Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale


EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI

Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. 1 – Comerciantii sînt obligati să-si exercite activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite.

Art. 2 – Constituie concurenta neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite în activitatea comercială sau industriala.

Art. 3 – Încălcarea obligatiei prevăzute la art. 1 atrage răspundere civilă, contraventională ori penală, în conditiile prezentei legi.

Art. 4 – Constituie contraventii următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrsite în astfel de conditii încît să fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:
a) încălcarea de către persoanele fizice a interdictiilor prevăzute la art. 36 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitătilor economice de stat ca regii autonome si a societăti comerciale;
b) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;
c) dezvaluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia, către un concurent;
d) încheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii în mod avantajos, cu conditia aducerii de către client a altor cumpărători, cu care comerciantul ar urma sa încheie contracte asemănătoare;
e) încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma sa primească un premiu, care depinde exclusiv de o tragere la sorti sau de hazard;
f) comunicarea sau raspindirea în public de către un comerciant de afirmatii asupra întreprinderii sale sau activitătii acesteia, menite sa induca în eroare si să-i creeze o situatie de favoare în dăuna unor concurenti;
g) comunicarea sau raspindirea, de către un comerciant, de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau mărfurilor sale, afirmatii de natura sa dăuneze bunul mers al întreprinderii.
Comunicarea facuta confidential este socotită un act de concurenta neloială numai cînd autorul comunicării stia ca faptele nu corespund adevărului;
h) oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa, ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dăuna unui concurent;
i) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu aceasta clientela în cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;
j) concedierea unor salariati ai unui comerciant, în scopul infiintarii unei societăti concurente care să capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant în scopul dezorganizarii activitătii sale.
Contraventiile de la lit. a) se sanctionează cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei, cele de la lit. b) – e) cu amendă de la 10.000 lei la 40.000 lei, iar cele de la lit. f) – j) cu amendă de la 20.000 lei la 60.000 lei.
Sanctiunea poate fi aplicată si persoanelor juridice.
Contraventiile se constata, la sesizarea părtii vătămate, de către salariati anume împuterniciti de camerele de comert si industrie teritoriale sau de Inspectia comercială de stat. Agentii constatatori aplica o dată cu constatarea contraventiei si o amenda.
Contraventiilor prevăzute la alin. 1 li se aplică dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

Art. 5 – Constituie infractiune de concurenta neloială si se pedepseste cu închisoare de la o luna la doi ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei:
a) întrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desemnari speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vînzare sau vînzarea unor mărfuri purtind mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile mărfurilor, precum si cu privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.
Pentru mentiuni false asupra originii mărfurilor se înteleg orice indicatii de natura a face să se creadă ca mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat.
Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic si indica în comert numai natura lui, afară de cazul cînd denumirea este însotită de o mentiune care ar putea face să se creadă ca are acea origine.

Art. 6 – Comerciantul care săvîrseste un act de concurenta neloială va fi obligat sa înceteze sau sa înlăture actul si, după caz, sa plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.

Art. 7 – Actiunile izvorind dintr-un act de concurenta neloială sînt de competenta tribunalului locului săvîrsirii faptei sau în a cărui raza teritorială se găseste sediul pîrîtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pîrîtului sau inculpatului.

Art. 8 – Actiunea penală, în cazurile prevăzute de art. 5 se pune în miscare la plîngerea părtii vătămate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale.

Art. 9 – Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instantei competente cu actiune în răspundere civilă corespunzătoare.
Dacă fapta prevăzută de această lege a fost săvîrsită de un salariat în cursul exercitării atributiilor sale de serviciu, comerciantul va răspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afară de cazul în care va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era în măsura sa prevină comiterea faptei.
Persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenta neloială săvîrsite.
Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amînare se pot aplica dispozitiile art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă.

Art. 10 – Prin hotărîrea data asupra fondului, instanta poate dispune ca mărfurile sechestrate să fie vîndute, după distrugerea falselor mentiuni.
Din suma obtinută în urma vinzarii se vor acoperi mai întîi despăgubirile acordate.

Art. 11 – O dată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanta poate obliga la publicarea hotărîrii, în presa, pe cheltuiala făptuitorului.

Art. 12 – Dreptul la actiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască dăuna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tirziu de 3 ani de la data săvîrsirii faptei.

Art. 13 – Dispozitiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedura civilă sau, după caz, ale Codului de procedura penală.

Art. 14 – Dispozitiile prezentei legi se aplică si persoanelor fizice sau juridice străine care săvîrsesc acte de concurenta neloială pe teritoriul României.

Art. 15 – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 23 ianuarie 1991.
PRESEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputatilor în sedinta din 28 ianuarie 1991.
PRESEDINTELE ADUNĂRII DEPUTATILOR
MARTIAN DAN

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului si a Presedintelui României, promulgăm legea privind combaterea concurentei neloiale si dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU

Bucuresti, 29 ianuarie 1991.
Nr. 11.