin un reprezentant în comisiile de etică, de cazări, de asigurare a calitătii, precum si în alte comisii cu caracter social.

Art. 214 – (1) Functiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproductie nu se cumulează.
(2) În cazul vacantării unui loc în functiile de conducere, se procedează la alegeri partiale, în cazul directorului de departament, sau se organizează concurs public, potrivit Cartei universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.
(3) Numărul de prorectori si de prodecani din institutiile de învătământ superior se stabileste prin Carta universitară.
(4) Atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din învătământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a institutiei, potrivit legii. Hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultătilor si ale departamentelor se iau cu votul majoritătii membrilor prezenti, dacă numărul celor prezenti reprezintă cel putin două treimi din numărul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativă a universitătii este condusă de către un director administrativ si este organizată pe directii. Postul de director general administrativ se ocupă prin concurs organizat de consiliul de administratie al institutiei de învătământ superior. Presedintele comisiei de concurs este rectorul institutiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Validarea concursului se face de către senatul universitar, iar numirea pe post, de către rector.
(6) Unitătile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unitătilor respective, potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitară, universitatea îsi poate dezvolta structuri consultative formate din reprezentanti ai mediului economic si personalităti din mediul academic, cultural si profesional extern.

Art. 215 – (1) După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei functii de conducere în universitătile de stat, particulare si confesionale este interzisă, cu exceptia mandatelor în exercitiu la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Persoanele care exercită o functie de conducere sau de demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din sistemul educational.
(3) Persoanele care ocupă o functie de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita functia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului.
(4) Functia de rector este incompatibilă cu detinerea de functii de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului.
(5) Functiile de conducere sau de demnitate publică se pot cumula cu functiile didactice si/sau de cercetare.

Sectiunea a 3-a – Rolul statului în învătământul superior

Art. 216 – (1) Statul îsi exercită atributiile în domeniul învătământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului si Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului are următoarele atributii principale:
a) propune politicile si strategiile nationale pentru învătământul superior, ca parte a Ariei europene a învătământului superior;
b) elaborează reglementările de organizare si functionare a sistemului de învătământ superior;
c) monitorizează si verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea si functionarea învătământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară si asigurarea calitătii în învătământul superior;
d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare a universitătilor si de ierarhizare a programelor de studii ale acestora;
e) controlează gestionarea RMUR;
f) organizează recunoasterea si echivalarea diplomelor si certificatelor conform normelor interne si în conformitate cu normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaste automat diplomele si certificatele obtinute în universităti din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European si în Confederatia Elvetiană, precum si în universităti de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate si reactualizate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului; organizează recunoasterea automată a functiilor didactice universitare si a calitătii de conducător de doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoasterea si echivalarea diplomelor si certificatelor si pentru vizarea actelor de studii;
g) elaborează si propune proiectul de buget pentru învătământul superior, ca parte a bugetului educatiei si bugetului cercetării;
h) verifică si gestionează sistemul de indicatori statistici de referintă pentru învătământul superior si bazele de date corespunzătoare pentru monitorizarea si prognozarea evolutiei învătământului superior în raport cu piata muncii;
i) sustine realizarea de studii si de cercetări în învătământul superior;
j) publică anual un raport privind starea învătământului superior.

Art. 217 – (1) Pentru exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului constituie registre de experti si se sprijină pe organisme consultative, la nivel national, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional si moral: Consiliul National de Statistică si Prognoză a Învătământului Superior (CNSPIS), Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul National al Cercetării stiintifice (CNCS), Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare si inovare (CCCDI), Consiliul National pentru Finantarea Învătământului Superior (CNFIS), Consiliul National al Bibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul de etică si management universitar (CEMU) si Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării (CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadre didactice si cercetători, având cel putin Titlul de conferentiar sau de cercetător stiintific II ori titluri echivalente obtinute în străinătate, membri ai Academiei Române si ai unor institutii de cultură, precum si un membru student în CEMU si CNCU si un student cu statut de observator în CNFIS, sau reprezentanti ai mediului de afaceri în CCCDI sau, ca observatori, în CNFIS.
(2) Consiliile prevăzute la alin. (1) beneficiază de un secretariat tehnic care se constituie si functionează prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Înfiintarea, regulamentele de organizare si functionare, structura si componenta organismelor specializate prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, conform legii. Bugetele acestor organisme sunt gestionate prin Unitatea executivă pentru finantarea învătământului superior, a cercetării, dezvoltării si inovării (UEFISCDI) si se constituie pe bază contractuală între Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.
(4) CNCS se constituie prin reorganizarea, prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, a Consiliului National al Cercetării stiintifice din Învătământul Superior.

Art. 218 – (1) Consiliul National de Statistică si Prognoză a Învătământului Superior are ca atributii principale elaborarea si actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a învătământului superior si prognoza evolutiei acestuia în raport cu dinamica pietei muncii. Acest consiliu publică anual datele corespunzătoare acestor indicatori.
(2) Consiliul de Etică si Management Universitar se pronuntă asupra litigiilor de etică universitară si are ca principale atributii:
a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică universitară la nivelul sistemului de învătământ superior;
b) auditarea comisiilor de etică din universităti si prezentarea unui raport anual privind etica universitară. Acest raport se face public;
c) constatarea încălcării de către o institutie de învătământ superior a obligatiilor prevăzute de prezenta lege;
d) elaborarea si publicarea Codului de referintă al eticii si deontologiei universitare, care este un document public. În arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etică si Management Universitar se bazează pe principiile si procedurile elaborate în acest document.
(3) Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării este organismul prevăzut de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea stiintifică, dezvoltarea tehnologică si inovare, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 219 – (1) CNATDCU are următoarele atributii:
a) propune un set de standarde minimale necesare si obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învătământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calitătii de conducător de doctorat si a atestatului de abilitare. Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obtinerea atestatului de abilitare nu depind de functia didactică sau gradul profesional al candidatului si sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar;
b) propune metodologia-cadru prevăzută la art. 295 alin. (1);
c) verifică anual, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau din proprie initiativă, modul de desfăsurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare din universităti. Raportul de verificare institutională este prezentat ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, specificând concluzii bazate pe date si documente;
d) prezintă un raport anual Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului privind resursa umană pentru activitătile didactice si de cercetare din învătământul superior, în baza unor indicatori specifici. Acest raport este public;
e) alte atributii stabilite prin lege sau prin regulamentul de organizare si functionare.
(2) CNFIS are următoarele atributii principale:
a) propune metodologia de finantare a universitătilor si stabileste costul mediu per student echivalent pe cicluri si domenii de studii;
b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau din proprie initiativă, realizarea proiectelor de dezvoltare institutională si eficienta gestionării fondurilor publice de către universităti si face propuneri pentru finantarea complementară a universitătilor pe bază de proiecte institutionale;
c) prezintă anual Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului un raport privind starea finantării învătământului superior si măsurile de optimizare ce se impun. Acest raport este public.
(3) CNCS are următoarele atributii principale:
a) stabileste standardele, criteriile si indicatorii de calitate pentru cercetarea stiintifică, aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului;
b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau din proprie initiativă, cercetarea stiintifică universitară ori din unitătile de cercetare-dezvoltare;
c) gestionează programe de cercetare si procese de evaluare a proiectelor de cercetare care sunt propuse pentru finantare competitivă;
d) prezintă anual Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului un raport privind starea cercetării stiintifice în învătământul superior si performantele universitătilor. Raportul este public si va fi afisat pe site-ul CNCS.
(4) Consiliul National al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are în atributii elaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare periodică si coordonarea sistemului de biblioteci din învătământul superior.

Art. 220 – (1) Pentru monitorizarea eficientei manageriale, a echitătii si a relevantei învătământului superior pentru piata muncii, se stabileste, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referintă pentru învătământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referintă la nivel european din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin consultarea Consiliului National de Statistică si Prognoză a Învătământului Superior (CNSPIS), a ARACIS, a CNCS, a CNFIS, a CNATDCU si a Autoritătii Nationale pentru Calificări, si se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învătământului superior se bazează pe indicatorii prevăzuti la alin. (1).

Art. 221 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului îsi realizează atributiile în domeniul cercetării prin Autoritatea Natională de Cercetare stiintifică, conform legii.
(2) În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului colaborează cu Consiliul National al Rectorilor si, după caz, cu autorităti si asociatii profesionale si stiintifice nationale si internationale reprezentative, federatii sindicale la nivel de ramură si federatii studentesti legal constituite la nivel national. Reprezentantii învătământului particular sunt parteneri de dialog social.

Capitolul XII – Finantarea si patrimoniul universitătilor

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 222 – (1) Învătământul universitar de stat este gratuit pentru cifra de scolarizare aprobată anual de Guvern si cu taxă, în conditiile legii.
(2) În învătământul universitar de stat gratuit se pot percepe taxe pentru: depăsirea duratei de scolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor si a altor forme de verificare, care depăsesc prevederile planului de învătământ. De asemenea, se pot percepe taxe si pentru activităti neincluse în planul de învătământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.
(3) Finantarea învătământului superior de stat se asigură din fonduri publice, în concordantă cu următoarele cerinte:
a) considerarea dezvoltării învătământului superior ca responsabilitate publică si a învătământului, în general, ca prioritate natională;
b) asigurarea calitătii învătământului superior la nivelul standardelor din Spatiul European al Învătământului Superior pentru pregătirea resurselor umane si dezvoltarea personală ca cetăteni ai unei societăti democratice bazate pe cunoastere;
c) profesionalizarea resurselor umane în concordantă cu diversificarea pietei muncii;
d) dezvoltarea învătământului superior si a cercetării stiintifice si creatiei artistice universitare pentru integrarea la vârf în viata stiintifică mondială.
(4) Executia bugetară anuală a institutiilor de învătământ superior de stat se face publică.
(5) Finantarea învătământului superior de stat poate fi realizată pe bază de contract si prin contributia altor ministere, pentru acele institutii de învătământ superior care pregătesc specialisti în functie de cerintele ministerelor respective, precum si prin alte surse, inclusiv împrumuturi si ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finantare ale universitătilor de stat sunt venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini învătământul superior particular acreditat.
(8) Institutiile de învătământ superior de stat si particulare pot primi donatii din tară si din străinătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 223 – (1) Institutiile de învătământ superior de stat functionează ca institutii finantate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare si din alte surse, potrivit legii.
(2) Veniturile acestor institutii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pe bază de contract, pentru finantarea de bază, finantarea complementară si finantarea suplimentară, realizarea de obiective de investitii, fonduri alocate pe bază competitională pentru dezvoltare institutională, fonduri alocate pe bază competitională pentru incluziune, burse si protectia socială a studentilor, precum si din venituri proprii, dobânzi, donatii, sponsorizări si taxe percepute în conditiile legii de la persoane fizice si juridice, române sau străine, si din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de institutiile de învătământ superior, în conditiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învătământului si cercetării stiintifice universitare.
(3) Finantarea suplimentară se acordă din fonduri publice de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului pentru a stimula excelenta institutiilor si a programelor de studii, atât din cadrul universitătilor de stat, cât si al celor particulare. Finantarea suplimentară se acordă conform prevederilor art. 197 lit. a).
(4) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului asigură finantarea de bază pentru universitătile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu si per limbă de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă si competitivă a societătii, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia calitătii acestora, numărul de granturi de studii alocate unui program variind în functie de pozitia programului în această ierarhie.
(5) Finantarea de bază este multianuală, asigurându-se pe toată durata unui ciclu de studii.
(6) Finantarea complementară se realizează de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului prin:
a) subventii pentru cazare si masă;
b) fonduri alocate pe bază de priorităti si norme specifice pentru dotări si alte cheltuieli de investitii si reparatii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea stiintifică universitară.
(7) Finantarea institutiilor de învătământ superior de stat se face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si institutia de învătământ superior respectivă, după cum urmează:
a) contract institutional pentru finantarea de bază, pentru fondul de burse si protectie socială a studentilor, pentru fondul de dezvoltare institutională, precum si pentru finantarea de obiective de investitii;
b) contract complementar pentru finantarea reparatiilor capitale, a dotărilor si a altor cheltuieli de investitii, precum si subventii pentru cazare si masă;
c) contractele institutionale si complementare sunt supuse controlului periodic efectuat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si CNFIS.
(8) Finantarea cercetării stiintifice universitare se face conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările si completările ulterioare, si legislatiei specifice domeniului cercetării-dezvoltării.
(9) Fondurile pentru burse si protectie socială a studentilor se alocă în functie de numărul de studenti de la învătământul cu frecventă, fără taxă de studii.
(10) Studentii beneficiază de burse de performantă sau de merit, pentru stimularea excelentei, precum si de burse sociale, pentru sustinerea financiară a studentilor cu venituri reduse. Cuantumul minim al burselor sociale se propune anual de către CNFIS, tinând cont de faptul că acestea trebuie să acopere cheltuielile minime de masă si cazare.
(11) Universitătile pot suplimenta fondul de burse prin venituri proprii extrabugetare.
(12) Categoriile de cheltuieli eligibile si metodologia de distribuire a acestora din finantarea complementară si suplimentară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la initiativa Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(13) Rectorii universitătilor de stat, prin contractul institutional încheiat cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, sunt direct responsabili de alocarea resurselor institutiei, prioritar spre departamentele si structurile cele mai performante.

Art. 224 – Statul român poate acorda anual burse pentru sprijinirea etnicilor români din tări învecinate si a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate, care doresc să studieze în cadrul unitătilor si institutiilor de învătământ de stat din România.

Art. 225 – (1) Programele de studii de master si doctorat în stiinte si tehnologii avansate, cele care se desfăsoară în limbi de circulatie internatională, precum si doctoratele în cotutelă cu universităti de prestigiu din străinătate beneficiază de finantare preferentială, acordată conform propunerilor CNFIS.
(2) Fondurile rămase la sfârsitul anului din executia bugetului prevăzut în contractul institutional si complementar, precum si fondurile aferente cercetării stiintifice universitare si veniturile extrabugetare rămân la dispozitia universitătilor si se cuprind în bugetul de venituri si cheltuieli al institutiei, fără vărsăminte la bugetul de stat si fără afectarea alocatiilor de la bugetul de stat pentru anul următor.

Art. 226 – (1) Universitătile de stat sau particulare au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universitătile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot fi drepturi reale, după caz, drept de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia, uz, uzufruct, servitute si superficie, potrivit dispozitiilor Codului civil, drept de folosintă dobândit prin închiriere, concesiune, comodat si altele asemenea ori drept de administrare, în conditiile legii.
(3) În patrimoniul universitătilor pot exista si drepturi de creantă izvorâte din contracte, conventii sau hotărâri judecătoresti.
(4) Universitătile de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile si imobile din domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universitătilor asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosintă, de concesiune ori de închiriere, în conditiile legii.
(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului si transmise în proprietate universitătilor de stat, în conditiile legii.
(7) Universitătile de stat au drept de proprietate asupra bunurilor existente în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru universitătile de stat pe baza documentatiei înaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universitătilor de stat asupra bunurilor prevăzute la alin. (7) se exercită în conditiile prevăzute de Carta universitară, cu respectarea dispozitiilor dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum si alte drepturi reale ale universitătilor de stat sunt supuse procedurii publicitătii imobiliare prevăzute de legislatia specială în materie.
(10) În cazul desfiintării unei universităti de stat, bunurile aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului.
(11) Universitătile particulare sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în conditiile legii.

Sectiunea a 2-a – Organizarea si functionarea învătământului superior particular si confesional particular

Art. 227 – (1) Institutiile de învătământ superior particulare si institutiile de învătământ superior confesionale particulare sunt:
a) fondate din initiativa si cu resursele materiale si financiare ale unei fundatii sau asociatii, ale unui cult religios ori ale unui alt furnizor de educatie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Institutiile de învătământ superior particulare au autonomie universitară, conform prevederilor prezentei legi, si autonomie economico-financiară, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constitutie.
(3) Structurile universitătilor particulare si confesionale particulare, atributiile, durata mandatelor, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta universitară, avizate de fondatori si aprobate de senatul universitar cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi.

Sectiunea a 3-a – Înfiintarea institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare

Art. 228 – (1) O institutie de învătământ superior particulară si confesională particulară trebuie să parcurgă toate procedurile de autorizare provizorie si acreditare stabilite de prezenta lege.
(2) Institutiile de învătământ superior particulare si confesionale particulare sunt acreditate prin lege, initiată de către Guvern la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Universitătilor acreditate li se recunoaste perioada de functionare legală.

Sectiunea a 4-a – Patrimoniul institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare

Art. 229 – (1) Patrimoniul institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare constă în patrimoniul initial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior.
(2) Institutiile de învătământ superior particulare si confesionale particulare, pe durata existentei lor, dispun de patrimoniul pus la dispozitia lor, conform legii.
(3) Toate deciziile privind patrimoniul institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare sunt luate de către consiliul de administratie.

Sectiunea a 5-a – Desfiintarea institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare

Art. 230 – (1) Desfiintarea, dizolvarea sau lichidarea institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare se face în conditiile legii. Initiativa desfiintării institutiilor de învătământ superior particulare sau confesionale particulare poate apartine si fondatorilor.
(2) În caz de desfiintare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare revine fondatorilor.
(3) Desfiintarea universitătilor particulare se va face cu protectia intereselor studentilor.

Sectiunea a 6-a – Finantarea institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare

Art. 231 – Sursele de finantare ale institutiilor de învătământ superior particulare si confesionale particulare sunt compuse din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu si alte taxe scolare;
c) sponsorizări, donatii, granturi si finantări acordate pe bază de competitie, exploatarea rezultatelor cercetării, dezvoltării, inovării si alte surse legal constituite.

Titlul IV – Statutul personalului didactic

Capitolul I – Statutul personalului didactic din învătământul preuniversitar

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 232 – Statutul reglementează:
a) functiile, competentele, responsabilitătile, drepturile si obligatiile specifice personalului didactic si didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de îndrumare si de control;
b) formarea initială si continuă a personalului didactic si a personalului de conducere, de îndrumare si de control;
c) conditiile si modalitătile de ocupare a posturilor si a functiilor didactice, didactice auxiliare, a functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si conditiile si modalitătile de eliberare din aceste posturi si functii, de încetare a activitătii si de pensionare a personalului didactic si didactic auxiliar;
d) criteriile de normare, de acordare a distinctiilor si de aplicare a sanctiunilor.

Art. 233 – (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învătământ responsabile cu instruirea si educatia.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc conditiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale si sunt apte din punct de vedere medical si psihologic pentru îndeplinirea functiei.

Art. 234 – (1) Încadrarea si mentinerea într-o functie didactică sau didactică auxiliară, precum si într-o functie de conducere, de îndrumare si de control sunt conditionate de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu Ministerul Sănătătii. Incompatibilitătile de ordin medical cu functia didactică sunt stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si Ministerul Sănătătii.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare si de control care se consideră nedreptătit poate solicita o expertiză a capacitătii de muncă.
(3) Nu pot ocupa functiile prevăzute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe durata stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală.
(4) În situatii de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală, conducerea unitătii sau a institutiei de învătământ poate solicita, cu acordul consiliului de administratie, un nou examen medical complet. Aceeasi prevedere se aplică, în mod similar, functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si personalului din unitătile conexe învătământului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare si de control în învătământ persoanele care desfăsoară activităti incompatibile cu demnitatea functiei didactice, cum sunt:
a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităti comerciale în incinta unitătii de învătământ sau în zona limitrofă;
b) comertul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio ori vizuale;
c) practicarea, în public, a unor activităti cu componentă lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului.

Art. 235 – Pentru institutiile de învătământ militar si învătământ de informatii, ordine publică si securitate natională, se prevăd următoarele:
a) aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar/de informatii, ordine publică si securitate natională se face prin ordine, regulamente si instructiuni proprii;
b) personalul didactic militar/de informatii, ordine publică si securitate natională si civil se constituie din personalul prevăzut în prezenta lege si din corpul instructorilor militari/de informatii, ordine publică si securitate natională;
c) personalul didactic militar/de informatii, ordine publică si securitate natională are drepturile si îndatoririle care decurg din prezenta lege si din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de functionar public cu statut special;
d) pentru functiile didactice aferente corpului instructorilor militari/de informatii, ordine publică si securitate natională, conditiile care se cer pentru ocuparea acestora, precum si normele didactice, competentele si responsabilitătile se stabilesc prin instructiuni proprii;
e) perfectionarea pregătirii personalului didactic se realizează conform prevederilor prezentei legi si reglementărilor specific militare/de informatii, ordine publică si securitate natională;
f) personalul didactic, inclusiv cel din corpul instructorilor militari/de informatii, ordine publică si securitate natională, poate obtine definitivarea în învătământ si gradele didactice, în conditiile stabilite de prezenta lege.

Sectiunea a 2-a – Formarea initială si continuă. Cariera didactică

Art. 236 – (1) Formarea initială pentru ocuparea functiilor didactice din învătământul preuniversitar cuprinde:
a) formarea initială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităti, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an scolar, realizat într-o unitate de învătământ, sub coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), formarea personalului din educatia anteprescolară se realizează prin liceele pedagogice.
(3) Pentru a obtine altă specializare, absolventii studiilor de licentă pot urma un modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obtinerea de competente de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma de licentă. Acest modul poate fi urmat în paralel cu masterul didactic sau după finalizarea acestuia.

Art. 237 – (1) În calitatea sa de principal finantator, pe baza analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului stabileste reperele curriculare si calificările de formare initială teoretică în specialitate a personalului didactic.
(2) Programele de formare initială teoretică în specialitate si psihopedagogică sunt acreditate si evaluate periodic de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin intermediul ARACIS sau al altor organisme abilitate, potrivit legii.

Art. 238 – (1) Studentii si absolventii de învătământ superior care optează pentru profesiunea didactică au obligatia să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor profesionale pentru functiile didactice, se aprobă de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si se acreditează conform legii.
(3) Studentii care frecventează cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului într-o institutie publică pot beneficia de burse de studiu finantate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(6) Absolventilor masterului didactic li se eliberează diplomă de master didactic în domeniul programului de licentă.
(7) Planurile de învătământ ale studiilor de licentă în specialitatea pedagogia învătământului primar si prescolar sunt elaborate pe baza standardelor profesionale stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 239 – (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevăzut la art. 236 alin. (1) lit. c) este conditionată de obtinerea diplomei de licentă si a diplomei de master didactic.
(2) În vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic se constituie o retea permanentă de unităti de învătământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între unitătile/institutiile de învătământ care asigură formarea initială si inspectoratele scolare, în conditii stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unitătile/institutiile de învătământ care asigură formarea initială încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani scolari cu unitătile de învătământ din reteaua prevăzută la alin. (2) pentru stabilirea conditiilor de organizare si desfăsurare a stagiilor practice.
(4) Unitătile/institutiile de învătământ care asigură formarea initială pot realiza independent parteneriate cu institutii ofertante de servicii în domeniu – centre de consiliere, cluburi si palate ale copiilor, centre logopedice si organizatii nonguvernamentale.
(5) Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei perioade de stagiu în străinătate în cadrul unui program al Uniunii Europene – componenta dedicată formării initiale a profesorilor – perioadă certificată prin documentul Europass Mobilitate.

Art. 240 – (1) Ocuparea unei functii didactice pentru perioada stagiului practic cu durata de un an scolar se realizează prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de către inspectoratul scolar judetean/al municipiului Bucuresti pe posturile rămase neocupate în urma concursului.
(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata de un an scolar li se aplică, în mod corespunzător functiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei legi, precum si toate celelalte prevederi corespunzătoare din legislatia în vigoare.

Art. 241 – (1) Examenul national de definitivare în învătământ este organizat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, si cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie – realizată de către inspectoratele scolare în perioada stagiului practic cu durata de un an scolar si constând în evaluarea activitătii profesionale la nivelul unitătii de învătământ, evaluarea portofoliului profesional personal si în sustinerea a cel putin două inspectii la clasă;
b) etapa a II-a, finală – realizată la finalizarea stagiului practic cu durata de un an scolar si constând într-o examinare scrisă, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte.
(2) Cadrele didactice care promovează examenul de definitivat dobândesc Titlul de profesor cu drept de practică în învătământul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de muncă pe o perioadă determinată, care au promovat examenul de definitivare în învătământ, li se poate asigura continuitatea pe postul didactic/catedra ocupat(ă), prin hotărârea consiliului de administratie din unitatea de învătământ respectivă, în conditiile legii.
(4) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învătământ pot participa la cel mult două alte sesiuni ale acestui examen, în conditiile reluării de fiecare dată, anterior sustinerii examenului, a stagiului de practică cu durata de un an scolar.
(5) Stagiul de practică cu durata de un an scolar si examenul de definitivare în învătământ pot fi reluate, în conditiile legii, într-un interval de timp care nu depăseste 5 ani de la începerea primului stagiu de practică.
(6) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învătământ, în conditiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul national de învătământ preuniversitar numai pe perioadă determinată, cu statut de profesor debutant.

Art. 242 – (1) Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea profesională si evolutia în carieră.
(2) Evolutia în carieră se realizează prin gradul didactic II si gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de competentă.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum si procedura de organizare si desfăsurare a examenelor pentru obtinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie elaborată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Gradul didactic II se obtine de către personalul didactic de predare care are o vechime la catedră de cel putin 4 ani de la obtinerea definitivării în învătământ, prin promovarea următoarelor probe:
a) o inspectie scolară specială, precedată de cel putin două inspectii scolare curente esalonate pe parcursul celor 4 ani;
b) un test din metodica specialitătii, cu abordări interdisciplinare si de creativitate, elaborat pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
c) o probă orală de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, care cuprinde si elemente de psihologie si de sociologie educatională.
(5) Gradul didactic I se poate obtine de către personalul didactic de predare care are o vechime la catedră de cel putin 4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea următoarelor probe:
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
b) o inspectie scolară specială, precedată de cel putin două inspectii scolare curente, esalonate pe parcursul celor 4 ani, toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrări metodico-stiintifice, sub îndrumarea unui conducător stiintific stabilit de institutia cu competente în domeniu;
d) sustinerea lucrării metodico-stiintifice, în fata comisiei instituite, conform metodologiei Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obtinerea gradelor didactice II, respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel putin 2 ani scolari.
(7) Personalului didactic încadrat în învătământul preuniversitar, care îndeplineste conditiile de formare initială si care a obtinut Titlul stiintific de doctor, i se acordă gradul didactic I, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(8) Personalul didactic care a obtinut definitivarea în învătământ sau gradul didactic II cu media 10 se poate prezenta, după caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu un an mai devreme fată de perioada prevăzută de prezenta lege.
(9) În cazul în care profesorii au dobândit două sau mai multe specialităti, definitivarea în învătământ si gradele didactice II si I obtinute la una dintre acestea sunt recunoscute pentru oricare dintre specialitătile dobândite prin studii.
(10) Gradele didactice se acordă prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 243 – (1) Personalul didactic care a obtinut gradul didactic I, cu performante deosebite în activitatea didactică si managerială, poate dobândi Titlul de profesor-emerit în sistemul de învătământ preuniversitar, acordat în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Persoana care dobândeste Titlul de profesor-emerit beneficiază de:
a) prioritate la ocuparea unui post prin transfer consimtit de unitătile de învătământ implicate;
b) calitatea de mentor pentru formarea continuă a cadrelor didactice;
c) prioritate la ocuparea posturilor didactice în conditii de medii egale;
d) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor nationale initiate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
e) delegare de către inspectoratele scolare pentru rezolvarea atributiilor acestora în teritoriu.

Art. 244 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului stabileste obiectivele si coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de sistem de învătământ preuniversitar, în conformitate cu strategiile si politicile nationale.
(2) Unitătile si institutiile de învătământ preuniversitar, pe baza analizei de nevoi, stabilesc obiectivele si formarea continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajatii proprii.
(3) Acreditarea si evaluarea periodică a furnizorilor de formare continuă si a programelor de formare oferite de acestia, metodologia-cadru de organizare si desfăsurare a formării continue sunt realizate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prin directiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse si asistentă educatională si managerială pentru cadrele didactice si didactice auxiliare si se pot acredita ca furnizori de formare continuă.
(5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control si recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru profesia didactică, standarde de calitate si competente profesionale si au următoarele finalităti generale:
a) actualizarea si dezvoltarea competentelor în domeniul de specializare corespunzător functiei didactice ocupate, precum si în domeniul psihopedagogic si metodic;
b) dezvoltarea competentelor pentru evolutia în cariera didactică, prin sistemul de pregătire si obtinere a gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competentelor de conducere, de îndrumare si de control;
d) dobândirea de noi competente, prin programe de conversie pentru noi specializări si/sau ocuparea de noi functii didactice, altele decât cele ocupate în baza formării initiale;
e) dobândirea unor competente complementare prin care se extinde categoria de activităti ce pot fi prestate în activitatea curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator, predarea în limbi străine, consilierea educatională si orientarea în carieră, educatia adultilor si altele;
f) dezvoltarea si extinderea competentelor transversale privind interactiunea si comunicarea cu mediul social si cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităti privind organizarea, conducerea si îmbunătătirea performantei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul si analiza reflexivă a propriei activităti si altele.
(6) Descrierea competentelor mentionate, precum si a modalitătilor de evaluare si certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizează prin metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control, aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 245 – (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare si de control, formarea continuă este un drept si o obligatie.
(2) Organizarea, desfăsurarea, evaluarea si finantarea activitătilor de formare continuă se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control se realizează în functie de evolutiile din domeniul educatiei si formării profesionale, inclusiv în ceea ce priveste curriculumul national, precum si în functie de interesele si nevoile personale de dezvoltare.
(4) Obtinerea prin studiile corespunzătoare a unei noi specializări didactice, diferite de specializarea curentă, se consideră formare continuă.
(5) Pe lângă una sau mai multe specializări, cadrele didactice pot dobândi competente didactice, pentru disciplinele din acelasi domeniu fundamentat cu domeniul licentei, prin programe de formare stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum si personalul de conducere, de îndrumare si de control din învătământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învătământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile.
(7) Programele de conversie profesională intră în atributiile institutiilor de învătământ superior si se desfăsoară în baza unor norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea si validarea achizitiilor dobândite de personalul didactic, de conducere, de îndrumare si de control prin diferite programe si forme de organizare a formării continue se realizează pe baza sistemului de acumulare, recunoastere si echivalare a creditelor profesionale transferabile, elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 246 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului înfiintează corpul national de experti în management educational, constituit în urma selectiei, prin concurs specific, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educational, cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura si criteriile de selectie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Pot ocupa functii de conducere, de îndrumare si de control în unitătile de învătământ si inspectoratele scolare numai cadrele didactice membre ale corpului national de experti în management educational.

Sectiunea a 3-a – Functiile didactice si didactice auxiliare. Conditii de ocupare

Art. 247 – Functiile didactice sunt:
a) în educatia anteprescolară: educator-puericultor – se normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în institutiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul didactic se normează pe ture;
b) în învătământul prescolar: profesor pentru învătământ prescolar – se normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în institutiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul didactic se normează pe ture;
c) în învătământul primar: profesor pentru învătământ primar – se normează câte un post pentru fiecare clasă de elevi;
d) în învătământul gimnazial si liceal: profesor;
e) în învătământul prescolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice conform specificului fiecărei alternative educationale;
f) în învătământul special si în comisiile de expertiză complexă: profesor itinerant si de sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog scolar, profesor-logoped, psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză si kinetoterapeut – se normează câte un post la fiecare grupă/clasă; profesor, profesor de educatie specială;
g) în centrele si cabinetele de asistentă psihopedagogică: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier scolar;
h) în centrele logopedice interscolare si în cabinetele scolare: profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;
i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor de dezvoltare profesională;
j) în cluburile sportive scolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;
k) pentru realizarea de activităti extrascolare: profesor;
l) în unitătile de învătământ, pentru asigurarea formării initiale si a insertiei profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) în centrele de documentare si informare: profesor documentarist;
n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la altă scoală, personalul didactic pensionat plătit în regim de plată cu ora sau specialisti consacrati în domeniul de specialitate al curriculei scolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unitătii scolare.

Art. 248 – (1) Pentru ocuparea functiilor didactice este necesară efectuarea unui stagiu practic cu durata de un an scolar, realizat într-o unitate de învătământ, în functia didactică corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor si trebuie îndeplinite cumulativ următoarele conditii minime de studii:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licentă în profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.
(2) În vederea efectuării stagiilor de practică pentru ocuparea unei functii didactice la nivelul inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti se constituie corpul profesorilor mentori în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Cadrele didactice care ocupă functii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învătători/învătătoare, maistru-instructor, antrenor si care au dobândit formal, nonformal sau informal competente profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc conditia pentru ocuparea functiei didactice de profesor pentru învătământul prescolar, profesor pentru învătământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoastere si echivalare elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Absolventilor liceelor pedagogice, ai scolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor scoli echivalente, încadrati în învătământul prescolar si primar, care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licentă, li se consideră îndeplinită conditia pentru ocuparea functiilor didactice de profesor pentru învătământul prescolar, respectiv profesor pentru învătământul primar.
(5) Pentru ocuparea functiilor didactice din învătământul special trebuie îndeplinite în mod corespunzător conditiile prevăzute la alin. (1), iar pentru alte specializări decât cele psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregătire teoretică si practică în educatie specială, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(6) Pentru ocuparea functiei de antrenor în cluburile sportive scolare, în palatele si în cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diplomă a unui liceu si a unei scoli de antrenori ori a unei institutii de învătământ postliceal sau superior de profil, cu specializarea în ramura de sport respectivă.

Art. 249 – Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog scolar;
f) instructor de educatie extrascolară;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator scolar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator;
m) administrator de patrimoniu.

Art. 250 – Pentru ocuparea functiilor didactice auxiliare trebuie îndeplinite următoarele conditii de studii:
a) pentru functia de bibliotecar, de documentarist si de redactor – absolvirea, cu examen de diplomă, a unei institutii de învătământ, sectia de biblioteconomie, sau a altor institutii de învătământ ai căror absolventi au studiat în timpul scolarizării disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor si absolventi ai învătământului postliceal sau liceal cu diplomă în domeniu/absolvirea cu examen de diplomă a unei institutii de învătământ, sectia de biblioteconomie, sau a altor institutii de învătământ ai căror absolventi au studiat în timpul scolarizării disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor si alti absolventi ai învătământului superior, postliceal sau liceal cu diplomă, pe perioadă determinată, dacă au urmat un curs de initiere în domeniu;
b) pentru functia de informatician – absolvirea, cu diplomă, a unei institutii de învătământ superior sau a unei unităti de învătământ preuniversitar de profil;
c) pentru functia de laborant – absolvirea, cu examen de diplomă, a unei institutii de învătământ superior, a unei scoli postliceale sau a liceului, în domeniu;
d) tehnician – absolvirea unei scoli postliceale sau a liceului, în domeniu/absolvirea cu examen de diplomă, în profilul postului, a unei scoli postliceale sau a liceului, urmată de un curs de initiere în domeniu, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului;
e) pentru functia de pedagog scolar – absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;
f) pentru functia de instructor de educatie extrascolară – absolvirea cu diplomă a unei institutii de învătământ superior, a unei scoli postliceale în specialitate ori a unui liceu pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu si absolvirea cursurilor speciale pentru obtinerea certificatului de calificare profesională pentru această functie;
g) pentru functia de asistent social – absolvirea unei institutii de învătământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată, cu examen de licentă ori de absolvire, sau a unei scoli sanitare postliceale ori a unei scoli postliceale de educatori-puericultori;
h) pentru functia de corepetitor – absolvirea unei institutii de învătământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată, ori a unui liceu de specialitate;
i) pentru functia de mediator scolar – absolvirea cu diplomă de licentă cu specializarea asistentă socială sau absolvirea cu diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea mediator scolar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a oricărui alt profil liceal, urmată de un curs de formare profesională cu specializarea mediator scolar, recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
j) pentru functia de secretar – absolvirea unei institutii de învătământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învătământului postliceal cu specialitatea tehnician în activităti de secretariat;
k) pentru functia de administrator financiar – îndeplinirea conditiilor prevăzute de legislatia în vigoare pentru functia de contabil, contabil-sef;
l) pentru functia de administrator de patrimoniu – îndeplinirea conditiilor prevăzute de legislatia în vigoare pentru functia de inginer/subinginer, economist.

Art. 251 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, este autorizat ca, în functie de dinamica învătământului, să stabilească si să reglementeze noi functii didactice, respectiv didactice auxiliare.
(2) Norma didactică pentru noile functii prevăzute la alin. (1) se reglementează de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 252 – (1) Personalul didactic titular în sistemul de învătământ preuniversitar, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îsi păstrează dreptul dobândit la concursul national unic de titularizare.
(2) Personalul didactic din învătământul preuniversitar care a devenit titular al sistemului national de învătământ prin repartitie guvernamentală sau prin orice altă formă legală beneficiază de aceleasi drepturi ca si personalul didactic devenit titular prin concursul national de titularizare.
(3) În conditiile intrării în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în sistemul de învătământ preuniversitar beneficiază de solutionarea restrângerii de activitate prin:
a) transferul consimtit între unitătile de învătământ preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonată de inspectoratul scolar judetean/Inspectoratul scolar al Municipiului Bucuresti, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.
(4) Prin restrângere de activitate se întelege:
a) situatia în care postul/norma didactică nu se încadrează în sistemul de normare privind efectivele de prescolari si elevi prevăzute de lege;
b) situatia în care se constată diminuarea numărului de ore sub nivelul unei jumătăti de normă fără posibilitate de completare în aceeasi unitate sau într-o unitate de învătământ apropiată.

Art. 253 – Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul national unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obtinut cel putin nota 7 si au ocupat un post/o catedră devin titulari ai scolii respective dacă:
a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administratie al scolii respective este de acord.

Sectiunea a 4-a – Forme de angajare a personalului didactic

Art. 254 – (1) În unitătile de învătământ sau în consortiile scolare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an scolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în conditiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unitătii de învătământ sau al consortiilor scolare se face pe baza normativelor în vigoare privind formatiunile de studiu.
(3) În învătământul preuniversitar de stat si particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unitătii de învătământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post si angajarea personalului didactic se iau la nivelul unitătii de învătământ de către consiliul de administratie al unitătii de învătământ, la propunerea directorului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(5) Consiliul de administratie al unitătii de învătământ stabileste posturile didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum si conditiile si modalitătile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul scolar analizează, corectează în colaborare cu unitătile de învătământ si avizează oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin afisare la inspectoratele scolare si la unitătile de învătământ respective si pe site-ul acestor institutii cu cel putin 30 de zile înaintea declansării procedurilor de selectie si angajare pe aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevăzut la alin. (3) constă în:
a) probă practică sau inspectie specială la clasă si probă scrisă din didactica specialitătii la angajarea personalului didactic cu contract individual de muncă;
b) prezentarea unui curriculum vitae si sustinerea unui interviu la angajarea prin plata cu ora a personalului didactic asociat si a personalului didactic pensionat.
(9) Unitătile de învătământ, individual, în consortii scolare sau în asocieri temporare la nivel local ori judetean, organizează concursul pentru ocuparea posturilor si catedrelor, conform statutului acestor posturi didactice si catedre, stabilit în conditiile alin. (5).
(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de administratie al unitătii de învătământ. Din comisia de concurs compusă din cadre didactice face parte în mod obligatoriu si un reprezentant al inspectoratului scolar judetean. În situatia în care concursul se organizează în consortii scolare sau în asocieri temporare la nivel local ori judetean, comisiile sunt validate de consiliile de administratie ale unitătilor de învătământ.
(11) În învătământul preuniversitar de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se face de către consiliul de administratie al unitătii de învătământ care organizează concursul.
(12) În învătământul particular, validarea concursurilor si angajarea pe post se fac de către conducerea unitătii de învătământ particular si se comunică, în scris, inspectoratului scolar.
(13) Candidatii care au dobândit definitivarea în învătământ, profesori cu drept de practică, si au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de administratie al unitătii de învătământ un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat. Directorul unitătii de învătământ încheie cu acestia contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
(14) Pentru candidatii care nu au dobândit definitivarea în învătământ, profesori debutanti, si au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de administratie al unitătii de învătământ un post didactic vacant, directorul unitătii de învătământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an scolar. În situatia în care acesti candidati promovează examenul pentru definitivarea în învătământ, consiliul de administratie poate hotărî modificarea duratei contractului individual de muncă din perioadă determinată în perioada nedeterminată.
(15) Pentru candidatii care au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de administratie al unitătii de învătământ un post didactic rezervat, directorul unitătii de învătământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an scolar, respectiv până la revenirea titularului pe post. Consiliul de administratie al unitătii de învătământ poate decide prelungirea contractului individual de muncă si în anul scolar următor, în situatia în care postul rămâne rezervat.
(16) Directorii unitătilor de învătământ comunică în scris inspectoratului scolar situatia angajării pe posturi didactice a candidatilor validati după concurs, a candidatilor participanti la concurs si nerepartizati, precum si situatia posturilor didactice si a orelor rămase neocupate după concursul organizat la nivelul unitătii sau al consortiilor scolare.
(17) Inspectoratul scolar centralizează la nivel judetean posturile didactice si orele rămase neocupate, care vor fi repartizate în ordine:
a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învătământ pentru completarea normei didactice;
b) profesorilor debutanti aflati în stagiu practic;
c) candidatilor rămasi nerepartizati după concursul organizat la nivelul unitătii sau al consortiilor scolare;
d) pensionarilor, cu respectarea criteriilor de competentă profesională.
(18) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învătământului participă cu statut de observator la toate etapele de organizare si desfăsurare a concursurilor organizate la nivelul unitătii sau al consortiilor scolare.
(19) Posturile didactice rămase neocupate prin concurs sau eliberate în timpul anului scolar se ocupă prin plata cu ora până la sfârsitul anului scolar ori până la revenirea pe post a cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.
(20) Eliberarea din functie a personalului didactic în unitătile de învătământ cu personalitate juridică se face de către directorul unitătii, cu aprobarea consiliului de administratie, iar la unitătile de învătământ particulare de către persoana juridică fondatoare.

Art. 255 – (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioadă nedeterminată, alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc functii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al Administratiei Prezidentiale, al Guvernului si în Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului au drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste functii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică si cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioadă nedeterminată, care îndeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute în functii de conducere, de îndrumare si de control în sistemul de învătământ, de cultură, de tineret si sport. De aceleasi drepturi beneficiază si personalul de conducere si de specialitate de la casa corpului didactic, precum si cadrele didactice numite ca personal de conducere sau în functii de specialitate specifice la comisiile si agentiile din subordinea Administratiei Prezidentiale, a Parlamentului, a Guvernului sau a Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învătământ au dreptul de rezervare a postului, conform prevederilor legale în vigoare si contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
(4) De prevederile alin. (1) beneficiază si personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internationale, precum si însotitorii acestora, dacă sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată solicitat în străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, i se rezervă postul didactic.
(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitătii didactice, cu rezervarea postului, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinti sau sustinătorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în conditiile alin. (1)-(6), se consideră vechime în învătământ.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an scolar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unitătii de învătământ sau, după caz, a inspectoratului scolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.

Sectiunea a 5-a – Functiile de conducere, de îndrumare si de control

Art. 256 – (1) Functiile de conducere din unitătile de învătământ sunt: director si director adjunct.
(2) Functiile de conducere din inspectoratele scolare sunt: inspector scolar general si inspector scolar general adjunct.
(3) Functiile de conducere din unităti conexe ale învătământului preuniversitar se stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementări ale Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) Functiile de îndrumare si de control din învătământul preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele scolare: inspector scolar;
b) la Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului: inspector general, inspector principal de specialitate si alte functii stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 257 – (1) Functia de director si de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului national de experti în management educational.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de director sau de director adjunct se organizează de unitatea de învătământ, prin consiliul de administratie.
(3) În urma promovării concursului, directorul încheie contract de management cu primarul/primarul de sector al unitătii administrativ-teritoriale, respectiv presedintele consiliului judetean pe raza căreia se află unitatea de învătământ.
(4) Directorul si directorul adjunct din unitătile de învătământ preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului, functia de presedinte sau vicepresedinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, judetean sau national.

Art. 258 – (1) Consiliul de administratie stabileste comisia de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unitătii de învătământ preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al inspectoratului scolar, precum si un reprezentant al consiliului local, respectiv judetean, în functie de unitătile aflate în subordine.
(2) Metodologia de organizare si desfăsurare a concursului pentru ocuparea functiei de director si de director adjunct se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Consiliul de administratie validează rezultatele concursului de ocupare a functiilor de director, respectiv director adjunct si emite decizia de numire în functia de director, respectiv de director adjunct.
(4) Modelul-cadru al contractului de management este stabilit prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul local/consiliul judetean nu se pronuntă asupra contractului de management, acesta se consideră aprobat tacit.
(5) Directorul unitătii de învătământ de stat poate fi eliberat din functie prin hotărârea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 dintre membri. În această situatie, este obligatorie realizarea unui audit de către inspectoratul scolar judetean/al municipiului Bucuresti.
(6) Directorul unitătii de învătământ particular si confesional poate fi eliberat din functie, la propunerea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia persoanei juridice fondatoare.
(7) În conditiile vacantării functiei de director, până la organizarea unui nou concurs, conducerea interimară este preluată, prin hotărâre a consiliului de administratie, de către directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administratie, care devine automat si ordonator de credite.

Art. 259 – (1) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor corpului didactic sunt numiti de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, pe baza unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor corpului didactic încheie contract de management cu ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părtilor, în urma evaluării performantelor manageriale.
(3) Directorii unitătilor destinate activitătilor extrascolare sunt numiti de către inspectorul scolar general sau de către ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, conform subordonării acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Directorul încheie contract de management cu inspectorul scolar general sau cu ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, conform subordonării acestora.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părtilor, în urma evaluării performantelor manageriale.

Art. 260 – (1) Functiile de conducere din inspectoratele scolare si de director la casa corpului didactic se ocupă, prin concurs, de către cadre didactice titulare, cu diplomă de licentă, membre ale corpului national de experti în management educational, care îndeplinesc criteriile de competentă profesională, managerială si de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calităti dovedite în activitatea didactică si în functii de conducere, de îndrumare si de control, anterioare, în sistemul national de învătământ;
c) Titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obtinut în ultimii 5 ani;
e) interviu în fata unei comisii de concurs privind managementul educational si deontologia profesională.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, inspector scolar general adjunct si director la casa corpului didactic se desfăsoară la sediul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(3) Comisia ministerială pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, de inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului didactic, numită prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, este alcătuită din 5 membri, dintre care:
a) pentru functia de inspector scolar general:
(i) secretarul de stat pentru învătământul preuniversitar, în calitate de presedinte;
(îi) 3 inspectori scolari generali din teritoriu;
(iii) un director din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu competente în domeniu;
b) pentru functia de inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului didactic:
(i) secretarul de stat pentru învătământul preuniversitar, în calitate de presedinte;
(îi) 2 inspectori scolari generali din teritoriu;
(iii) inspectorul scolar general al inspectoratului scolar pentru care se organizează concursul;
(iv) un director din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu competente în domeniu.
(4) În comisiile de concurs participă, cu statut de observator, reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învătământului.
(5) Contestatiile la hotărârile comisiei prevăzute la alin. (3) se adresează ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea rezultatelor concursului. Hotărârea acestuia poate fi atacată la instanta de judecată competentă.

Art. 261 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, respectiv inspectoratele scolare vacantează, în conditiile legii, posturile corespunzătoare functiilor de îndrumare si de control cuprinse în organigramele proprii si asigură publicarea acestora în presa centrală/locală si la sediul propriu, cu cel putin 30 de zile înainte de organizarea concursului.
(2) Functiile de îndrumare si de control din inspectoratele scolare se ocupă, prin concurs, de cadre didactice din cadrul corpului national de experti.
(3) Functiile de îndrumare si de control din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului se ocupă prin concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea functiilor de îndrumare si de control constă în:
a) curriculum vitae, analiza si evaluarea acestuia;
b) inspectie specială la clasă;
c) probă practică, constând din asistentă la ore, analiză de lectii si întocmirea procesului-verbal de inspectie;
d) interviu în fata unei comisii de concurs privind managementul educational si deontologia profesională;
e) probă scrisă în profilul postului pentru care candidează.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de îndrumare si de control din inspectoratul scolar este formată din: inspectorul scolar general – în calitate de presedinte; un reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului; un profesor sau un conferentiar universitar din profilul postului pentru care candidează.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de îndrumare si de control din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului este formată din: secretarul de stat al departamentului în care se află postul scos la concurs – în calitate de presedinte; directorul general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferentiar universitar din profilul postului, stabilit de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(7) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învătământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în functiile de îndrumare si de control din inspectoratele scolare, se face de către inspectorul scolar general, cu avizul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, iar în functiile de îndrumare si control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(9) Inspectorii scolari încheie contract de management cu inspectorul scolar general. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părtilor, în urma evaluării performantelor manageriale.

Sectiunea a 6-a – Norma didactică

Art. 262 – (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, si cuprinde:
a) activităti didactice de predare-învătare-evaluare si de instruire practică si examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învătământ;
b) activităti de pregătire metodico-stiintifică;
c) activităti de educatie, complementare procesului de învătământ: mentorat, scoală după scoală, învătare pe tot parcursul vietii.
(2) Activitătile concrete prevăzute la alin. (1), care corespund profilului, specializării si aptitudinilor persoanei care ocupă postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fisa individuală a postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administratie, se revizuieste anual si constituie anexă la contractul individual de muncă.
(3) Norma didactică de predare-învătare-evaluare si de instruire practică si de evaluare curentă a prescolarilor si a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activitătilor prevăzute la alin. (1) lit. a) si se stabileste după cum urmează:
a) un post de profesor pentru învătământul prescolar pentru fiecare grupă cu program normal, constituită în educatia timpurie;
b) un post de profesor pentru învătământul primar pentru fiecare clasă din învătământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;
c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învătământul secundar si tertiar non-universitar, pentru profesorii din unitătile si clasele cu program integrat si suplimentar de artă si sportiv, precum si din unitătile cu activităti extrascolare si din centrele sau cabinetele de asistentă psihopedagogică;
d) 24 de ore pe săptămână pentru profesorii de instruire practică;
e) pentru personalul didactic din învătământul special, norma didactică se stabileste astfel: profesori la predare – 16 ore pe săptămână; profesor-educator si profesor pentru instruire practică – 20 de ore pe săptămână;
f) un post pentru personalul didactic din învătământul special integrat, pentru cel din centrele logopedice interscolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care efectuează terapiile specifice, profesori pentru cultura fizică medicală, kinetoterapie, educatia psihomotrică si altele, în functie de tipul si gradul de deficientă, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului;
g) un post de profesor documentarist în centrele de documentare si informare.
(4) Norma didactică de predare-învătare-evaluare si de instruire practică si de evaluare curentă a prescolarilor si a elevilor în clasă se reduce cu două ore pe săptămână în cazul cadrelor didactice care au calitatea de mentor.

Art. 263 – (1) Norma didactică în învătământul preuniversitar cuprinde ore prevăzute în planurile-cadru de învătământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licentă ori pe certificatul de absolvire a unui modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obtinerea de competente de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diplomă.
(2) Prin exceptie, în norma didactică prevăzută la alin. (1), se pot include si ore de la disciplinele stabilite prin metodologia aprobată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu mentinerea drepturilor salariale.
(3) În situatia în care norma didactică nu se poate constitui conform prevederilor alin. (1) si (2), aceasta se poate completa cu activitătile prevăzute la art. 262 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi străine din învătământul primar pot fi predate, în conditiile prezentei legi, de profesorii pentru învătământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în cadrul activitătilor postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii ori prin certificatul de competentă. Orele de limbi străine din învătământul primar pot fi predate si de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora, în cazul în care profesorii pentru învătământul primar de la grupa ori clasa respectivă nu fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competentă.
(5) Orele de limbi străine din învătământul primar pot fi predate, în conditiile prezentei legi, de profesorii pentru învătământul primar de la clasa respectivă, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competentă si sunt remunerate prin plata cu ora. Orele de limbi străine din învătământul primar pot fi predate si de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora.
(6) Profesorii pentru învătământul primar de la clasele cu predare în limbile minoritătilor nationale sunt remunerati, prin plata cu ora, pentru orele care depăsesc numărul de ore prevăzut în planurile de învătământ de la clasele cu predare în limba română.
(7) În învătământul primar, orele de educatie fizică prevăzute în planurile de învătământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
(8) În palatele si în cluburile copiilor, norma didactică cuprinde activitătile prevăzute în planurile de educatie corespunzătoare profilurilor cercurilor si atelierelor, aprobate prin regulament de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, în limitele normelor didactice stabilite la art. 262 alin. (3).
(9) Prin exceptie, dacă norma didactică a profesorilor din învătământul gimnazial nu se poate constitui conform prevederilor alin. (1) si art. 262 alin. (3), aceasta poate fi constituită din 2/3 din ore de la specializarea sau specializările de bază si completată cu 1/3 din ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adăugarea de ore conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c). În învătământul gimnazial din mediul rural norma didactică se poate constitui din 1/2 din ore de la specialitatea sau specialitătile de bază si completată cu 1/2 din ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adăugare de ore conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c).
(10) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si de control poate fi degrevat partial de norma didactică de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(11) Timpul săptămânal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii. Sarcinile acestuia sunt prevăzute în fisa individuală a postului.

Sectiunea a 7-a – Distinctii

Art. 264 – (1) Personalul didactic din învătământul preuniversitar beneficiază de gradatie de merit, acordată prin concurs. Această gradatie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului scolar si reprezintă 25% din salariul de bază. Gradatia de merit se atribuie pe o perioadă de 5 ani.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului elaborează metodologia si criteriile de acordare a gradatiei de merit, cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învătământ.

Art. 265 – (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă si stiintifică poate primi decoratii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învătământul preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret clasele Comandor, Cavaler si Ofiter, Medalia Membru de onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în învătământ.
(3) În afara distinctiilor prevăzute la alin. (2), ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului este autorizat să acorde personalului didactic din învătământul preuniversitar următoarele distinctii:
a) adresă de multumire publică;
b) diplomă „Gheorghe Lazăr” clasele I, a II-a si a III-a;
c) diplomă de excelentă, care se acordă cadrelor didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învătământ.
(4) Diploma „Gheorghe Lazăr” clasele I, a II-a si a III-a este însotită de un premiu de 20%, 15% si, respectiv, 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate. Diploma de excelentă este însotită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distinctiile si premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, în limita unui procent de 1% din numărul total al posturilor didactice din fiecare judet/sector al municipiului Bucuresti.
(6) Fondurile pentru acordarea distinctiilor prevăzute la alin. (3) sunt asigurate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Sectiunea a 8-a – Drepturi si obligatii

Art. 266 – Personalul din învătământul preuniversitar are drepturi si obligatii care decurg din legislatia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice si din prevederile contractului individual de muncă.

Art. 267 – (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada vacantelor scolare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea unitătii de învătământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administratie, în functie de interesul învătământului si al celui în cauză, dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfăsurarea examenelor nationale.
(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacantele anului scolar următor.

Art. 268 – (1) Cadrele didactice care redactează teza de doctorat sau lucrări în interesul învătământului pe bază de contract de cercetare ori de editare au dreptul la 6 luni de concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de administratie al unitătii de învătământ.
(2) Personalul didactic aflat în situatia prevăzută la alin. (1) nu poate fi încadrat în activităti didactice retribuite în regim de plată cu ora.
(3) În situatia desfiintării unei unităti de învătământ de stat, salariatii disponibilizati primesc salarii compensatorii, conform legii.

Art. 269 – Personalul de conducere, de îndrumare si de control din inspectoratele scolare si casele corpului didactic beneficiază de concediu de odihnă, conform Codului muncii.

Art. 270 – Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului împreună cu reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învătământului.

Art. 271 – Dreptul la initiativă profesională constă în:
a) conceperea activitătii profesionale si realizarea obiectivelor educationale ale disciplinelor de învătământ, prin metodologii care respectă principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale si a resurselor învătământului, în scopul realizării obligatiilor profesionale;
c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de învătământ.

Sectiunea a 9-a – Dreptul la securitate al personalului didactic

Art. 272 – (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăsurării activitătii didactice de nicio autoritate scolară sau publică.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu se consideră perturbare a cadrelor didactice în timpul desfăsurării activitătii didactice interventia autoritătilor scolare si/sau publice în situatiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor ori a personalului este pusă în pericol în orice mod, conform constatării personalului de conducere, respectiv în timpul exercitiilor de alarmare pentru situatii de urgentă.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activitătii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activitătii didactice de către elevi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Înregistrarea prin orice procedee a activitătilor desfăsurate în spatiile scolare este permisă numai cu acordul personalului de conducere, cu exceptia celor de la alin. (3).

Sectiunea a 10-a – Dreptul de participare la viata socială

Art. 273 – (1) Personalul didactic are dreptul să participe la viata socială si publică, în beneficiul propriu, în interesul învătământului.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociatii si organizatii sindicale, profesionale si culturale, nationale si internationale, legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spatiul scolar si poate întreprinde actiuni în nume propriu în afara acestui spatiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învătământului si demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi.

Art. 274 – (1) Personalul didactic beneficiază, în limita fondurilor alocate prin buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizări, de acoperirea integrală ori partială a cheltuielilor de deplasare si de participare la manifestări stiintifice organizate în străinătate, cu aprobarea consiliului de administratie al unitătii de învătământ.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) înaintează unitătii de învătământ propuneri de valorificare a rezultatelor actiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.

Art. 275 – (1) Cadrele didactice au obligatia morală să îsi acorde respect reciproc si sprijin în îndeplinirea obligatiilor profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si de control, precum si personalul didactic auxiliar au obligatia de a respecta atributiile prevăzute în fisa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si de control, precum si personalul didactic auxiliar au obligatia de a participa la activităti de formare continuă, în conditiile legii.

Art. 276 – Personalului didactic din unitătile de învătământ conexe, care nu dispune de locuintă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.

Art. 277 – Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiti de plată taxelor de înscriere la concursurile de admitere în învătământul superior si beneficiază de gratuitate la cazare în cămine si internate.

Art. 278 – Personalul didactic si didactic auxiliar din învătământ beneficiază de o compensatie de la bugetul asigurărilor sociale de stat de 50% din valoarea cazării, mesei si a tratamentului în bazele de odihnă si tratament.

Art. 279 – Personalul didactic titular care din proprie initiativă solicită să se specializeze/să continue studiile are dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestuia nu poate depăsi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situatii sunt de competenta unitătii scolare prin consiliul de administratie, dacă se face dovada activitătii respective.

Sectiunea a 11-a – Răspunderea disciplinară si patrimonială

Art. 280 – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum si cel de conducere, de îndrumare si de control din învătământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovătie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum si pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învătământului si prestigiului unitătii/institutiei, conform legii.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observatie scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere, de îndrumare si de control;
e) destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învătământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(3) Orice persoană poate sesiza unitatea de învătământ/institutia de învătământ cu privire la săvârsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris si se înregistrează la registratura unitătii/institutiei de învătământ.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârsite de personalul didactic, personalul de conducere al unitătilor de învătământ preuniversitar, personalul de îndrumare si de control din cadrul inspectoratelor scolare si de personalul de îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se constituie după cum urmează:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizatia sindicală din care face parte persoana aflată în discutie sau este un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactică cel putin egală cu a celui care a săvârsit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unitătilor de învătământ preuniversitar, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactică cel putin egală cu a celui care a săvârsit abaterea. Din comisie face parte si un inspector din cadrul inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti;
c) pentru personalul de îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizatia sindicală din care face parte persoana aflată în discutie sau este un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactică cel putin egală cu a celui care a săvârsit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactică cel putin egală cu a celui care a săvârsit abaterea.
(5) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:
a) consiliul de administratie al unitătii de învătământ preuniversitar, pentru personalul didactic si personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, pentru functiile de îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, precum si pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti.
(6) În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele si urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârsite, existenta sau inexistenta vinovătiei, precum si orice alte date concludente. Audierea celui cercetat si verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, desi a fost înstiintat în scris cu minimum 48 de ore înainte, precum si de a da declaratii scrise se constată prin proces-verbal si nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării si să îsi producă probe în apărare.
(7) Cercetarea faptei si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării acesteia, consemnată în condica de inspectii sau la registratura generală a unitătii de învătământ preuniversitar/institutiei. Persoanei nevinovate i se comunică în scris inexistenta faptelor pentru care a fost cercetată.
(8) Persoanele sanctionate încadrate în unitătile de învătământ au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul scolar. Personalul de conducere, de îndrumare si de control din inspectoratele scolare si din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, care a fost sanctionat, are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul central de disciplină al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(9) Normele privind componenta, organizarea si functionarea, precum si atributiile colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul scolar si ale Colegiului central de disciplină al Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(10) Dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecătoresti este garantat.

Art. 281 – (1) Pentru personalul didactic din unitătile de învătământ preuniversitar, propunerea de sanctionare se face de către director sau de cel putin 2/3 din numărul total al membrilor consiliului de administratie. Sanctiunile aprobate de consiliul de administratie sunt puse în aplicare si comunicate prin decizie a directorului unitătii de învătământ preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unitătii de învătământ preuniversitar, propunerea de sanctionare se face de către consiliul de administratie al unitătii de învătământ preuniversitar si se comunică prin decizie a inspectorului scolar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare si casele corpului didactic, propunerea de sanctionare se face de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului si se comunică prin ordin.
(4) Pentru personalul de îndrumare si control din Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, propunerea de sanctionare se face, după caz, de ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului, respectiv de secretarul de stat sau de seful ierarhic al persoanei în cauză si se comunică prin ordin.

Art. 282 – Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de autoritatea care a numit această comisie si se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după caz, de către directorul unitătii de învătământ, inspectorul scolar general sau ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 283 – Răspunderea patrimonială a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum si a celui de conducere, de îndrumare si de control din învătământul preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitătii sau a institutiei al cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.

Sectiunea a 12-a – Pensionarea

Art. 284 – (1) Personalul didactic beneficiază de pensie în conditiile prevăzute de legislatia de asigurări sociale si pensii care reglementează sistemul public de pensii.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si de control din învătământul de stat se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare. După data împlinirii vârstei legale de pensionare, se interzice îndeplinirea oricărei functii de conducere, de îndrumare sau de control.
(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic de conducere, de îndrumare si de control se poate face si în timpul anului scolar, cu aprobarea consiliului de administratie al unitătii de învătământ, respectiv al inspectoratului scolar.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfăsura activităti didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.
(5) Personalul didactic pensionat din învătământ beneficiază de asistentă medicală si de acces la casele de odihnă si la bazele de tratament ale cadrelor didactice.

Capitolul II – Statutul personalului didactic si de cercetare din învătământul superior

Sectiunea 1 – Norma universitară

Art. 285 – (1) În institutiile de învătământ superior functiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/sef de lucrări;
c) conferentiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În institutiile de învătământ superior functiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetător stiintific;
c) cercetător stiintific gradul III;
d) cercetător stiintific gradul II;
e) cercetător stiintific gradul I.
(3) Echivalenta functiilor din cercetare cu functiile didactice este următoarea:
a) cercetător stiintific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care detin o diplomă de doctor;
b) cercetător stiintific gradul III se echivalează cu lector universitar/sef de lucrări;
c) cercetător stiintific gradul II se echivalează cu conferentiar universitar;
d) cercetător stiintific gradul I se echivalează cu profesor universitar.
(4) În învătământul superior poate functiona personal didactic asociat pentru următoarele functii: lector universitar/sef de lucrări, conferentiar universitar si profesor universitar.
(5) În raport cu necesitătile academice proprii, senatul universitar poate aproba, pe o durată determinată, invitarea în cadrul institutiei de învătământ superior a unor cadre didactice universitare si a altor specialisti cu valoare recunoscută în domeniu, din tară sau din străinătate, în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. În cazul specialistilor fără grad didactic universitar recunoscut în tară, senatul universitar aprobă, prin evaluare, gradul didactic corespunzător performantei, în conformitate cu standardele nationale.
(6) Acolo unde este cazul, obtinerea permisului de muncă este sarcina institutiei de învătământ superior angajatoare.
(7) În departamente, în scoli doctorale, în institute de cercetare, în centre de cercetare si microproductie sau în alte unităti pot functiona pe posturi distincte si personal de cercetare, personal de cercetare asociat, inclusiv studenti din toate cele 3 cicluri, precum si alte categorii de personal, potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.

Art. 286 – (1) Statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se întocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, cu cel putin 15 zile înainte de începerea fiecărui an universitar si nu se pot modifica în timpul anului universitar.
(2) Functiile didactice si numărul posturilor se stabilesc tinând seama de:
a) planurile de învătământ;
b) formatiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de functii sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile didactice si de cercetare ocupate sau vacante, specificându-se functiile didactice si de cercetare corespunzătoare si numărul săptămânal de ore conventionale repartizate pe activităti de predare, seminare, lucrări practice sau de laborator, îndrumare de proiecte, îndrumare a studentilor si a studentilor-doctoranzi, practică de specialitate, de cercetare si activităti echivalente acestora, la disciplinele din planul de învătământ.
(4) Statele de functii se întocmesc la nivelul departamentelor sau al scolilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizării sarcinilor didactice si de cercetare de către consiliul facultătii. La departamentele cu discipline la mai multe facultăti, statele de functii se completează pe baza notelor de comandă, avizate de conducerea institutiei de învătământ superior.
(5) Statul de functii al personalului didactic si de cercetare se avizează de consiliul facultătii sau, după caz, de consiliul scolii doctorale si se aprobă de senatul universitar.
(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic si de cercetare auxiliar se stabileste de senatul universitar, în functie de bugetul si specificul institutiei, al facultătii, al programului de studii, al departamentului sau al scolii doctorale.
(7) Nomenclatorul general de functii didactice si de cercetare auxiliare din învătământul superior, precum si nivelul studiilor necesare pentru ocuparea acestor functii se elaborează de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(8) Angajarea personalului didactic si de cercetare auxiliar si nedidactic se face prin concurs organizat de facultate sau de scoala doctorală, potrivit legii.
(9) Atributiile personalului didactic auxiliar si nedidactic sunt stabilite în fisa individuală a postului, avizată, după caz, de decan, de directorul departamentului sau de conducătorul scolii doctorale si aprobată de rector, constituind anexă la contractul individual de muncă.

Art. 287 – (1) Norma universitară cuprinde:
a) norma didactică;
b) norma de cercetare.
(2) Norma didactică poate cuprinde:
a) activităti de predare;
b) activităti de seminar, lucrări practice si de laborator, îndrumare de proiecte de an;
c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licentă;
d) îndrumarea elaborării disertatiilor de master;
e) îndrumarea elaborării tezelor de doctorat;
f) alte activităti didactice, practice si de cercetare stiintifică înscrise în planurile de învătământ;
g) conducerea activitătilor didactico-artistice sau sportive;
h) activităti de evaluare;
i) tutorat, consultatii, îndrumarea cercurilor stiintifice studentesti, a studentilor în cadrul sistemului de credite transferabile;
j) participarea la consilii si în comisii în interesul învătământului.
(3) Norma didactică săptămânală în învătământul superior se cuantifică în ore conventionale.
(4) Norma didactică se stabileste conform planului de învătământ si se calculează ca normă medie săptămânală, indiferent de perioada semestrului universitar în care este efectuată. Norma medie săptămânală se stabileste prin împărtirea numărului de ore conventionale din fisa individuală a postului la numărul de săptămâni înscris în planul de învătământ pentru activitatea didactică de predare si de seminar din întregul an universitar.
(5) Ora conventională este ora didactică de activităti prevăzute la alin. (2) lit. b) din învătământul universitar de licentă.
(6) În învătământul universitar de licentă, ora de activităti de predare reprezintă două ore conventionale.
(7) În învătământul universitar de master si în învătământul universitar de doctorat, ora de activităti de predare reprezintă 2,5 ore conventionale, iar ora de activităti prevăzute la alin. (2) lit. b) reprezintă 1,5 ore conventionale.
(8) În cazul predării integrale în limbi de circulatie internatională, la ciclurile de licentă, master si doctorat, activitătile de predare, seminar sau alte activităti pot fi normate cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25. Fac exceptie de la această prevedere orele de predare a limbii respective.
(9) Activitătile prevăzute la alin. (2) lit. c)-j), cuprinse în norma didactică, se cuantifică în ore conventionale, printr-o metodologie aprobată de senatul universitar, în functie de programul de studii, de profil si de specializare, astfel încât unei ore fizice de activităti să îi corespundă minimum 0,5 ore conventionale.
(10) Norma didactică săptămânală minimă pentru activitătile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) se stabileste după cum urmează:
a) profesor universitar: 7 ore conventionale, dintre care cel putin 4 ore conventionale de activităti de predare;
b) conferentiar universitar: 8 ore conventionale, dintre care cel putin 4 ore conventionale de activităti de predare;
c) lector universitar/sef de lucrări: 10 ore conventionale, dintre care cel putin două ore conventionale de activităti de predare;
d) asistent universitar: 11 ore conventionale, cuprinzând activităti prevăzute la alin. (2) lit. b), c) si f).
(11) Prin exceptie, norma personalului didactic prevăzut la alin. (10) lit. a)-c) care, datorită specificului disciplinelor, nu are în structura postului ore de curs se majorează cu două ore conventionale.
(12) Norma didactică nu poate depăsi 16 ore conventionale pe săptămână.
(13) Norma didactică prevăzută la alin. (10) si (11) reprezintă limita minimă privind normarea activitătii didactice. Senatul universitar, în baza autonomiei universitare, poate mări, prin regulament, norma didactică săptămânală minimă, cu respectarea standardelor de asigurare a calitătii, fără a depăsi limita maximă prevăzută la alin. (12).
(14) Norma didactică a personalului didactic care nu desfăsoară activităti de cercetare stiintifică sau echivalente acestora este superioară celei minime, fără a depăsi limita maximă prevăzută la alin. (12), conform deciziei consiliului facultătii, la propunerea directorului de departament, sau deciziei consiliului scolii doctorale.
(15) Prin exceptie, în situatia în care norma didactică nu poate fi alcătuită conform alin. (10) si (11), diferentele până la norma didactică minimă se completează cu activităti de cercetare stiintifică, cu acordul consiliului facultătii, la propunerea directorului de departament, respectiv cu acordul consiliului scolii doctorale. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2 din norma respectivă, iar ora de cercetare este echivalentă cu 0,5 ore conventionale. Cadrul didactic îsi mentine calitatea de titular în functia didactică obtinută prin concurs.
(16) Cadrele didactice titulare a căror normă didactică nu poate fi constituită conform prevederilor alin. (10)-(15) pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu normă integrală de cercetare stiintifică, mentinându-si calitatea de titular în functia didactică obtinută prin concurs. În această perioadă, cadrul didactic are obligatiile personalului de cercetare din învătământul superior.
(17) În limitele prevăzute de prezentul articol, senatul universitar stabileste, diferentiat, norma universitară efectivă, în functie de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor în pregătirea de specialitate a studentilor si de dimensiunea formatiunilor de studiu.
(18) În departamente, scoli doctorale, unităti sau centre de cercetare si microproductie poate functiona pe posturi distincte si personal de cercetare cu contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.
(19) Personalul de cercetare din învătământul superior desfăsoară activităti specifice, stabilite în fisa individuală a postului de către conducerea departamentului sau a scolii doctorale.
(20) Personalul didactic auxiliar si nedidactic din învătământul superior desfăsoară activităti specifice stabilite în fisa individuală a postului. În institutiile de învătământ superior de stat, timpul săptămânal de lucru al acestuia este identic cu cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
(21) Personalul care exercită o functie de conducere în cadrul institutiei de învătământ superior sau de îndrumare si control în cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu aprobarea senatului universitar.
(22) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activitătilor prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână.

Art. 288 – (1) Activitătile didactice care excedează o normă didactică prevăzută la art. 287 sunt remunerate în regim de plată cu ora. Pentru personalul titular, numărul maxim de ore plătite în regim de plată cu ora, indiferent de institutia la care se efectuează, nu poate depăsi norma didactică minimă.
(2) Activitătile din granturi sau contractele de cercetare se remunerează conform deciziei directorului de grant, conform legii si prevederilor Cartei universitare.
(3) Sustinerea de către personalul titular de activităti de predare si cercetare în alte institutii de învătământ superior sau de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului universitar.
(4) Activitătile de cercetare pe bază de contract sunt remunerate conform legii, Cartei universitare si prevederilor contractuale. Contractul de cercetare stabileste atât modalitatea de plată efectivă, cât si cuantumurile.
(5) Profesorii si conferentiarii titulari sau directorii de granturi care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare si au functionat în aceeasi universitate pot beneficia de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, acestia beneficiază de până la un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar, si îsi păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiti de efectuarea activitătilor din fisa postului.
(6) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în institutiile publice ale statului sau desfăsoară activităti specifice functiei publice în ministere ori în alte organe de specialitate ale statului pot desfăsura activităti didactice aferente unei norme didactice.

Art. 289 – (1) Personalul didactic si de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
(2) În învătământul superior de stat, particular si confesional se interzice ocuparea oricărei functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitătii, după pensionare. Mandatele celor care detin functii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universitătii, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac exceptie de la aceste reglementări functiile de membru al consiliului de administratie al universitătilor particulare.
(3) Senatul universitar din universitătile de stat, particulare si confesionale, în baza criteriilor de performantă profesională si a situatiei financiare, poate decide continuarea activitătii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelentă didactică si de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.
(4) Cadrele didactice si de cercetare care conduc doctorate se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani si:
a) pot conduce doctoratele în desfăsurare la data pensionării până la împlinirea vârstei de 70 de ani;
b) după împlinirea vârstei de 65 de ani, pot conduce noi studenti-doctoranzi numai în regim de cotutelă împreună cu un cadru didactic si de cercetare care nu împlineste vârsta de pensionare pe toată durata desfăsurării doctoratului respectiv.
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3) si (4).

Art. 290 – (1) Studentii-doctoranzi sunt încadrati de către IOSUD sau o institutie membră a unei IOSUD ca asistenti de cercetare ori asistenti universitari pe perioadă determinată, norma didactică fiind redusă corespunzător limitei prevăzute la art. 164 alin. (3), prin exceptie de la prevederile art. 287. Atributiile lor sunt stabilite de senatul universitar.
(2) Studentii-doctoranzi beneficiază de toate drepturile asistentilor de cercetare sau asistentilor universitari, inclusiv de vechimea în muncă.

Art. 291 – (1) Prin personal didactic si de cercetare, în sensul prezentei legi, se întelege personalul care detine, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute de prezenta lege, care apartine unei institutii de învătământ superior si care desfăsoară activităti didactice si/sau de cercetare.
(2) În raport cu relatiile de muncă stabilite cu institutia de învătământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic si cu gradul de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal didactic auxiliar.
(3) Prin personal didactic titular se întelege personalul didactic care ocupă o functie didactică într-o universitate, obtinută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, în conditiile legii. Salariatul optează unde are functia de bază. Personal didactic titular este si personalul didactic care beneficiază de rezervare de post, în conditiile legii. Cadrele didactice si de cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru didactic si de cercetare asociat.
(4) Calitatea de titular există numai în raport cu o singură institutie de învătământ superior sau cu o singură institutie de cercetare-dezvoltare; când un cadru didactic desfăsoară activităti didactice sau de cercetare stiintifică în mai multe institutii de învătământ superior ori de cercetare-dezvoltare, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetător asociat. Institutia de învătământ superior în care cadrul didactic este titular are obligatia de a păstra si de a gestiona, potrivit legii, cartea de muncă sau registrul angajatilor, cu specificatia calitătii de titular.
(5) Functiilor de cercetare-dezvoltare din universităti si personalului care le ocupă li se aplică prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.
(6) În cazul desfiintării unei unităti de învătământ superior de stat, personalul astfel disponibilizat beneficiază de salarii compensatorii, conform legislatiei în vigoare.

Art. 292 – Formatiunile de studiu si dimensiunile acestora se stabilesc de către senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordantă cu programul si ciclul de studii, propuse de ARACIS si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Sectiunea a 2-a – Ocuparea functiilor didactice si a posturilor didactice

Art. 293 – Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continuă si concedierea personalului didactic si de cercetare sunt de competenta universitătilor, în baza legislatiei în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si a Cartei universitare.

Art. 294 – (1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată. Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice functie didactică sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public, organizat de institutia de învătământ superior, după obtinerea titlului de doctor.
(2) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetăteni români ori străini, fără nicio discriminare, în conditiile legii.
(3) Prin exceptie de la prevederile legislatiei muncii, durata unei perioade determinate este de maximum 3 ani.
(4) Prin exceptie, studentii-doctoranzi pot fi angajati pe o perioadă determinată de maximum 5 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat între universitate si membri ai personalului didactic si de cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în functie de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul universitar, precum si în functie de nevoile de angajare si de resursele financiare ale institutiei, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 295 – (1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, la propunerea CNATDCU.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau functie didactică, cerintele minime pentru prezentarea la concurs, cu referire la standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a), modul de organizare si de desfăsurare a concursului, de solutionare a contestatiilor, conflictele de interese si incompatibilitătile, în vederea asigurării calitătii, a respectării eticii universitare si a legislatiei în vigoare.
(3) Universitătile au obligatia să respecte această metodologie si să publice toate posturile scoase la concurs, însotite de programa aferentă concursului, cu cel putin două luni înainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se face cel putin pe site-ul web propriu si pe un site web specializat, administrat de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) După intrarea în vigoare a prezentei legi se interzice ocuparea concomitentă de către soti, afini si rude până la gradul al III-lea inclusiv a functiilor prin care unul sau una se află fată de celălalt sau cealaltă într-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutională directă la orice nivel în aceeasi universitate.
(5) Încălcarea prevederilor alin. (3) si (4) duce la invalidarea concursului si la penalizarea celor vinovati pe baza metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).

Art. 296 – (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al institutiei ori de personalul didactic asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Angajarea specialistilor cu valoare stiintifică recunoscută în domeniu, prin inventii, inovatii, premii, publicatii stiintifice, din tară sau din străinătate, în calitate de profesori ori conferentiari asociati invitati, se avizează de consiliul departamentului si se aprobă de consiliul facultătii.
(3) Functiile si gradele de cercetător stiintific în reteaua învătământului superior se obtin potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 297 – (1) În baza metodologiei-cadru prevăzute la art. 295 alin. (1) si a legislatiei în vigoare, universitătile îsi stabilesc metodologia proprie de conferire a titlurilor si de ocupare a posturilor didactice si de cercetare, care este aprobată de către senatul universitar. Această metodologie nu poate face referire la vechime si nu poate discrimina persoanele din afara institutiei sau tării fată de persoanele din institutie ori din tară.
(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de senatul universitar, iar încadrarea pe post se face începând cu prima zi a semestrului următor concursului.

Art. 298 – (1) Directorii departamentelor, decanii facultătilor si rectorul răspund în fata senatului universitar pentru buna desfăsurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în conditiile respectării normelor de calitate, de etică universitară si a legislatiei în vigoare.
(2) În conditiile constatării unor nereguli, senatul universitar poate aplica sanctiuni specificate în metodologia proprie, mergând până la demiterea decanilor sau a rectorului.

Art. 299 – (1) Universitătile răspund public de modul de ocupare a posturilor didactice si de cercetare.
(2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a posturilor didactice si de cercetare, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului poate aplica sanctiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de Etică si Management Universitar.
(3) În cazul în care instantele de judecată constată încălcarea procedurilor de desfăsurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare din universităti, concursul se anulează si se reia.

Art. 300 – (1) Abilitarea constă în:
a) redactarea unei teze de abilitare;
b) sustinerea publică a tezei de abilitare în fata unei comisii de specialitate numite de CNATDCU si formată din cel putin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în tară sau în străinătate;
c) admiterea tezei de abilitare în urma sustinerii publice;
d) obtinerea atestatului de abilitare.
(2) Teza de abilitare relevă capacitătile si performantele didactice si de cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale obtinute ulterior conferirii titlului de doctor în stiintă, care probează originalitatea si relevanta contributiilor academice, stiintifice si profesionale si care anticipează o dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare si/sau universitare.
(3) Pot sustine examenul de abilitare numai persoanele care au Titlul de doctor în stiintă si care îndeplinesc standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a).
(4) Cererea pentru sustinerea examenului de abilitare este adresată CNATDCU.
(5) Acordarea atestatului de abilitare este propusă de CNATDCU si este aprobată prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.

Art. 301 – (1) Pentru ocuparea functiei didactice de asistent universitar sunt necesare obtinerea statutului de student-doctorand sau detinerea diplomei de doctor, precum si îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(2) O persoană care nu a obtinut o diplomă de doctor nu poate ocupa functia de asistent universitar într-o anumită institutie de învătământ superior pentru o perioadă cumulată mai mare de 5 ani. La împlinirea acestui termen, contractul de muncă al persoanei în cauză încetează de drept.
(3) Conditiile minimale pentru ocuparea functiei didactice de lector universitar/sef de lucrări sunt următoarele:
a) detinerea diplomei de doctor;
b) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(4) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de conferentiar universitar sunt următoarele:
a) detinerea diplomei de doctor;
b) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea functiei de conferentiar universitar, standarde aprobate conform art. 219 alin. (1) lit. a);
c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(5) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sunt următoarele:
a) detinerea diplomei de doctor;
b) detinerea atestatului de abilitare;
c) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea functiei de profesor universitar, standarde aprobate conform art. 219 alin. (1) lit. a);
d) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice functiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor conditii de vechime, conform legii.
(6) În institutiile de învătământ superior, suplimentar fată de alte conditii stabilite de lege, functia de asistent de cercetare poate fi ocupată numai de persoane care sunt studenti-doctoranzi sau care detin diploma de doctor.
(7) În institutiile de învătământ superior, suplimentar fată de alte conditii stabilite de lege, functiile de cercetare de cercetător stiintific sau superioare pot fi ocupate numai de persoane care detin diploma de doctor.
(8) În învătământul superior medical, candidatii la concursul pentru ocuparea postului de asistent universitar trebuie să aibă cel putin Titlul de medic rezident. Fac exceptie posturile de la disciplinele care nu au corespondent în reteaua Ministerului Sănătătii si cele de la disciplinele preclinice.
(9) În învătământul superior medical, candidatii la concursul pentru ocuparea posturilor de sef de lucrări si de conferentiar trebuie să aibă si Titlul de medic specialist, iar candidatii la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar trebuie să aibă si Titlul de medic primar. Fac exceptie posturile de la disciplinele care nu au corespondent în reteaua Ministerului Sănătătii si cele de la disciplinele preclinice.

Sectiunea a 3-a – Evaluarea calitătii cadrelor didactice

Art. 302 – (1) Datele si informatiile privind situatia profesională a personalului didactic si de cercetare si a celui tehnic-administrativ se consemnează într-o fisă personală de serviciu. Accesul la fisa personală de serviciu este permis numai persoanei în cauză, titularului serviciului de resurse umane si conducătorului institutiei de învătământ superior.
(2) Fisele de post individualizate se încadrează la nivel de departament sau scoală doctorală, în statul de functii. Statul de functii constituie documentul legal în baza căruia se face salarizarea lunară a fiecărui membru al personalului didactic si de cercetare.

Art. 303 – (1) Rezultatele si performantele activitătilor didactice si de cercetare ale personalului didactic si de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de maximum 5 ani. Această evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobată si aplicată de către senatul universitar.
(2) Evaluarea de către studenti a prestatiei cadrelor didactice este obligatorie. Rezultatele evaluărilor sunt informatii publice.
(3) Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face si în functie de rezultatele si performantele acestuia, conform legii.
(4) Contractele de muncă ale personalului didactic si de cercetare includ asumarea unor standarde minime ale rezultatelor activitătilor didactice si de cercetare si clauze privind încetarea contractelor în conditiile neîndeplinirii acestor standarde minime.

Sectiunea a 4-a – Drepturi si obligatii ale personalului didactic

Art. 304 – (1) Personalul din învătământul superior are drepturi si îndatoriri care decurg din Carta universitară, din Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum si din legislatia în vigoare.
(2) Protectia drepturilor salariatilor, precum si a drepturilor de proprietate intelectuală asupra creatiei stiintifice, culturale sau artistice este garantată si se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare si cu legislatia specifică în vigoare.
(3) Membrilor comunitătii universitare le este garantată libertatea academică. În baza acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spatiul universitar si au libertatea de predare, de cercetare si de creatie, în conformitate cu criteriile de calitate academică.
(4) Personalul didactic si de cercetare are dreptul de a publică studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida la obtinerea de granturi nationale si internationale, fără restrictii ale libertătii academice.
(5) Personalul didactic si de cercetare are dreptul să facă parte din asociatii si organizatii sindicale, profesionale si culturale, nationale si internationale, precum si din organizatii politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(6) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învătământ, alese în Parlament, numite în Guvern sau îndeplinind functii de specialitate specifice din aparatul Parlamentului, al Consiliului Legislativ, al Curtii Constitutionale, al Avocatului Poporului, al Administratiei Prezidentiale, al Guvernului sau în Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste functii. Pe toată durata mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula aceste functii cu activitatea didactică si de cercetare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică si cadrelor didactice titulare pe un post didactic din învătământ, care îndeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute în functii de conducere, de îndrumare si de control în sistemul de învătământ, de cultură, de tineret si de sport. De aceleasi drepturi beneficiază si personalul de conducere si de specialitate de la casa corpului didactic, precum si cadrele didactice titulare pe un post didactic din învătământ numite ca personal de conducere sau în functii de specialitate specifice din cadrul autoritătilor si institutiilor publice, comisiilor si agentiilor din subordinea Administratiei Prezidentiale, Parlamentului sau Guvernului.
(8) De prevederile alin. (6) beneficiază si personalul didactic trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internationale, precum si însotitorii acestora, dacă sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învătământ.
(9) Personalului didactic titular pe un post didactic din învătământ, solicitat în străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, ori trimis pentru specializare, i se rezervă postul didactic pentru perioada respectivă.
(10) Personalul didactic titular pe un post didactic din învătământ, care din proprie initiativă solicită să se specializeze sau să participe la cercetare stiintifică în tară sau în străinătate, are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăsi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situatii sunt de competenta conducerii institutiei de învătământ superior sau, după caz, a consiliului de administratie, dacă se face dovada activitătii respective.
(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din învătământ poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea institutiei de învătământ superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.
(12) Perioada de rezervare a postului didactic se consideră vechime în învătământ.
(13) Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:
a) concediul anual cu plată, în perioada vacantelor universitare, cu o durată de cel putin 40 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea institutiei de învătământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învătământului;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de către senatul universitar, în functie de interesul învătământului si al celui în cauză.
(14) Institutiile de învătământ superior pot asigura, integral sau partial, din surse proprii, transportul si cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localităti.
(15) Personalul din învătământ beneficiază de asistentă medicală în cabinete medicale si psihologice, în policlinici si unităti spitalicesti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si Ministerul Sănătătii.
(16) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitătii didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale.
De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinti sau sustinătorii legali.

Art. 305 – Cadrele didactice si studentii sunt protejati în spatiul universitar de autoritătile responsabile cu ordinea publică. Protectia se asigură împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere demnitătii umane si profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea drepturilor si a obligatiilor lor. Protectia este solicitată de persoana autorizată conform Cartei universitare.

Sectiunea a 5-a – Etica universitară

Art. 306 – (1) La nivelul fiecărei universităti functionează comisia de etică universitară.
(2) Structura si componenta comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de administratie, avizată de senatul universitar si aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional si autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna dintre functiile: rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproductie.
(3) Comisia de etică universitară are următoarele atributii:
a) analizează si solutionează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform Codului de etică si deontologie universitară;
b) realizează un raport anual referitor la situatia respectării eticii universitare si a eticii activitătilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar si constituie un document public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică si deontologie universitară, care se propune senatului universitar pentru adoptare si includere în Carta universitară;
d) atributiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările si completările ulterioare;
e) alte atributii prevăzute de prezenta lege sau stabilite conform Cartei universitare, conform legii.

Art. 307 – Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al universitătii. Răspunderea juridică pentru hotărârile si activitatea comisiei de etică universitară revine universitătii.

Art. 308 – (1) Orice persoană, din universitate sau din afara universitătii, poate sesiza Comisiei de etică universitară abateri săvârsite de membri ai comunitătii universitare.
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidentială identitatea autorului sesizării.

Art. 309 – În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul de etică si deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările si completările ulterioare. Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării si îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.

Art. 310 – Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea stiintifică si activitatea universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicatiilor altor autori;
b) confectionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informatii false în solicitările de granturi sau de finantare.

Sectiunea a 6-a – Distinctii

Art. 311 – (1) Personalul didactic din învătământul superior beneficiază de gradatie de merit, acordată prin concurs. Această gradatie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul institutiei de învătământ superior si reprezintă 25% din salariul de bază. Gradatia de merit se acordă pe o perioadă de 5 ani.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:
a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acordă personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control din învătământul preuniversitar;
b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acordă personalului didactic, de conducere si de cercetare din învătământul superior;
c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în educatie si formare profesională.

Sectiunea a 7-a – Sanctiuni disciplinare

Art. 312 – (1) Personalul didactic si de cercetare, personalul didactic si de cercetare auxiliar, precum si cel de conducere, de îndrumare si de control din învătământul superior răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum si pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învătământului si prestigiului unitătii/institutiei. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere dreptului la opinie, libertătii exprimării si libertătii academice.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic si de cercetare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de îndrumare si de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licentă;
d) destituirea din functia de conducere din învătământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art. 313 – (1) În institutiile de învătământ superior, propunerea de sanctionare disciplinară se face de către seful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproductie, de către decan ori rector sau de cel putin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultătii sau senatului universitar, după caz. Acestia actionează în urma unei sesizări primite sau se autosesizează în cazul unei abateri constatate direct.
(2) Sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a) si b) se stabilesc de către consiliile facultătilor. Sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)-e) se stabilesc de către senatele universitare.
(3) Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare sanctiunile disciplinare.
(4) În învătământul superior, sanctiunile se comunică, în scris, personalului didactic si de cercetare, precum si personalului didactic si de cercetare auxiliar din subordine de către serviciul de resurse umane al institutiei.

Art. 314 – (1) Sanctiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză si verificarea sustinerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârsite de personalul didactic, personalul din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri, cadre didactice care au functia didactică cel putin egală cu a celui care a săvârsit abaterea si un reprezentant al organizatiei sindicale.
(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea senatului universitar;
b) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, pentru personalul de conducere al institutiilor de învătământ superior si pentru rezolvarea contestatiilor privind deciziile senatelor universitare.

Art. 315 – Răspunderea patrimonială a personalului didactic, de cercetare si didactic auxiliar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Măsurile pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se iau potrivit legislatiei muncii.

Art. 316 – În cazul în care cel sanctionat disciplinar nu a mai săvârsit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea sanctiunii, îmbunătătindu-si activitatea si comportamentul, autoritatea care a aplicat sanctiunea disciplinară poate dispune ridicarea si radierea sanctiunii, făcându-se mentiunea corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.

Art. 317 – (1) Orice persoană poate sesiza unitatea/institutia de învătământ cu privire la săvârsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris si se înregistrează la registratura unitătii/institutiei de învătământ.
(2) Dreptul persoanei sanctionate disciplinar de a se adresa instantelor judecătoresti este garantat.

Sectiunea a 8-a – Sanctiuni referitoare la încălcarea eticii universitare si a bunei conduite în cercetare

Art. 318 – Sanctiunile care se pot aplica personalului didactic si de cercetare si personalului didactic si de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea stiintifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de îndrumare si de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licentă;
d) destituirea din functia de conducere din învătământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art. 319 – Sanctiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studentilor si studentilor-doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sanctiuni prevăzute de Codul de etică si deontologie universitară.

Art. 320 – În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică si deontologie profesională, comisia de etică universitară stabileste, conform Codului de etică si deontologie profesională, una sau mai multe dintre sanctiunile prevăzute la art. 318 sau 319.

Art. 321 – În cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea stiintifică, comisia de etică universitară stabileste, conform Legii nr. 206/2004, cu modificările si completările ulterioare, Codului de etică si deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare si Codului de etică si deontologie profesională, una sau mai multe din sanctiunile prevăzute la art. 318 sau 319 ori prevăzute de lege.

Art. 322 – Sanctiunile stabilite de comisia de etică si deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sanctiunilor.

Art. 323 – (1) Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării analizează cazurile referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, în urma sesizărilor sau prin autosesizare, si emite hotărâri prin care se stabileste vinovătia ori nevinovătia persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor privind vinovătia, hotărârile stabilesc si sanctiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii.
(2) Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării păstrează confidentială identitatea persoanei care a făcut sesizarea.
(3) Hotărârile Consiliului National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării sunt avizate de directia juridică din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Răspunderea juridică pentru hotărârile Consiliului National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării revine Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Art. 324 – Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul institutiilor de învătământ superior, constatate si dovedite, Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării stabileste aplicarea uneia sau mai multora din următoarele sanctiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea si/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită;
c) retragerea calitătii de conducător de doctorat sau a atestatului de abilitare;
d) retragerea titlului de doctor;
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din functia de conducere din institutia de învătământ superior;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finantarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării.

Art. 325 – Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea stiintifică si activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea stiintifică si activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării, conform legii.

Art. 326 – Sanctiunile stabilite de Consiliul National de Etică a Cercetării stiintifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, de presedintele Autoritătii Nationale pentru Cercetare stiintifică, de Consiliul National pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, de conducătorii autoritătilor contractante care asigură finantarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii institutiilor de învătământ superior sau ai unitătilor de cercetare-dezvoltare.

Sectiunea a 9-a – Salarizarea personalului didactic si de cercetare

Art. 327 – Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face conform legislatiei în vigoare si hotărârilor senatului universitar.

Titlul V – Învătarea pe tot parcursul vietii

Capitolul I – Dispozitii generale

Art. 328 – (1) Prezentul titlu reglementează cadrul general si integrator al învătării pe tot parcursul vietii în România.
(2) Educatia permanentă reprezintă totalitatea activitătilor de învătare realizate de fiecare persoană pe parcursul vietii în contexte formale, nonformale si informale, în scopul formării sau dezvoltării competentelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupatională.
(3) Învătarea pe tot parcursul vietii cuprinde educatia timpurie, învătământul preuniversitar, învătământul superior, educatia si formarea profesională continuă a adultilor.

Art. 329 – (1) Finalitătile principale ale învătării pe tot parcursul vietii vizează dezvoltarea plenară a persoanei si dezvoltarea durabilă a societătii.
(2) Învătarea pe tot parcursul vietii se centrează pe formarea si dezvoltarea competentelor-cheie si a competentelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.

Art. 330 – (1) Învătarea pe tot parcursul vietii se realizează în contexte de învătare formale, nonformale si informale.
(2) Învătarea în context formal reprezintă o învătare organizată si structurată, care se realizează într-un cadru institutionalizat si se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învătare are asociate obiective, durate si resurse, depinde de vointa celui care învată si se finalizează cu certificarea institutionalizată a cunostintelor si competentelor dobândite.
(3) Învătarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învătarea integrată în cadrul unor activităti planificate, cu obiective de învătare, care nu urmează în mod explicit un curriculum si poate diferi ca durată. Acest tip de învătare depinde de intentia celui care învată si nu conduce în mod automat la certificarea cunostintelor si competentelor dobândite.
(4) Învătarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activităti zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber si nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învătare. Acest tip de învătare nu este dependent de intentia celui care învată si nu conduce în mod automat la certificarea cunostintelor si competentelor dobândite.
(5) Certificarea cunostintelor si competentelor dobândite în contexte nonformale si informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în conditiile legii.

Art. 331 – (1) Institutiile sau organizatiile în care se realizează învătarea în contexte formale sunt: unităti si institutii de învătământ preuniversitar si superior, centre de educatie si formare profesională din subordinea ministerelor sau autoritătilor publice locale, furnizori publici si privati de educatie si formare profesională autorizati/acreditati în conditiile legii, organizatii nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în conditiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajati.
(2) Institutiile sau organizatiile în care se realizează învătarea în contexte nonformale sunt institutii si organizatii prevăzute la alin. (1), centre de îngrijire si protectie a copilului, palate si cluburi ale elevilor, la locul de muncă, institutii culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, precum si asociatii profesionale, culturale, sindicate, organizatii nonguvernamentale.
(3) Institutiile sau organizatiile în care se realizează învătarea în contexte informale sunt institutiile si organizatiile prevăzute la alin. (1) si (2). Învătarea informală este, adesea, neintentionată si neconstientizată si se poate produce atunci când copiii, tinerii si adultii desfăsoară activităti în familie, la locul de muncă, în comunitate, în retele sociale, când se angajează în activităti de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

Art. 332 – (1) Organizarea si functionarea învătământului preuniversitar sunt reglementate la Titlul II din prezenta lege.
(2) Organizarea si functionarea învătământului superior sunt reglementate la Titlul III din prezenta lege.
(3) Organizarea si functionarea formării profesionale a adultilor sunt reglementate de legislatia referitoare la formarea profesională continuă a adultilor si ucenicia la locul de muncă.

Art. 333 – Statul garantează si sustine, inclusiv financiar, accesul la educatie si formare profesională continuă pentru:
a) tinerii si adultii care nu au finalizat învătământul obligatoriu;
b) tinerii care au părăsit sistemul de educatie înainte de a obtine o calificare profesională si nu sunt cuprinsi în nicio formă de educatie sau formare profesională;
c) absolventii de învătământ nonprofesional sau cei care au absolvit studiile învătământului liceal sau ale învătământului superior în domenii si calificări redundante ori nerelevante pe piata fortei de muncă;
d) persoanele cu cerinte educationale speciale;
e) tinerii si adultii care revin în tară după o perioadă de muncă în străinătate;
f) tinerii si adultii rezidenti în comunităti dezavantajate economic si social;
g) angajatii de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educatie, rezidenti în mediul urban si în mediul rural, cu calificare redusă sau necalificati;
h) elevii cu risc major de esec scolar;
i) toti cetătenii care doresc să urmeze programe de educatie permanentă.

Art. 334 – Finantarea învătării pe tot parcursul vietii se realizează prin fonduri publice si private pe baza parteneriatului public-privat, prin finantare si cofinantare din partea angajatorilor, organizatiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educatie permanentă si prin contributia beneficiarilor.

Capitolul II – Responsabilităti referitoare la învătarea pe tot parcursul vietii

Art. 335 – Statul îsi exercită atributiile în domeniul învătării pe tot parcursul vietii prin intermediul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerului Culturii si Patrimoniului National, Ministerului Sănătătii, precum si al Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 336 – Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului are ca atributii principale, în domeniul învătării pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea strategiilor si politicilor nationale în domeniul educatiei, al formării profesionale, al cercetării, tineretului si sportului;
b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea si functionarea sistemului de educatie din România;
c) monitorizarea, evaluarea si controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a functionării sistemului educational si a furnizorilor de educatie;
d) stabilirea mecanismelor si a metodologiilor de validare si recunoastere a rezultatelor învătării;
e) elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National, a politicilor în domeniul educatiei nonprofesionale a adultilor si vârstnicilor;
f) alte atributii, asa cum apar ele specificate în legislatia din domeniul educatiei si formării profesionale.

Art. 337 – Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are ca atributii principale, în domeniul învătării pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, a politicilor si a strategiilor nationale privind formarea profesională a adultilor;
b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă si a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea si controlarea directă sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, altii decât cei din cadrul sistemului national de învătământ;
d) alte atributii prevăzute de legislatia din domeniul educatiei si formării profesionale.

Art. 338 – Ministerul Culturii si Patrimoniului National are ca atributii principale, în domeniul învătării pe tot parcursul vietii:
a) stimularea cresterii gradului de acces si de participare a publicului la cultură;
b) propunerea si promovarea parteneriatelor cu autoritătile administratiei publice locale si cu structurile societătii civile pentru diversificarea, modernizarea si optimizarea serviciilor publice oferite de institutiile si asezămintele de cultură, în vederea satisfacerii necesitătilor culturale si educative ale publicului;
c) promovarea recunoasterii competentelor profesionale, respectiv garantarea drepturilor si a intereselor creatorilor, artistilor si specialistilor din domeniul culturii;
d) alte atributii prevăzute de legislatia din domeniul educatiei si formării profesionale.

Art. 339 – (1) Ministerele si autoritătile centrale pot avea responsabilităti în domeniul educatiei si formării pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continuă a personalului din institutiile publice de apărare, ordine publică si securitate natională se reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine si instructiuni proprii emise de către conducătorii acestora.
(3) Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de scolarizare si criteriile de selectionare a candidatilor pentru învătământul de formare continuă nonuniversitară a personalului militar, de informatii, ordine publică si securitate natională se stabilesc de Ministerul Apărării Nationale, de Ministerul Administratiei si Internelor, de Serviciul Român de Informatii si de alte institutii cu atributii în domeniul apărării, informatiilor, ordinii publice si securitătii nationale, potrivit specificului si nivelurilor de învătământ.

Art. 340 – (1) Se înfiintează Autoritatea Natională pentru Calificări prin reorganizarea Consiliului National al Calificărilor si Formării Profesionale a Adultilor (CNCFPA) si a Unitătii Executive a Consiliului National al Calificărilor si Formării Profesionale a Adultilor.
(2) Autoritatea Natională pentru Calificări elaborează Cadrul national al calificărilor pe baza Cadrului european al calificărilor, gestionează Registrul national al calificărilor si Registrul national al furnizorilor de formare profesională a adultilor.
Autoritatea Natională pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor de formare profesională continuă la nivel national, coordonează sistemul de asigurare a calitătii în formarea profesională continuă si activitătile comitetelor sectoriale.
Autoritatea Natională pentru Calificări mai are următoarele atributii:
a) elaborează, implementează si actualizează Cadrul national al calificărilor, precum si Registrul national al calificărilor;
b) asigură compatibilitatea sistemului national al calificărilor cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european si international;
c) propune Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului elemente de politici si de strategii nationale, acte normative referitoare la sistemul national al calificărilor si la dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a adultilor;
d) coordonează si controlează la nivel national elaborarea standardelor ocupationale si a standardelor de pregătire profesională;
e) coordonează asigurarea calitătii în formarea profesională a adultilor;
f) coordonează si controlează autorizarea furnizorilor de formare profesională a adultilor;
g) întocmeste Registrul national al furnizorilor de formare profesională a adultilor, precum si Registrul national al evaluatorilor de competente profesionale;
h) coordonează autorizarea centrelor de evaluare a competentelor profesionale si certificarea evaluatorilor de competente profesionale;
i) participă la elaborarea unor planuri sau programe de interes national în domeniul calificărilor si al formării profesionale a adultilor;
j) promovează dialogul social, sprijină si coordonează activitatea comitetelor sectoriale.
(3) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Autoritătii Nationale pentru Calificări se asigură din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(4) La nivelul Autoritătii Nationale pentru Calificări se constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentati ai institutiilor de învătământ preuniversitar si universitar, ai studentilor, ai asociatiilor profesionale, ai administratiei publice centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor si ai comitetelor sectoriale. Consiliul asistă Autoritatea Natională pentru Calificări în stabilirea strategiilor nationale si a planurilor de actiuni pentru dezvoltarea Cadrului national al calificărilor si a formării profesionale a adultilor.
(5) Autoritatea Natională pentru Calificări este coordonată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului. Structura, organizarea si functionarea acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 341 – (1) Cadrul national al calificărilor este un instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învătare atinse, al cărui scop este integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de calificări si îmbunătătirea transparentei, accesului, progresului si calitătii calificărilor în raport cu piata muncii si societatea civilă.
(2) Implementarea Cadrului national al calificărilor vizează sistemul national de calificări obtinute în învătământul secundar general, în învătământul profesional si tehnic, în formarea profesională continuă, în ucenicie, în învătământul superior, atât în contexte formale, cât si în contexte informale si nonformale, din perspectiva învătării pe tot parcursul vietii.
(3) Cadrul national al calificărilor permite recunoasterea, măsurarea si relationarea tuturor rezultatelor învătării dobândite în contexte de învătare formale, nonformale si informale si asigură coerenta calificărilor si a titlurilor certificate. Existenta unui cadru national al calificărilor contribuie la evitarea duplicării si suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învată să ia decizii în cunostintă de cauză privind planificarea carierei si facilitează evolutia profesională, în perspectiva învătării pe tot parcursul vietii.
(4) Cadrul national al calificărilor contribuie la asigurarea calitătii sistemului de formare profesională.

Art. 342 – (1) Autoritatea Natională pentru Calificări evaluează si certifică evaluatorii de competente profesionale, evaluatorii de evaluatori si evaluatorii externi.
(2) Criteriile si procedurile de evaluare si certificare a evaluatorilor de competente profesionale, a evaluatorilor de evaluatori si a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului.
(3) Autoritatea Natională pentru Calificări întocmeste Registrul national al evaluatorilor de competente profesionale, evaluatorilor de evaluatori si evaluatorilor externi certificati.
(4) Autoritatea Natională pentru Calificări acreditează centrele de evaluare si organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.

Art. 343 – (1) Centrele comunitare de învătare permanentă se înfiintează de către autoritătile administratiei publice locale în parteneriat cu furnizorii de educatie si formare. Acestea au rolul de a implementa politicile si strategiile în domeniul învătării pe tot parcursul vietii la nivelul comunitătii. Functionarea centrelor comunitare de învătare permanentă se reglementează prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(2) Unitătile si institutiile de învătământ de sine stătător sau în parteneriat cu autoritătile locale si alte institutii si organisme publice si private: case de cultură, furnizori de formare continuă, parteneri sociali, organizatii nonguvernamentale si altele asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de învătare permanentă, pe baza unor oferte de servicii educationale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-tintă interesate.
(3) Finantarea centrelor comunitare de învătare permanentă se face din fonduri publice si private, în conditiile legii. Toate veniturile obtinute de centrele comunitare de învătare permanentă rămân la dispozitia acestora.

Art. 344 – (1) Atributiile centrelor comunitare de învătare permanentă la nivel local sunt următoarele:
a) realizează studii si analize privind nevoia de educatie si formare profesională la nivel local;
b) elaborează planuri locale de interventie în domeniul educatiei permanente;
c) oferă servicii educationale pentru copii, tineri si adulti prin:
(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competentelor-cheie, inclusiv programe educationale de tip „A doua sansă” sau programe de tip „zone de educatie prioritară” pentru tinerii si adultii care au părăsit timpuriu sistemul de educatie ori care nu detin o calificare profesională;
(îi) programe pentru validarea rezultatelor învătării nonformale si informale;
(iii) programe de dezvoltare a competentelor profesionale pentru calificare/recalificare, reconversie profesională, perfectionare, specializare si initiere profesională;
(iv) programe de educatie antreprenorială;
(v) programe de dezvoltare personală sau de timp liber;
(vi) organizarea de activităti de promovare a participării la învătarea permanentă a tuturor membrilor comunitătii;
d) oferă servicii de informare, orientare si consiliere privind:
(i) accesul la programe de educatie si formare profesională;
(îi) validarea rezultatelor învătării nonformale si informale;
(iii) pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;
e) oferă servicii de evaluare si certificare a rezultatelor învătării nonformale si informale;
f) asigură accesul membrilor comunitătii la mijloace moderne de informare si comunicare;
g) promovează parteneriatul cu mediul economic;
h) implementează instrumentele dezvoltate la nivel european, Europass si Youthpass, pasaportul lingvistic, precum si portofoliul de educatie permanentă;
i) gestionează informatii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile acestora.
(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare si functionare a centrelor comunitare de învătare permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 345 – (1) În întelesul prezentei legi, termenii referitori la procesele de identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor învătării se definesc după cum urmează:
a) rezultatele învătării reprezintă ceea ce o persoană cunoaste, întelege si este capabilă să facă la finalizarea procesului de învătare si sunt definite sub formă de cunostinte, abilităti si competente;
b) identificarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat, devin constienti de competentele pe care le detin;
c) evaluarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care se stabileste faptul că o persoană a dobândit anumite cunostinte, abilităti si competente;
d) validarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învătării evaluate, dobândite de o persoană, corespund cerintelor specifice pentru o unitate de rezultate ale învătării sau o calificare;
e) certificarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învătării dobândite de persoana care învată în diferite contexte, în urma unui proces de evaluare. Aceasta se finalizează printr-o diplomă sau un certificat.
(2) Recunoasterea rezultatelor învătării reprezintă procesul de atestare a rezultatelor învătării validate si certificate prin acordarea de unităti de rezultate ale învătării sau de calificări.
(3) Identificarea, evaluarea si recunoasterea rezultatelor învătării în contexte nonformale si informale se realizează pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Autoritatea Natională pentru Calificări si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului elaborează si aprobă prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului metodologia de recunoastere a rezultatelor învătării în contexte nonformale si informale a cadrelor didactice si de echivalare a acestora în credite pentru educatie si formare profesională.

Art. 346 – (1) Serviciile de identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor învătării pot fi oferite de institutii de stat sau particulare autorizate în acest sens.
(2) Diplomele si certificatele acordate de institutiile autorizate în urma evaluării rezultatelor învătării în contexte nonformale si informale produc aceleasi efecte ca si celelalte modalităti de evaluare si certificare a cunostintelor si competentelor din sistemul formal de educatie si formare profesională în vederea ocupării unui loc de muncă sau continuării educatiei si formării profesionale în sistemele formale.
(3) Rezultatele învătării în contexte nonformale si informale pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare si certificare a competentelor sau implicit prin finalizarea unui program formal de studii.

Art. 347 – (1) Programele de formare profesională initială si continuă, precum si sistemele de evaluare a rezultatelor învătării în contexte nonformale si informale vor respecta asigurarea mobilitătii ocupationale pe orizontală si pe verticală prin utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educatie si formare profesională.
(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaborează de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, de Ministerul Culturii si Patrimoniului National si de Autoritatea Natională pentru Calificări si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3) Rezultatele învătării si creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a evaluării rezultatelor învătării nonformale si informale, sunt transferate si integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învată.

Art. 348 – (1) Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoasterii competentelor profesionale obtinute în alte contexte de învătare decât cele formale se adresează unui centru de evaluare acreditat pentru ocupatia sau calificarea respectivă.
(2) În functie de procesul de evaluare desfăsurat, centrul de evaluare acreditat eliberează următoarele tipuri de certificate cu recunoastere natională:
a) certificat de calificare – se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru toate competentele asociate unei calificări sau unei ocupatii, conform standardului de pregătire profesională ori standardului ocupational;
b) certificat de competente profesionale -se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru una sau mai multe competente asociate unei calificări ori unei ocupatii, conform standardului de pregătire profesională sau standardului ocupational.
(3) Certificatele se eliberează însotite de o anexă a certificatului, denumită „Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizează unitătile de competentă pentru care candidatul a fost declarat competent.

Art. 349 – (1) Portofoliul de educatie permanentă reprezintă un instrument care facilitează identificarea si formularea abilitătilor si competentelor personale si valorificarea acestora în parcursul scolar si profesional si în insertia pe piata muncii a fiecărui individ.
(2) Portofoliul de educatie permanentă contine dovezi ale rezultatelor învătării dobândite în contexte formale, nonformale si informale de educatie.
(3) Portofoliul educational integrează si instrumentele europene care evidentiază rezultatele învătării unei persoane, cum ar fi Europass si Youthpass.

Art. 350 – (1) Consilierea si orientarea carierei pe tot parcursul vietii se referă la totalitatea serviciilor si activitătilor care asistă persoanele de orice vârstă si în orice moment al existentei lor să facă alegeri în sfera educatională, de formare sau muncă si să îsi gestioneze cariera.
(2) Serviciile de consiliere si orientare în carieră se realizează prin unităti si institutii de învătământ, universităti, institutii de formare, servicii de ocupare a fortei de muncă si servicii pentru tineret. Ele se pot realiza si la locul de muncă, în serviciile sociale si în sectorul privat.

Art. 351 – Statul asigură accesul gratuit la servicii de consiliere si orientare în carieră tuturor elevilor, studentilor si persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Art. 352 – În sensul prezentei legi, consilierea si orientarea în carieră includ următoarele tipuri de activităti:
a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informatiile necesare pentru a planifica, obtine si păstra un anumit loc de muncă;
b) educatia cu privire la carieră, care se realizează în institutiile de învătământ prin intermediul ariei curriculare „consiliere si orientare”. Sunt oferite informatii despre piata muncii, se formează abilităti de a face alegeri privind educatia, formarea, munca si viata în general, oportunităti de a experimenta diverse roluri din viata comunitătii sau din viata profesională, instrumente pentru planificarea carierei;
c) consilierea în carieră, care ajută persoanele să îsi clarifice scopurile si aspiratiile, să îsi înteleagă propriul profil educational, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile actiuni, să îsi gestioneze cariera si procesul de tranzitie în diferite momente;
d) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să îsi clarifice scopurile imediate privind angajarea, să învete despre abilitătile necesare pentru a căuta si a obtine un loc de muncă;
e) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.

Art. 353 – (1) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale colaborează în scopul cresterii calitătii, pentru sincronizarea si continuitatea activitătilor de consiliere si orientare în carieră de care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieti.
(2) Ministerele prevăzute la alin. (1) stabilesc, prin ordin comun, instrumente si metodologii comune referitoare la formarea specialistilor în consiliere si orientare, utilizarea instrumentelor Europass si Youthpass, organizarea de activităti comune de sensibilizare a cadrelor didactice si a formatorilor, a părintilor si a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii si orientării în educatie si formarea profesională.

Art. 354 – Pentru asigurarea transparentei serviciilor si a mobilitătii persoanelor în spatiul european, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale realizează demersurile necesare pentru integrarea României în retelele europene de consiliere si orientare pe tot parcursul vietii.

Art. 355 – (1) Sistemul national de asigurare a calitătii educatiei permanente cuprinde sistemul de asigurare a calitătii în învătământul preuniversitar, sistemul de asigurare a calitătii în învătământul superior, sistemul de asigurare a calitătii în formarea profesională initială, sistemul de asigurare a calitătii în formarea profesională continuă.
(2) Grupul National pentru Asigurarea Calitătii în Educatie si Formare Profesională (GNAC), structură informală care functionează ca punct national de referintă pentru asigurarea calitătii în educatie si formarea profesională, coordonează armonizarea sistemelor de asigurare a calitătii în educatie si formarea profesională.

Art. 356 – (1) Statul sprijină dreptul la învătare pe tot parcursul vietii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Natională a României si valabil la data plătii, fiecărui copil cetătean român, la nasterea acestuia. Suma este acordată în scop educational în beneficiul titularului, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în continuare cont pentru educatie permanentă, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului de oricare dintre părintii firesti, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza certificatului de nastere.
(3) Părintii copilului, contribuabili, pot directiona în contul prevăzut la alin. (2) un procent de până la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, în conditiile legii, si pot depune sume în acest cont.
(4) Pentru sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se plăteste dobândă anual la o rată a dobânzii stabilită prin ordin al ministrului finantelor publice. Dobânzile aferente conturilor de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigură de la bugetul de stat, din bugetul Ministerului Finantelor Publice.
(5) Titularul contului este singura persoană care poate solicita sume din contul pentru educatie permanentă, începând cu vârsta de 16 ani si cu acordul expres, după caz, al părintilor, al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului eliberează vouchere echivalente în valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifică faptul că sumele au fost cheltuite pentru educatia permanentă se elaborează de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
(6) Retragerea sumelor în alte conditii decât cele prevăzute la alin. (5) si/sau utilizarea acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an.
(7) Normele privind deschiderea, gestionarea si accesul la contul pentru educatie permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educatie permanentă prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro se acordă tuturor copiilor născuti după data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 357 – (1) Personalul care lucrează în domeniul educatiei permanente poate ocupa următoarele functii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practică, evaluator de competente, mediator, facilitator al învătării permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin si alte functii asociate activitătilor desfăsurate în scopul educatiei permanente.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National si cu Agentia Natională pentru Calificări, stabileste normele metodologice de elaborare a statutului si rutei de profesionalizare a personalului care lucrează în domeniul educatiei permanente, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Programele de formare profesională vor cuprinde obiective specifice învătării permanente, precum: competente psihopedagogice specifice vârstei si profilului beneficiarilor învătării, dezvoltarea competentelor de utilizare a tehnologiilor moderne de informare si comunicare, competente de facilitare a învătării în medii virtuale, utilizarea învătării pe bază de proiecte si portofolii educationale.

Art. 358 – (1) Guvernul înfiintează Muzeul National al stiintei, în conditiile legii.
(2) Muzeul National al stiintei are drept scop principal oferirea de experiente de învătare nonformală si informală, prin prezentarea principalelor realizări ale stiintei si tehnologiei.
(3) Metodologia de înfiintare, organizare, functionare si finantare a Muzeului National al stiintei se stabileste prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 359 – Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza si prognoza activitătilor de învătare pe tot parcursul vietii.

Titlul VI – Răspunderea juridică

Art. 360 – (1) Următoarele fapte constituie contraventii si se sanctionează după cum urmează:
a) nerespectarea dispozitiilor art. 86 alin. (3), din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, cu amendă cuprinsă între 100 lei si 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunitătii, prestată de părinte sau de tutorele legal;
b) nerespectarea dispozitiilor art. 143 alin. (5), cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.
(2) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzilor contraventionale prevăzute la alin. (1) lit. a) se fac de către persoanele împuternicite de primar în acest scop, la sesizarea consiliului de administratie al unitătii de învătământ.
(3) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzilor contraventionale prevăzute la alin. (1) lit. b) se fac de către ofiterii sau agentii de politie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, cu competente în domeniu.

Titlul VII – Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 361 – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea învătământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitătii educatiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare, Ordonanta Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studentilor înmatriculati la formele de învătământ la distantă sau cu frecventă redusă de a continua studiile la programe de studii de licentă autorizate să functioneze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum si orice alte dispozitii contrare.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1):
a) măsura introducerii clasei pregătitoare în învătământul primar intră în vigoare începând cu anul scolar 2012-2013;
b) măsura introducerii clasei a IX-a în învătământul gimnazial intră în vigoare începând cu generatia de elevi care începe clasa a V-a în anul scolar 2011-2012;
c) examenul de bacalaureat se va desfăsura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generatia de elevi care începe clasa a IX-a în anul scolar 2012-2013;
d) admiterea la liceu se va desfăsura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generatia de elevi care începe clasa a V-a în anul scolar 2011-2012;
e) măsura acordării a 500 de euro pentru educatia permanentă a fiecărui nou-născut se aplică începând din anul 2013;
f) măsura privind introducerea costului standard per elev si a principiului „finantarea urmează elevul” se aplică din anul 2012;
g) prevederile art. 8 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, institutiile de învătământ superior acreditate încetează procesul didactic la toate specializările/programele de studii care nu au fost autorizate să functioneze provizoriu sau acreditate. Continuarea procesului didactic la aceste specializări/programe de studii sau initierea procesului didactic la alte specializări/programe de studii neautorizate ori neacreditate reprezintă o încălcare a legii, institutia de învătământ superior fiind sanctionată cu intrarea în lichidare, iar vinovatii urmând a fi sanctionati potrivit prevederilor legale.
(5) Studentii si absolventii care au fost înmatriculati la specializările/programele de studii care si-au încetat procesul didactic conform alin. (4) au dreptul să îsi finalizeze studiile la specializări/programe de studii identice sau similare din acelasi domeniu al specializării/programului de studii, autorizate să functioneze provizoriu ori acreditate. Aspectele legate de finalizarea studiilor mentionate în prezentul alineat sunt reglementate prin ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului, la propunerea ARACIS si cu consultarea Consiliului National al Rectorilor.
(6) În termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului elaborează metodologiile, regulamentele si celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi si stabileste măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.

Art. 362 – (1) Personalul didactic care ocupă, la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, functia de preparator universitar si care obtine diploma de doctor în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi ocupă de drept functia de asistent universitar.
(2) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă functia de preparator universitar încetează de drept.
(3) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă functia de asistent universitar sau asistent de cercetare si nu sunt studenti-doctoranzi sau nu au obtinut diploma de doctor încetează de drept.
(4) Prin exceptie de la prevederile art. 301 alin. (2), persoanelor care ocupă la momentul intrării în vigoare a prezentei legi functia de asistent universitar într-o institutie de învătământ superior nu li se aplică respectivele prevederi. La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale respectivelor persoane, care nu au obtinut diploma de doctor, încetează de drept.
(5) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă functia de lector universitar/sef de lucrări sau o functie didactică universitară superioară si nu au obtinut diploma de doctor încetează de drept.
(6) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă, în institutii de învătământ superior, functia de cercetător stiintific sau o functie de cercetare superioară si nu au obtinut diploma de doctor încetează de drept.

Art. 363 – La data intrării în vigoare a prezentei legi, institutiile de învătământ superior de stat având activităti de predare în limba minoritătilor nationale care au statut de universităti multiculturale si multilingve, conform prezentei legi, sunt:
1. Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca – în limbile română, maghiară si germană;
2. Universitatea de Medicină si Farmacie din Târgu Mures în limbile română si maghiară;
3. Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mures – în limbile română si maghiară.

Art. 364 – (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să definitiveze noua cartă universitară, regulamentele si metodologiile de organizare si functionare a universitătilor, în conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitătilor se vor stabili în baza prezentei legi.

Art. 365 – Termenii si expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi sunt definiti în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedinta comună din data de 28 octombrie 2010.

  • PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
  • ROBERTA ALMA ANASTASE
  • PRESEDINTELE SENATULUI
  • ALEXANDRU PERES

Bucuresti, 5 ianuarie 2011.
Nr. 1.

ANEXA
LISTA
definitiilor termenilor si a expresiilor
utilizate în cuprinsul legii
1. Abilitarea reprezintă certificarea calitătii unei persoane de a conduce lucrări de doctorat si de a ocupa functia didactică si de cercetare de profesor universitar.
2. Acreditarea este procesul prin care unitatea/institutia de învătământ/organizatia interesată, pe baza evaluării externe realizate în conditiile prezentei legi, dobândeste dreptul de organizare a admiterii, de desfăsurare a procesului de învătământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor si de a emite diplome si certificate recunoscute de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.
3. Asigurarea calitătii educatiei exprimă capacitatea unei organizatii furnizoare de a oferi programe de educatie în conformitate cu standardele anuntate si este realizată printr-un ansamblu de actiuni de dezvoltare a capacitătii institutionale, de elaborare, planificare si implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizatia furnizoare de educatie îndeplineste standardele de calitate.
4. Autorizarea de functionare provizorie este procesul prin care unitatea/institutia de învătământ/organizatia interesată, pe baza evaluării externe realizate, în conditiile prezentei legi, de către agentiile de asigurare a calitătii autorizate să functioneze pe teritoriul României, dobândeste calitatea de furnizor de educatie, prin hotărâre a autoritătii administratiei publice locale competente, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea de functionare provizorie conferă dreptul de organizare a admiterii, precum si de organizare si desfăsurare a procesului de învătământ.
5. Beneficiarii directi ai educatiei si formării profesionale sunt anteprescolarii, prescolarii, elevii si studentii, precum si persoanele adulte cuprinse într-o formă de educatie si formare profesională.
6. Beneficiarii indirecti ai educatiei si formării profesionale sunt familiile beneficiarilor directi, angajatorii, comunitatea locală si, într-un sens larg, întreaga societate.
7. Cadrul national al calificărilor este un instrument pentru stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învătare. Cadrul national al calificărilor are ca scop integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de calificări si îmbunătătirea transparentei, accesului, progresului si calitătii calificărilor în raport cu piata muncii si societatea civilă.
8. Cadrul national al calificărilor din învătământul superior, denumit în continuare CNCIS, reprezintă instrumentul pentru stabilirea structurii calificărilor din învătământul superior. CNCIS are ca scop asigurarea coerentei calificărilor si a titlurilor obtinute în învătământul superior. CNCIS asigură recunoasterea natională, precum si compatibilitatea si comparabilitatea internatională a calificărilor dobândite prin învătământul superior. CNCIS este parte a Cadrului national al calificărilor definit la pct. 7.
9. Calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare si validare, care este obtinut atunci când un organism competent stabileste că o persoană a obtinut, ca urmare a învătării, rezultate la anumite standarde prestabilite.
10. Calitatea educatiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii sau program de calificare profesională si ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum si asteptările beneficiarilor.
11. Centrul de zi este o institutie de stat sau a unei organizatii nonguvernamentale în care copiii cu deficiente, transportabili, sunt găzduiti si îngrijiti în timpul zilei.
12. Centrul de educatie este o unitate de învătământ organizată de către Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului sau de organizatii neguvernamentale în parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, având ca scop si finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea si integrarea scolară si socială a diferitelor categorii de copii/elevi/tineri cu deficiente.
13. Cercetarea stiintifică universitară include cercetarea stiintifică propriu-zisă, creatia artistică si activitătile specifice performantei sportive.
14. Competenta reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina si utiliza adecvat cunostinte, abilităti si alte achizitii constând în valori si atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situatii de muncă sau de învătare, precum si pentru dezvoltarea profesională ori personală în conditii de eficacitate si eficientă.
15. Competentele profesionale sunt un ansamblu unitar si dinamic de cunostinte si abilităti. Cunostintele se exprimă prin următorii descriptori: cunoastere, întelegere si utilizare a limbajului specific, explicare si interpretare. Abilitătile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer si rezolvare de probleme, reflectie critică si constructivă, creativitate si inovare.
16. Competentele transversale reprezintă achizitii valorice si atitudinale care depăsesc un anumit domeniu/program de studiu si se exprimă prin următorii descriptori: autonomie si responsabilitate, interactiune socială, dezvoltare personală si profesională.
17. Controlul calitătii educatiei în unitătile de învătământ preuniversitar semnifică activităti si tehnici cu caracter operational, aplicate sistematic de o autoritate de inspectie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.
18. Creditele pentru formare profesională reprezintă totalitatea rezultatelor învătării dobândite de o persoană pe parcursul unui program de formare profesională, folosite pentru a indica progresele înregistrate si completarea unui program de formare care conduce către obtinerea unei calificări. Creditele sunt folosite pentru a permite transferul de la o calificare la alta, de la un nivel de calificare la altul si de la un sistem de învătare la altul.
19. Creditele de studii transferabile sunt valori numerice alocate unor unităti de cursuri si altor activităti didactice. Prin creditele de studii transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însusirea cunostintelor si competentelor specifice unei discipline.
20. Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la un aspect fundamental de organizare si functionare a unui/unei furnizor de educatie/unităti/institutii furnizoare de educatie în procesul autorizării de functionare provizorie/acreditării/evaluării si asigurării calitătii.
21. Cunostintele reprezintă rezultatul asimilării, prin învătare, a unui ansamblu de fapte, principii, teorii si practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studii.
22. ECTS/SECT – Sistemul european de credite transferabile.
23. ECVET/SECTEFP – Sistemul european de credite transferabile pentru educatie si formare profesională.
24. Educatia este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor si activitătilor de învătare si formare de competente academice sau profesionale. Educatia include atât activitătile de învătare în context formal, cât si în context nonformal sau informal.
25. Educatia si formarea profesională reprezintă ansamblul coerent si continuu de activităti si experiente de învătare prin care trece subiectul învătării pe întreaga durată a traseului său educational-formativ.
26. EQF/CEC – Cadrul european al calificărilor pentru învătare pe tot parcursul vietii – este un instrument de referintă pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări si care promovează atât învătarea de-a lungul vietii, cât si egalitatea de sanse în societatea bazată pe cunoastere, precum si continuarea integrării cetătenilor pe piata europeană a muncii, respectând în acelasi timp marea diversitate a sistemelor nationale de educatie.
27. Evaluarea institutională a calitătii constă în examinarea multicriterială a calitătii educatiei, a măsurii în care un furnizor de educatie/unitatea/institutia furnizoare de educatie si programele acesteia îndeplinesc standardele si standardele de referintă. Atunci când evaluarea calitătii este efectuată de organizatie, aceasta însăsi ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calitătii este efectuată de o agentie natională sau internatională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.
28. Evaluarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care se stabileste faptul că o persoană a dobândit anumite cunostinte, deprinderi si competente.
29. Indicatorul de performantă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităti desfăsurate de furnizorul de educatie/unitatea/institutia furnizoare de educatie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referintă.
Nivelul minim al indicatorilor de performantă corespunde cerintelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de performantă corespunde cerintelor unui standard de referintă, este optional si diferentiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.
30. Îmbunătătirea calitătii educatiei semnifică evaluarea, analiza si actiunea corectivă continuă din partea furnizorului de educatie/unitătii/institutiei furnizoare de educatie, bazată pe selectarea si adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum si pe alegerea si aplicarea standardelor de referintă.
31. Învătământul este un serviciu public organizat în conditiile unui regim juridic de drept public în scopul educării si formării profesionale a tinerei generatii.
32. Învătământul cu frecventă, cu frecventă redusă si la distantă sunt forme de organizare a proceselor didactice care implică:
a) frecventă obligatorie pentru învătământul cu frecventă;
b) înlocuirea orelor de predare cu activităti de studiu individual si întâlniri periodice, de regulă săptămânal, cu elevii/studentii/cursantii pentru desfăsurarea activitătilor aplicative obligatorii prevăzute în planurile-cadru de învătământ/planurile de învătământ, pentru învătământul cu frecventă redusă;
c) înlocuirea orelor de predare cu activităti de studiu individual si întâlniri periodice, desfăsurarea seminarelor prin sistem tutorial si, obligatoriu, a tuturor activitătilor didactice care dezvoltă competente si abilităti practice în sistem fată în fată pentru învătământul la distantă.
33. Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată prin vot sau prin concurs într-o functie de conducere, la nivelul unei unităti/institutii de învătământ din cadrul sistemului national de învătământ, pune în aplicare programul managerial pe baza căruia a fost învestită. Mandatul are o durată de 4 ani.
34. Organizatia interesată în furnizarea de servicii de educatie este o persoană juridică ce cuprinde în statutul său activităti de învătământ si se supune procesului de autorizare pentru a deveni furnizor de educatie.
35. Programele educationale de tip „A doua sansă” sunt programe educationale care au ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adultilor care au părăsit prematur sistemul de educatie, fără a finaliza învătământul primar si/sau gimnazial, depăsind cu cel putin 4 ani vârsta de scolarizare corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât acestia să îsi poată completa si finaliza învătământul obligatoriu, precum si să poată obtine o calificare profesională.
36. Programele de calificare profesională reprezintă oferta educatională care conduce la dobândirea unei calificări profesionale înscrise în Registrul national al calificărilor.
37. Programele de studii concretizează oferta educatională a unei organizatii furnizoare de educatie.
38. Programul de studii acreditat este programul de studii care îndeplineste cerintele minime ale standardelor si indicatorilor de performantă ai acreditării.
39. Programul de studii autorizat este programul de studii evaluat, avizat favorabil si care îndeplineste conditiile autorizării provizorii.
40. Punctele de credit pentru formare profesională reprezintă exprimarea numerică a importantei unei unităti de rezultate ale învătării raportate la o calificare.
41. Registrul matricol unic al universitătilor din România (RMUR) este o bază de date natională electronică în care sunt înregistrati toti studentii din institutiile de învătământ superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate ori autorizate să functioneze provizoriu. Constituirea RMUR se realizează pe baza registrelor matricole ale institutiilor de învătământ superior.
42. Registrul national al calificărilor este o bază de date natională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România.
43. Rezultatele învătării reprezintă ceea ce o persoană întelege, cunoaste si este capabilă să facă la finalizarea unui proces de învătare. Rezultatele învătării se exprimă prin cunostinte, abilităti si competente dobândite pe parcursul diferitelor experiente de învătare formală, nonformală si informală.
44. Sistemul national de învătământ este constituit din ansamblul unitătilor si institutiilor de învătământ de stat particulare si confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activitătii de educare si formare profesională.
45. Sistemul tutorial semnifică organizarea activitătilor didactice în învătământul la distantă de către un cadru didactic tutore si asigură:
a) desfăsurarea activitătilor de învătare si evaluare atât la distantă, cât si în sistem fată în fată;
b) organizarea pe discipline si grupe care cuprind maximum 25 de elevi/studenti/cursanti.
46. Societatea cunoasterii este o societate în care cunoasterea constituie principala resursă, fiind creată, împărtăsită si utilizată pentru a genera prosperitate si bunăstare membrilor săi.
47. Standardul reprezintă descrierea cerintelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităti în educatie. Orice standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunt si se concretizează într-un set de indicatori de performantă. Standardele sunt diferentiate pe criterii si domenii.
48. Standardul de referintă reprezintă descrierea cerintelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităti de către furnizorul de educatie/unitatea/institutia furnizoare de educatie, pe baza bunelor practici existente la nivel national, european sau mondial. Standardele de referintă sunt specifice fiecărui program de studii sau fiecărei institutii, sunt optionale si se situează peste nivelul minim.
49. Statele terte reprezintă orice stat, cu exceptia statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European si a Confederatiei Elvetiene.
50. Unitatea reprezintă o unitate de învătământ din învătământul preuniversitar.
51. Unitatea de rezultate ale învătării reprezintă partea unei calificări care cuprinde un set coerent de cunostinte, deprinderi si competente generale, care pot fi evaluate si validate.
52. Unitatea/Institutia furnizoare de educatie/Furnizorul de educatie sunt unitătile si institutiile de învătământ acreditate.
53. Validarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învătării dobândite de o persoană, evaluate si certificate, corespund cerintelor specifice pentru o unitate sau o calificare.
54. Transferul rezultatelor învătării si al creditelor asociate reprezintă procesul prin care rezultatele învătării si creditele asociate acestora sunt transferate si integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învată.
55. Recunoasterea rezultatelor învătării si a creditelor asociate reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial rezultatelor învătării si creditelor dobândite, evaluate si validate, în vederea acordării certificatului de calificare profesională.
56. Certificarea rezultatelor învătării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învătării dobândite de persoana care învată, în urma unui proces de evaluare.
57. Învătământul public este echivalentul învătământului de stat, asa cum este definit în Constitutia României, republicată.
58. Învătământul privat este echivalentul învătământului particular, asa cum este definit în Constitutia României, republicată.