Legea 148/2000 privind publicitatea


EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI

Legea 148/2000 privind publicitatea

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Capitolul 1 – Dispozitii generale

Art. 1 – Prezenta lege are drept scop protectia consumatorilor de produse si servicii, protectia persoanelor care desfăsoară o activitate de productie, de comert, prestează un serviciu sau practica o meserie ori o profesie, precum si protectia interesului public general împotriva publicitătii inselatoare, a consecintelor negative ale publicitătii si stabileste conditiile în care este permisă publicitatea comparativa.

Art. 2 – Dispozitiile prezentei legi se aplică continutului materialelor publicitare si mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informatiei.

Art. 3 – Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune si televiziune, transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările si completările ulterioare, precum si prevederilor prezentei legi.

Art. 4 – În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) publicitate – orice formă de prezentare a unei activităti comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri si servicii, de drepturi si obligatii;
b) publicitate inselatoare – orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta si îi poate afecta comportamentul economic, lezandu-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent;
c) publicitate comparativa – orice publicitate care identifica explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;
d) publicitate subliminala – orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi perceputi în mod constient, dar care pot influenta comportamentul economic al unei persoane;
e) persoana – orice persoană fizica sau juridică;
f) minor – orice persoană fizica în vârsta de până la 18 ani;
g) autoreglementare – orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de buna practica în domeniul publicitătii si de control al respectării acestora de către reprezentanti ai persoanelor implicate în aceasta activitate, inclusiv ai agentiilor de publicitate si media, în conditiile legii.

Art. 5 – Publicitatea trebuie să fie decenta, corecta si să fie elaborata în spiritul responsabilitătii sociale.

Art. 6 – Se interzice publicitatea care:
a) este inselatoare;
b) este subliminala;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană si morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine socială, identitate etnică sau nationalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitătii si vietii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstitiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incita la violenta;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

Capitolul 2 – Publicitate inselatoare si publicitate comparativa

Art. 7 – Pentru determinarea caracterului inselator al publicitătii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia si, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor si serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de executie si de ambalare, compozitia, metoda si data fabricatiei sau a aprovizionarii, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinatia, cantitatea, parametrii tehnico-functionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor si încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum si rezultatele care se asteapta de la acestea;
b) pretul sau modul de calcul al pretului, precum si conditiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) conditiile economice si juridice de achizitionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atributiile si drepturile celui care îsi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industriala, premii si distinctii primite;
f) omiterea unor informatii esentiale cu privire la identificarea si caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.

Art. 8 – Publicitatea comparativa este interzisă dacă:
a) comparatia este inselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) si ale art. 7;
b) se compara bunuri sau servicii având scopuri sau destinatii diferite;
c) nu se compara, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative – între care poate fi inclus si pretul – ale unor bunuri sau servicii;
d) se creează confuzie pe piata între cel care îsi face publicitate si un concurent sau între mărcile de comert, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îsi face publicitate si cele apartinând unui concurent;
e) se discrediteaza sau se denigreaza mărcile de comert, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situatia materială a unui concurent;
f) nu se compara, în fiecare caz, produse cu aceeasi indicatie, în cazul produselor care au indicatie geografică;
g) se profita în mod incorect de renumele unei mărci de comert, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicatia geografică a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitatii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marca de comert sau o denumire comercială protejata;
i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996.

Art. 9 – Comparatiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar si neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul ca oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică pretul special sau alte conditii specifice.

Capitolul 3 – Dispozitii speciale privind publicitatea anumitor produse

Art. 10 – Se interzice publicitatea explicita pentru produsele din tutun:
a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune si televiziune;
b) în presa scrisă, pe prima si pe ultima coperta sau pagina a materialelor tipărite;
c) pe biletele de călătorie pentru transportul public.

Art. 11 – Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice si pentru produsele din tutun în incinta unitătilor de învătământ si a unitătilor de asistenta medicală sau la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum public.

Art. 12 – Publicitatea pentru băuturi alcoolice si pentru produsele din tutun nu este permisă în publicatii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, în timpul si după spectacolele destinate minorilor.

Art. 13 – (1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice si pentru produsele din tutun nu este permisă nici în conditiile în care:
a) se adresează minorilor;
b) înfătisează minori consumand aceste produse;
c) sugereaza ca băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăti terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) da o imagine negativa despre abstinenta;
e) evidentiază continutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legătură între alcool si conducerea unui vehicul;
f) nu contine inscriptii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun.
(2) Textul avertismentului si dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătătii, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14 – Se interzice publicitatea substantelor stupefiante si psihotrope.

Art. 15 – Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de arme, munitii, explozivi, metode si mijloace pirotehnice, cu exceptia armelor destinate vânătorii sau sportului si a celor de panoplie.

Art. 16 – Pentru produsele si serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care:
a) contine elemente ce dauneaza acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii sa cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experienta sau de credulitatea lor;
c) afectează relatiile speciale care exista între minori, pe de o parte, si părinti sau cadre didactice, pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situatii periculoase.

Art. 17 – Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescriptie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agentia Nationala a Medicamentului.

Capitolul 4 – Sanctiuni

Art. 18 – Autorul, realizatorul de publicitate si reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îsi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu exceptia încălcării dispozitiilor cuprinse în art. 6 lit. a) si în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care îsi face publicitate.

Art. 19 – Dacă persoana care îsi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificata, răspunderea revine, după caz, reprezentantului sau legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Art. 20 – (1) Persoana care îsi face publicitate trebuie să fie în măsura sa probeze exactitatea afirmatiilor, indicatiilor sau prezentarilor din anuntul publicitar si este obligată, la solicitarea reprezentantilor institutiilor si autoritătilor prevăzute la art. 24, sa furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora.
(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmatiile din anuntul publicitar în cauza vor fi considerate inexacte.

Art. 21 – Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicitătii de către organizatiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicitătii si nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizatii.

Art. 22 – Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contraventională sau penală, după caz.

Art. 23 – (1) Constituie contraventii, dacă nu au fost săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infractiuni, si se sanctionează după cum urmează:
a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;
b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 si ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei.
(2) Sanctiunile se pot aplica si persoanelor juridice.

Art. 24 – (1) Contraventiile prevăzute la art. 23 se constata si se sanctionează la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a asociatiilor de consumatori sau din oficiu, de către:
a) reprezentantii împuterniciti ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 6 lit. a), h) si j), ale art. 8 lit. a), b) si c), ale art. 9, ale art. 10 lit. b) si ale art. 13 lit. a) si b);
b) reprezentantii împuterniciti ai administratiei publice locale, pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. c), d), e), f), g) si i), ale art. 10 lit. c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) si ale art. 15;
c) reprezentantii împuterniciti ai Oficiului Concurentei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. d), e), f), g), h) si i);
d) reprezentantii împuterniciti ai Ministerului Sănătătii, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. c), d), e) si f) si ale art. 14, 16 si 17;
e) reprezentantii împuterniciti ai Consiliului National al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 6 si 8, în cazul publicitătii difuzate în cadrul programelor audiovizuale, si ale art. 10 lit. a).
(2) Organele abilitate să constate si sa sanctioneze contraventiile pot solicita organizatiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevăzute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate.

Art. 25 – Institutiile si autoritătile prevăzute la art. 24 pot dispune, o dată cu aplicarea sanctiunii contraventionale, următoarele măsuri, după caz:
a) interzicerea publicitătii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;
b) încetarea publicitătii până la data corectării ei;
c) publicarea deciziei autoritătii publice, în totalitate sau partial, si stabilirea modului în care urmează să se realizeze;
d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunturi rectificative, cu fixarea continutului si a modului de difuzare.

Art. 26 – Contraventiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile si dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificările ulterioare, cu exceptia art. 25-27 din respectiva lege, precum si cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Capitolul 5 – Dispozitii finale

Art. 27 – Guvernul, la propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, în baza prezentei legi, reglementări specifice privind publicitatea, cu exceptia celei din cadrul programelor audiovizuale.

Art. 28 – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispozitii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
PREsEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
MIRON TUDOR MITREA

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
PRESEDINTELE SENATULUI
ULM NICOLAE SPINEANU

Bucuresti, 26 iulie 2000.
Nr. 148.