Legea 58/1998 bancară


EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI

Legea 58/1998 bancară

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Capitolul 1 Dispozitii generale

Sectiunea 1 Domeniul de aplicare

Art. 1 – Activitatea bancară în România se desfăsoară prin Banca Nationala a României si prin bănci.
Prin lege se poate autoriza desfăsurarea activitătii bancare si de către alte persoane juridice, cu respectarea principiilor prezentei legi.

Art. 2 – Prezenta lege se aplică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăti comerciale, precum si sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine.
Prevederile cap. X din prezenta lege se aplică si persoanelor juridice care fac transfer interbancar de fonduri.

Sectiunea a 2-a Definitii

Art. 3 – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
a) Banca Nationala a României – banca centrala a statului român, având personalitate juridică; atributiile acesteia sunt cele prevăzute în Legea privind Statutul Băncii Nationale a României si în prezenta lege;
b) banca – persoana juridică autorizata sa desfăsoare, în principal, activităti de atragere de depozite si de acordare de credite în nume si în cont propriu;
c) filiala – persoana juridică în care o altă persoană sau grup de persoane care actionează împreună detine 50% sau mai mult din actiunile cu drept de vot sau o participatie semnificativă care permite acestora sa exercite controlul efectiv asupra conducerii sau politicilor filialei;
d) sucursala – unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci si care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitătile băncii, în limita mandatului dat de aceasta;
e) afiliată a unei bănci – o filiala a băncii respective sau o societate comercială pentru care banca este filiala ori o societate comercială care, împreună cu banca respectiva, se afla sub controlul comun al altei societăti comerciale;
f) depozit – suma de bani încredintată în următoarele conditii:
– să fie rambursata în totalitate, cu sau fără dobânda sau orice alte facilităti, la cerere sau la un termen convenit de către deponent cu depozitarul;
– sa nu se refere la transmiterea proprietătii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garantii;
g) credit – orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum si la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani.
Din punct de vedere al scadentei, creditul poate fi:
– pe termen scurt, a cărui durata de rambursare nu depăseste 12 luni;
– pe termen mediu, a cărui durata de rambursare este cuprinsă între 1 si 5 ani;
– pe termen lung, a cărui durata de rambursare depăseste 5 ani;
h) conducătorii băncii – persoanele, cel putin două, care, potrivit actelor constitutive si/sau hotărârii organelor statutare ale băncii, sunt împuternicite sa conducă si sa coordoneze activitatea zilnica a acesteia si sunt investite cu competenta de a angaja răspunderea băncii. Acestia sunt presedintele si vicepresedintele/vicepresedintii consiliului de administratie, în cazul băncilor, persoane juridice române, si directorii împuterniciti sa angajeze legal în România banca străină autorizata sa functioneze pe teritoriul României, printr-o sucursala;
i) actionar semnificativ – persoana care detine cel putin 5% din actiunile unei bănci;
j) persoana – persoana fizica, juridică si orice grup de persoane care actionează împreună si care constituie sau nu constituie o persoană juridică;
k) grup de persoane care actionează împreună – doua sau mai multe persoane care au încheiat un acord, în vederea obtinerii sau exercitării drepturilor de vot, pentru a infaptui o politica comuna fată de banca.
Se considera existenta unui acord:
– între soti, rude si afini până la gradul al doilea inclusiv, precum si între acestia si societătile aflate sub controlul efectiv al acestora;
– între o societate, presedintele consiliului de administratie si administratorii acesteia;
– între o societate si societătile asupra cărora ea detine direct sau indirect puterea efectivă de control;
– între societătile aflate sub controlul efectiv al aceleiasi sau al acelorasi persoane;
l) societate aflată sub control efectiv – societatea în care o persoană fizica sau juridică:
– detine cel putin 50% din drepturile de vot;
– are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor consiliului de administratie;
– poate decide asupra gestiunii si politicii financiar-bancare în baza unui acord încheiat cu alti actionari sau asociati;
m) autorizatie – actul emis de Banca Nationala a României, care acorda dreptul de a desfăsura activitătile specificate în aceasta;
n) reglementare – act normativ emis de Banca Nationala a României în aplicarea prezentei legi si care este obligatoriu pentru toate băncile. În această categorie se includ: regulamente, norme, circulare si alte acte cu caracter general, emise de Banca Nationala a României;
o) ordin – act emis de Banca Nationala a României în aplicarea prezentei legi sau a unei reglementări emise în baza prezentei legi si care este obligatoriu pentru una sau mai multe bănci;
p) capital – valoarea patrimoniului net, calculată ca diferenta între total active si pasivele reprezentând obligatii, evidentiate în bilantul contabil conform reglementărilor, Băncii Nationale a României. La constituire, acesta reprezintă capitalul social;
r) fonduri proprii – fondurile proprii ale căror metodologie de calcul si nivel minim sunt stabilite de Banca Nationala a României;
s) documentatie de credit – documentatia care sta la baza unei conventii intervenite între o banca si o altă persoană pentru acordarea unui credit si cuprinde cel putin:
– situatii financiare curente ale solicitantului de credit si ale oricărui garant al acestuia, inclusiv proiectia fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a creditului si de plată a dobânzilor;
– o descriere a modalitătilor de garantare pentru plata integrală a datoriei si, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garantiei;
– o descriere a conditiilor creditului, cuprinzând valoarea creditului, rata dobânzii, schema de rambursare si obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul;
– semnatura fiecărei persoane care a autorizat creditul în numele băncii;
t) măsuri de remediere – măsuri de inlaturare a consecintelor uneia sau unora dintre faptele prevăzute la art. 69 si care pot include;
– stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii;
– înfiintarea de către consiliul de administratie al băncii a unor comitete pentru supravegherea administrării creditului, gestiunea activelor si pasivelor sau a controlului intern;
– suspendarea administratorilor pe o perioadă care să nu depăsească un an sau înlocuirea acestora;
– înlocuirea directorilor executivi si a cenzorilor;
– îmbunătătirea măsurilor de control intern;
u) un singur debitor – orice persoană sau grup de persoane fizice si/sau juridice fată de care banca are o expunere si care sunt legate economic între ele în sensul că:
– una dintre persoane exercita asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control;
– nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc de credit pentru banca, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsura încât, dacă unele dintre ele vor intampina dificultăti de rambursare, alta sau celelalte vor intampina dificultăti similare. În cazul acestor persoane se vor lua în considerare, fără a fi limitative, următoarele situatii:
* sunt filialele aceleiasi persoane;
* au aceeasi conducere;
* garantii incrucisate;
* interdependenta comercială directa, care nu poate fi substituită într-un termen scurt;
v) expunere – orice angajament asumat de o banca fată de un singur debitor, indiferent dacă este efectiv sau potential, evidentiat în bilantul contabil sau în afară bilantului, incluzând, fără a se limita la acestea:
– credite;
– efecte de comert scontate;
– investitii în actiuni si alte valori mobiliare;
– efecte de comert avalizate;
– garantii emise;
– acreditive deschise sau confirmate;
x) supravegherea prudentiala bancară – stabilirea unor norme si indicatori de prudenta bancară si urmărirea respectării acestora, în scopul prevenirii si limitării riscurilor bancare si, prin acestea, asigurarea stabilitatii si viabilitatii întregului sistem bancar.

Sectiunea a 3-a – Interdictii

Art. 4 – Se interzice oricărei persoane sa desfăsoare activitate bancară pe teritoriul României fără o autorizatie emisă de Banca Nationala a României.

Art. 5 – Se interzice oricărei persoane, care nu are autorizatie emisă de Banca Nationala a României, sa utilizeze denumirea de banca sau derivatele denumirii de banca, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu exceptia cazului în care aceasta utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord international, sau când, din contextul în care este folosit cuvântul banca, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activităti bancare.

Art. 6 – Se interzice oricărei bănci străine să se angajeze direct într-o activitate bancară în România, cu exceptia cazului în care activitatea este desfăsurată într-o filiala constituită ca banca, persoana juridică română, sau printr-o sucursala, pentru care a fost emisă o autorizatie de către Banca Nationala a României.

Art. 7 – Se interzice oricărei persoane, alta decât o banca autorizata sau o societate autorizata conform legii, să se angajeze în activităti de acceptare de depozite.

Capitolul 2 – Activităti permise băncilor

Art. 8 – Băncile, persoane juridice române, si sucursalele băncilor străine pot desfăsura, în limita autorizatiei acordate, următoarele activităti:
a) acceptarea de depozite;
b) contractarea de credite, operatiunile de factoring si scontarea efectelor de comert, inclusiv forfetare;
c) emiterea si gestiunea instrumentelor de plată si de credit;
d) plati si decontări;
e) leasing financiar;
f) transferuri de fonduri;
g) emiterea de garantii si asumarea de angajamente;
h) tranzactii în cont propriu sau în contul clientilor cu:
– instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit);
– valuta;
– instrumente financiare derivate;
– metale pretioase, obiecte confectionate din acestea, pietre pretioase;
– valori mobiliare;
i) intermedierea în plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acesta;
j) administrarea de portofolii ale clientilor, în numele si pe riscul acestora;
k) custodia si administrarea de valori mobiliare;
l) depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;
m) închirierea de casete de sigurantă;
n) consultanta financiar-bancară;
o) operatiuni de mandat.
Băncile pot desfăsura activitătile prevăzute de legislatia privind valorile mobiliare si bursele de valori prin societăti distincte, specifice pietei de capital, care vor functiona sub reglementarea si supravegherea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, cu exceptia activitătilor care, potrivit acestei legislatii, pot desfăsurate în mod direct de către bănci.
Operatiunile de leasing financiar vor fi desfăsurate de către bănci, prin societăti distincte, constituite în acest scop.

Capitolul 3 – Autorizarea băncilor

Art. 9 – Băncile, persoane juridice române, pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Nationala a României. Ele se constituie sub forma juridică de societate comercială pe actiuni, în baza aprobării Băncii Nationale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societătilor comerciale.
Prevederile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător si în cazul sucursalelor băncilor, persoane juridice străine.

Art. 10 – Băncile străine au obligatia sa notifice Băncii Nationale a României deschiderea de reprezentante în România, în conformitate cu reglementările date de aceasta.
Reprezentantele băncilor străine îsi vor limita activitatea la acte de informare, de legătură sau de reprezentare si nu vor efectua nici un fel de operatiuni supuse dispozitiilor prezentei legi.

Art. 11 – Cererea de autorizare va fi înaintată Băncii Nationale a României în forma stabilită de aceasta. Documentatia care trebuie să însotească cererea, termenele si procedura de autorizare vor fi stabilite prin reglementările Băncii Nationale a României.
Conditiile în care autorizatia poate fi acordată vor fi reglementate de Banca Nationala a României si se vor referi, fără a fi limitative, la:
a) calificarea si experienta profesională a conducătorilor băncii;
b) nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat, în forma bănească, în totalitate, la momentul constituirii;
c) studiul de fezabilitate al băncii;
d) actionarii semnificativi si fondatorii băncii;
e) structura actionarului;
f) sediul băncii;
g) auditorul independent, potrivit art. 61.

Art. 12 – Banca Nationala a României poate cere unui solicitant să prezinte orice informatie si documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

Art. 13 – În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca Nationala a României va aproba constituirea unei bănci sau va respinge cererea si va comunică în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii.
În termen de doua luni de la comunicarea aprobării de constituire, în vederea obtinerii autorizatiei de functionare vor fi prezentate Băncii Nationale a României documentele care atesta constituirea legală a băncii. În cazul băncilor care se constituie pe calea subscriptiei publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8 luni.
Banca Nationala a României decide cu privire la autorizarea functionarii unei bănci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. 2.

Art. 14 – Cererea de autorizare va fi respinsă, dacă:
a) documentatia prezentată este incompleta sau nu este întocmită în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare;
b) documentatia prezentată este insuficienta pentru a determina dacă:
– banca va desfăsura o activitate în conformitate cu prezenta lege;
– onorabilitatea, pregătirea si experienta profesională a conducătorilor băncii si calitatea actionarilor semnificativi sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabilitate si a activitătilor financiar-bancare propuse a fi desfăsurate;
c) capitalul social este mai mic decât nivelul minim stabilit de Banca Nationala a României;
d) forma juridică este alta decât cea prevăzută la art. 9;
e) din evaluarea studiului de fezabilitate si/sau din rapoartele anuale ale băncii străine, după caz, rezultă ca banca nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în conditii compatibile cu buna functionare a sistemului bancar si cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure clientelei o siguranta satisfăcătoare, sau acestea nu corespund conditiilor existente în cadrul segmentului de piata ce urmează a fi acoperit de serviciile oferite de banca;
f) conducătorii băncii, administratorii sau cenzorii acesteia nu au onorabilitatea necesară, calificarea si experienta profesională adecvate functiei lor, potrivit art. 25, sau cu privire la care a fost luată una dintre măsurile prevăzute la art. 69 sau 70;
g) calitatea fondatorilor sau a actionarilor semnificativi nu corespunde nevoii garantarii unei gestiuni sanatoase si prudente a băncii, pentru cauze cum ar fi: – puterea financiară a acestora nu este suficienta pentru a evita dependenta de dividendele distribuite sau de alte avantaje pe care le-ar putea obtine de la banca, în vederea satisfacerii obligatiilor lor financiare în primii 3 ani de activitate a băncii;
– sursa fondurilor utilizate pentru obtinerea participatiei este un credit intern;
– condamnări penale; – persoanele juridice care au calitatea de fondator sau de actionar semnificativ sunt în functiune de mai putin de 3 ani;
h) înainte de obtinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice asupra infiintarii sau functionarii băncii;
i) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementările date în aplicarea acesteia.

Art. 15 – Prevederile art. 11-14 se aplică, în mod corespunzător, si în cazul sucursalelor băncilor străine, cererea de autorizare fiind înaintată Băncii Nationale a României de către banca străină respectiva.

Capitolul 4 – Retragerea autorizatiei

Art. 16 – Banca Nationala a României poate retrage autorizatia unei bănci sau unei filiale românesti, unei filiale sau sucursale a unei bănci străine;
– la cererea băncii;
– ca sanctiune, potrivit art. 69 alin. 2 lit. e);
– pe baza unuia dintre următoarele motive;
a) banca nu a început operatiunile pentru care a fost autorizata, în termen de un an de la primirea autorizatiei, sau nu si-a exercitat, de mai mult de 6 luni, activitatea de acceptare de depozite;
b) autorizatia a fost obtinută pe baza unor declaratii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c) actionarii au decis sa dizolve si sa lichideze banca;
d) a avut loc o infuzie sau o divizare a băncii;
e) autoritatea competentă din tara în care are sediul banca străină ce a înfiinta o sucursala în România i-a retras acesteia autorizatia de a desfăsura activităti bancare;
f) s-a retras autorizatia băncii a carei filiala este.

Art. 17 – Hotărârea Băncii Nationale a României de retragere a autorizatiei se comunică în scris băncii, filialei sau sucursalei în cauza, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum si în doua publicatii de circulatie nationala.
Hotărârea de retragere a autorizatiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectiva.

Art. 18 – Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizatiei, băncii, filialei sau sucursalei respective i se interzice angajarea în orice operatiune financiară.

Capitolul 5 – Fuziunea si divizarea băncilor

Art. 19 – Fuziunea sau divizarea băncilor se va efectua potrivit dispozitiilor legale, precum si cu respectarea reglementărilor Băncii Nationale a României.

Art. 20 – Fuziunea a doua sau mai multe bănci sau divizarea unei bănci se decide de fiecare banca, conform statutului propriu. Înaintea începerii activitătii, banca sau băncile rezultate ca urmare a fuziunii sau a divizării sunt obligate să obtină autorizatia Băncii Nationale a României.

Capitolul 6 – Organizarea si conducerea băncilor

Art. 21 – Organizarea si conducerea băncilor se stabilesc prin actele constitutive ale băncilor, în conformitate cu legislatia comercială si cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Art. 22 – În toate actele ei oficiale, banca trebuie să se identifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată în registrul comertului, capitalul social, adresa sediului principal, numărul si data înmatriculării în registrul comertului, numărul si data înmatriculării în registrul bancar.

Art. 23 – Banca este angajata prin semnatura a cel putin doi conducatori, având competentele stabilite prin actele constitutive proprii, sau a cel putin două persoane împuternicite de către acestia, în conformitate cu regulamentele proprii ale băncii si cu reglementările emise de Banca Nationala a României în acest sens.

Art. 24 – Fiecare banca va avea un regulament propriu de functionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel putin:
a) structura organizatorică a băncii;
b) atributiile fiecărui compartiment al băncii si relatiile dintre acestea;
c) atributiile sucursalelor si ale altor sedii secundare ale băncii;
d) atributiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor si pasivelor, comitetului de credite; înfiintarea acestor comitete este obligatorie în desfăsurarea activitătii băncii;
e) competentele si răspunderea conducătorilor băncii, directorilor executivi, sefilor sucursalelor si ai altor sedii secundare ale băncii si ale altor salariati care se angajează în operatiuni financiar-bancare în numele si contul băncii;
f) sistemul de control intern al băncii.

Art. 25 – Conducătorii băncii trebuie să fie rezidenti în România, sa exercite exclusiv functia în care au fost numiti si cel putin unul dintre acestia să fie cetătean român. Ei trebuie să fie licentiati, sa fi lucrat cel putin 5 ani în activitatea financiar-bancară si sa nu fi cauzat, prin activitatea lor, falimentul unei societăti comerciale.
Persoanele desemnate în calitate de conducatori ai băncii să fie aprobate de Banca Nationala a României înainte de începerea exercitării functiei.
Banca Nationala a României poate să stabilească si alte reguli si norme etice si profesionale pentru calitatea si activitatea personalului bancar.

Art. 26 – În cazul în care consiliul de administratie al băncii deleagă o parte dintre competentele sale unui comitet de directie, potrivit legii, toti conducătorii băncii vor face parte din acesta.
În acest caz, presedintele consiliului de administratie conduce si comitetul de directie.

Art. 27 – Administratorii băncii pot fi numai persoane fizice, în număr de cel mult 11. Termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de 4 ani, cu posibilitatea de a fi realesi.
În afară de conditiile prevăzute de legislatia în vigoare referitoare la administratori, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administratie al unei bănci, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul sau, dacă:
a) este salariat al băncii în cauza, cu exceptia conducătorilor acesteia;
b) este salariat, administrator sau cenzor la o alta banca. Fac exceptie salariatii si administratorii unei bănci, în cazul în care sunt alesi administratori la o filiala a băncii;
c) în ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de către Banca Nationala a României, potrivit art. 69, sau a fost înlocuită, potrivit art. 70, ca urmare a unei măsuri de remediere luate de banca.

Art. 28 – Pot fi cenzori ai unei bănci numai persoanele fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare, în conditiile legii, si au experienta de cel putin 5 ani în domeniul financiar-bancar, precum si societătile de expertiza contabila autorizate sa desfăsoare aceasta activitate pe teritoriul României.
Nu pot fi cenzori ai unei bănci persoanele care, potrivit art. 70 din prezenta lege, au fost în ultimii 5 ani înlocuite ca urmare a unei măsuri de remediere luate de o banca.

Capitolul 7 – Conflictul de interese

Art. 29 – Administratorul notifica în scris băncii natura si întinderea interesului sau relatiei sale materiale, dacă:
a) este parte a unui contract cu banca;
b) este administrator al unei persoane juridice care este parte a unui contract cu banca;
c) are un interes material sau o relatie materială cu o persoană care este parte într-un contract cu banca, cu exceptia contractelor de depozit sau de păstrare de valori.

Art. 30 – Obligatia prevăzută la art. 29 revine administratorului atunci când a cunoscut sau trebuia sa cunoască faptul ca a fost încheiat sau este în curs de a fi încheiat un astfel de contract.

Art. 31 – Administratorul unei bănci este obligat ca, ori de câte ori este necesar, dar nu mai putin de o dată pe an, să prezinte, în scris, consiliului de administratie al băncii o declaratie din care să rezulte numele si adresa asociatilor săi si date referitoare la interesele materiale de natura financiară, comercială, agricolă, industriala sau de alta natura ale administratorului si ale familiei sale.

Art. 32 – Un administrator care are un interes material sau o relatie materială, în sensul art. 29, 31 si 33, nu va participa la dezbaterile asupra contractului si se va abtine de la vot asupra oricărei probleme legate de acest contract.
În scopul realizării cvorumului necesar luării unei decizii asupra contractului în cauza, administratorul va fi considerat prezent.

Art. 33 – Un interes este considerat material, în sensul prevederilor art. 29 si 31, dacă se referă la averea, afacerea sau interesele familiei (sotului/sotiei, rudelor si afinilor până la gradul al doilea inclusiv) persoanei care are interes.

Art. 34 – Când un administrator nu declara un conflict de interese, în conformitate cu prevederile prezentului capitol:
a) banca, un actionar al acesteia sau Banca Nationala a României poate cere instantei judecătoresti anularea oricărui contract în care acesta are un interes material nedeclarat, potrivit celor prevăzute în prezentul capitol;
b) Banca Nationala a României, potrivit art. 70, poate cere băncii suspendarea administratorului pe o perioadă care să nu depăsească un an sau înlocuirea acestuia.

Capitolul 8 – Secretul profesional

Art. 35 – Banca va păstra confidentialitatea tuturor tranzactiilor si serviciilor pe care le oferă, inclusiv cu privire la identitatea titularilor conturilor.

Art. 36 – Personalul unei bănci, supus prevederilor prezentei legi, nu are dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activitătii, nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei bănci sau vreunui client al acesteia.
Prevederile de mai sus se aplică si persoanelor care obtin informatii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale băncii.

Art. 37 – Orice membru al consiliului de administratie al unei bănci, precum si toate persoanele care participa la activitatea băncii sunt obligate sa păstreze secretul profesional. Informatii privind sumele depuse si operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentantilor lor legali, iar în cauzele penale în care s-a pus în miscare actiunea penală împotriva titularului, la cererea scrisă a procurorului sau a instantei judecătoresti. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de informatiile bancare pe care le detine sau de care a luat cunostinta în orice mod.
Prevederile alin. 1 se aplică si persoanelor care obtin, din activitatea de control si supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informatii de natura celor arătate mai sus.

Capitolul 9 – Cerinte operationale

Sectiunea 1 – Dispozitii generale

Art. 38 – În activitatea lor, băncile se supun reglementărilor si ordinelor emise de Banca Nationala a României, date în aplicarea legislatiei privind politica monetara, de credit, valutară, de plati, de asigurare a prudentei bancare si de supraveghere bancară.
Băncile îsi organizează întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase si cu cerintele legii. Modificările în situatia băncii sunt supuse aprobării Băncii Nationale a României, în conditiile stabilite de aceasta prin reglementări. Înregistrarea în registrul comertului a mentiunilor privind respectivele modificări se va face numai după obtinerea acestei aprobări.
În statutele lor, băncile nu vor putea stabili exceptii de la principiul potrivit căruia o actiune da dreptul la un singur vot.
Actiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.

Art. 39 – În vederea functionarii, în termen de 30 de zile de la data obtinerii autorizatiei, fiecare banca este obligată sa deschidă cont curent la Banca Nationala a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile bănesti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidentele Băncii Nationale a României sunt irevocabile si neconditionate.
Băncile pot deschide la Banca Nationala a României si alte conturi, în conditiile stabilite de aceasta.

Sectiunea a 2-a – Cerinte de capital

Art. 40 – Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral si în forma bănească, la momentul subscrierii.
Capitalul social minim este stabilit de Banca Nationala a României.
La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont, cu dobânda la vedere sau la termen, deschis la o banca, persoana juridică română, sau la o sucursala a unei bănci străine autorizate sa functioneze pe teritoriul României. Contul de capital va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comertului.
Băncile trebuie să mentină în permanenta un nivel minim al capitalului social, în forma bănească, în conformitate cu reglementările Băncii Nationale a României.
Sucursalele băncilor străine vor mentine în permanenta un capital de dotare, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Nationale a României, pentru capitalul social minim al băncilor, persoane juridice române.

Art. 41 – Băncile pot majoră capitalul social, pe lângă subscrierea de noi aporturi în forma bănească, potrivit legislatiei în vigoare, si prin utilizarea următoarelor surse:
a) primele de emisiune sau de aport si alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după plata si acoperirea cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de operatiuni, precum si rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
b) dividendele din profitul net cuvenit actionarilor după plata impozitului pe dividende potrivit legii;
c) rezervele din influentele de curs valutar aferente aprecierii disponibilitătilor în valută reprezentând capital social în valută;
d) rezervele constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimului bilant contabil;
e) diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi incluse în rezerve si utilizate pentru majorarea capitalului social.

Art. 42 – Orice modificare a nivelului capitalului social al unei bănci este supusă aprobării Băncii Nationale a României.

Art. 43 – Băncile repartizează 20% din profitul brut pentru constituirea unui fond de rezerva, până când fondul astfel constituit egaleaza capitalul social, apoi, maximum 10%, până în momentul în care fondul a ajuns de doua ori mai mare decât capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net.
Băncile repartizează din profitul brut sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.

Sectiunea a 3-a – Cerinte prudentiale

Art. 44 – La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitantii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenta. În acest scop băncile cer solicitantilor garantarea în conditiile stabilite prin normele lor de creditare.

Art. 45 – Băncile trebuie să respecte următoarele cerinte prudentiale atunci când acestea sunt prevăzute de reglementările Băncii Nationale a României:
a) nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii si totalul activelor si elementelor în afară bilantului, ponderate în functie de gradul lor de risc;
b) expunerea maxima fată de un singur debitor, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a acesteia si nivelul fondurilor proprii ale băncii;
c) expunerea maxima agregata, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a expunerilor mari si nivelul fondurilor proprii;
d) nivelul minim de lichidare, determinat în functie de scadentele creantelor si angajamentelor băncii;
e) clasificarea creditelor acordate si a dobânzilor neîncasate aferente acestora si constituirea provizioanelor specifice de risc;
f) pozitia valutară, exprimată procentual în functie de nivelul fondurilor proprii;
g) administrarea resurselor si plasamentelor băncii;
h) extinderea retelei de sucursale si alte sedii secundare ale băncii.

Art. 46 – Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale si alte sedii secundare (agentii si altele asemenea) în conditiile prevăzute de reglementările Băncii Nationale a României.
Dispozitiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător si în cazul sucursalelor băncilor străine.
Băncile, persoane juridice române, pot deschide reprezentante si sucursale sau pot înfiinta filiale în străinătate, numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Nationale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.

Art. 47 – O banca nu poate efectua repartizari din profit pentru dividende, dacă, în urma acestei repartizari, banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementările Băncii Nationale a României.

Art. 48 – Valoarea totală a investitiilor pe termen lung ale unei bănci, în valorile mobiliare emise de o societate comercială care nu este angajata în una sau mai multe din activitătile financiare prevăzute la art. 8, nu poate depăsi:
a) 20% din capitalul social al societătii comerciale respective; si
b) 10% din fondurile proprii ale băncii.
Valoarea totală a investitiilor pe termen lung al băncii, în valorile mobiliare emise de asemenea societăti comerciale, nu poate depăsi 50% din fondurile proprii ale băncii.

Art. 49 – Valoarea totală a investitiilor unei bănci în valori mobiliare, efectuate în nume si cont propriu, nu poate depăsi nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu exceptia celor în titluri de stat.
Art. 50 – Împrumuturile acordate persoanelor aflate în relatii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în conditiile stabilite de reglementările Băncii Nationale a României.

Sectiunea a 4-a – Actionari semnificativi

Art. 51 – Orice persoană, care intentionează sa achizitioneze o participatie de cel putin 5% din capitalul social al băncii, trebuie să obtină aprobarea prealabilă a Băncii Nationale a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta.

Art. 52 – Orice actionar semnificativ, care intentionează să-si majoreze participatia sa, astfel încât proportia capitalului social detinut sa atinga sau să depăsească niveluri reprezentând multipli de 5%, trebuie să obtină aprobarea prealabilă a Băncii Nationale a României.

Sectiunea a 5-a – Tranzactii interzise

Art. 53 – Băncile nu pot desfăsura următoarele operatiuni:
a) angajarea în tranzactii cu bunuri mobile si imobile. Se exceptează tranzactiile cu astfel de bunuri necesare desfăsurării activitătii si pentru folosintă salariatilor, precum si tranzactiile cu bunuri mobile si imobile dobândite ca urmare a executării creantelor băncii.
Bunurile mobile si imobile, dobândite ca urmare a executării silite a creantelor, altele decât cele necesare desfăsurării activitătii si pentru folosintă salariatilor, se vand de către banca în termen de un an de la data dobândirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Băncii Nationale a României;
b) achizitionarea propriilor actiuni sau gajarea lor în contul datoriilor băncii. Se exceptează răscumpărarea actiunilor proprii în vederea reducerii capitalului social, care face obiectul unei aprobări prealabile a Băncii Nationale a României;
c) acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii clientilor, conditionată de vânzarea sau cumpărarea actiunilor băncii;
d) acordarea de credite garantate cu actiunile emise de banca;
e) primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se afla în încetare de plati;
f) angajarea în acceptarea de depozite, dacă majoritatea depozitelor provine de la angajatii băncii. Se exceptează operatiunile fondurilor de plasament si alte operatiuni financiare bazate pe principiul mutualitatii.

Sectiunea a 6-a – Documente contractuale, registre si evidente

Art. 54 – Fiecare banca întocmeste si păstrează, la sediul sau principal, documente si evidente, în limba română, cuprinzând:
a) contractul de societate si statutul, precum si toate actele aditionale prin care acestea au fost modificate;
b) un registru al actionarilor săi, potrivit legii;
c) minutele si hotărârile adunării generale a actionarilor;
d) minutele sedintelor si hotărârile consiliului de administratie;
e) registrele si înregistrările contabile care evidentiază clar si corect situatia activitătii sale, explicarea tranzactiilor si situatiei sale financiare, astfel încât să permită Băncii Nationale a României sa determine dacă banca s-a conformat prezentei legi;
f) reglementările referitoare la desfăsurarea activitătii, precum si toate amendamentele acestora;
g) alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementărilor Băncii Nationale a României.
Documentele prevăzute la lit. a) si f) se transmit la Banca Nationala a României, iar documentele reprezentând evidentierea zilnica a înregistrărilor pentru fiecare client al băncii, caracteristicile tranzactiilor sale cu acel client ori în contul acestuia datorat clientului sau de către acesta se păstrează la sediul principal al băncii sau la sediile secundare.

Art. 55 – Fiecare banca întocmeste si păstrează la sediul principal sau la sediile sale secundare un exemplar al documentatiei de credit adecvate si orice informatii privitoare la relatiile sale de afaceri cu clientii si cu alte persoane pe care Banca Nationala a României le poate prevedea prin reglementări si care se pun la dispozitie personalului autorizat al Băncii Nationale a României, la cererea acestuia.

Art. 56 – Toate operatiunile de credit si garantie ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii. Aceste documente trebuie păstrate de bănci si puse la dispozitie personalului autorizat al Băncii Nationale a României, la cererea acestuia.
Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale, constituite în scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii.
De la data investirii cu formula executorie a contractului de credit, dobânzile se vor calcula în continuare si se vor evidentia de către banca, în afară bilantului contabil, împreună cu creditele respective.

Sectiunea a 7-a – Conturi, situatii financiare si controlul acestora

Art. 57 – Băncile trebuie să tină permanent evidenta contabilă, în concordanta cu prevederile legii contabilitătii si ale reglementărilor specifice date în aplicarea acesteia, si sa întocmească situatii financiare adecvate, pentru a reflecta în mod corespunzător operatiunile si conditia lor financiară. Evidenta contabila si situatiile financiare ale unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operatiunile si situatia financiară a filialelor, sucursalelor si a celorlalte sedii secundare, pe baza individuală si, după caz, pe baza consolidata.

Art. 58 – Banca Nationala a României stabileste reguli privind tinerea contabilitătii si a bilantului contabil, care trebuie aprobate în prealabil de către Ministerul Finantelor.
Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Nationale a României situatiile lor financiare constând în elemente ale bilantului contabil, precum si alte date cerute de Banca Nationala a României, la termenele si în forma stabilite prin reglementări.

Art. 59 – Bilantul contabil al băncilor nu va fi acceptat ca având valabilitate legală de către autoritătile în drept, fără sa fi fost verificate si semnate de cenzorii băncii.

Art. 60 – Prevederile art. 58 si 59 se aplică si sucursalelor băncilor străine, atributiile cenzorilor fiind îndeplinite de experti contabili, de contabili autorizati cu studii superioare sau de societăti de expertiza contabila, autorizate sa desfăsoare aceasta activitate pe teritoriul României.
Sucursalele băncilor străine întocmesc bilant contabil, care va cuprinde atât activitatea lor, cat si a sediilor secundare subordonate acestora.

Art. 61 – Fiecare banca va numi un auditor independent. Nu poate fi numit auditor al unei bănci decât o societate de expertiza contabila, autorizata în conditiile legii sa desfăsoare aceasta activitate în România.
Auditorul independent:
a) va acorda asistenta băncii în tinerea evidentei contabile, în conformitate cu legislatia contabila din România si cu reglementările Băncii Nationale a României;
b) va întocmi un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situatiile financiare prezintă o imagine fidela a conditiei băncii;
c) va analiza practicile si procedurile controlului intern si ale cenzorilor si, dacă considera ca acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări băncii pentru remedierea acestora;
d) va informa Banca Nationala a României cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecinta o pierdere de importanta semnificativă pentru banca.

Art. 62 – Fiecare banca publică bilantul contabil, după aprobarea lui de către adunarea generală a actionarilor, împreună cu opinia auditoriului independent asupra acestuia, în forma si la termenele stabilite de Banca Nationala a României si de Ministerul Finantelor.

Capitolul 10 – Transferul de fonduri

Art. 63 – Transferul de fonduri este organizat ca parte a activitătii bancare, în scopul finalizarii decontării si prevenirii riscurilor de neplata. Fiecare banca poarta răspunderea pentru legalitatea si disciplina transferului de fonduri între sediile sale.
Autorizarea sistemelor de transfer de fonduri si a persoanelor juridice care fac transfer interbancar de fonduri se face de către Banca Nationala a României.
Mijloacele de plată scripturale si circuitele de transfer de fonduri se aproba, în prealabil, pentru fiecare banca, de către Banca Nationala a României, în interesul protejării consumatorului de astfel de servicii si incurajari unor plati, fără numerar, eficiente.

Art. 64 – În vederea intaririi disciplinei plătilor fără numerar si a reducerii costului activitătii bancare, Banca Nationala a României poate autoriza, la cerere, o persoană juridică sa functioneze în calitate de casa de compensatii interbancare.
Nici un aranjament colectiv de efectuare a compensărilor reciproce si decontărilor interbancare nu poate functiona pe teritoriul României fără autorizarea prealabilă a Băncii Nationale a României.

Art. 65 – În afară decontărilor, persoanele juridice prevăzute la art. 64 pot primi, la cerere, autorizatia Băncii Nationale a României de a efectua si alte servicii de administrare de fonduri pe termen de maximum o zi lucrătoare, precum si orice alte servicii care ar putea contribui la îndeplinirea scopului prevăzut în actele lor constitutive si în normele lor de lucru.

Capitolul 11 – Supravegherea prudentiala a băncilor

Art. 66 – Banca Nationala a României supraveghează activitatea băncilor, persoane juridice române, si a sucursalelor băncilor străine, pe baza raportarilor de prudenta bancară făcute potrivit prezentei legi si reglementărilor Băncii Nationale a României date în aplicarea acesteia, precum si prin inspectii:
– la sediul băncilor, al sucursalelor si al altor sedii secundare din tara si din străinătate;
– la sediul sucursalelor băncilor străine si al sediilor secundare subordonate acestora.

Art. 67 – Inspectiile la sediul băncii se efectuează de către personalul Băncii Nationale a României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori independenti numiti de Banca Nationala a României.
În cazul sucursalelor si filialelor băncilor străine, echipele de inspectie pot include si reprezentanti ai autoritătii de supraveghere din tara de origine a băncii străine.
Pentru supravegherea băncilor române care functionează în străinătate, Banca Nationala a României cooperează cu autoritătile de supraveghere bancară ale statelor respective.
Informatiile referitoare la băncile străine care desfăsoară activităti în România pot fi furnizate autoritătilor de supraveghere bancară din tara de origine, numai în conditii de reciprocitate.

Art. 68 – Băncile sunt obligate să permită personalului Băncii Nationale a României si auditorilor independenti, numiti potrivit prevederilor art. 67, care efectuează inspectia, să le examineze evidentele, conturile si operatiunile si sa furnizeze toate documentele si informatiile legate de administrarea, controlul intern si operatiunile băncii, astfel cum vor fi solicitate de către acestia.

Capitolul 12 – Măsuri de remediere si sanctiuni

Art. 69 – În situatia în care Banca Nationala a României constata ca o banca si/sau oricare dintre administratorii, directorii executivi sau cenzorii acesteia se fac vinovati de:
a) încălcarea unei prevederi a prezentei legi ori a reglementărilor sau ordinelor emise de Banca Nationala a României în aplicarea prezentei legi;
b) încălcarea oricărei conditii sau restrictii prevăzute în autorizatia emisă băncii;
c) efectuarea de operatiuni fictive si fără acoperire reală;
d) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenta bancară ori alti indicatori prevăzuti în reglementările Băncii Nationale a României;
e) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control sau în urma acestora;
f) periclitarea credibilitatii si viabilitatii băncii prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor ce i-au fost încredintate, Banca Nationala a României poate aplica următoarele sanctiuni:
– a) avertisment scris dat băncii;
– b) limitarea operatiunilor băncii;
– c) amenda aplicabilă băncii, între 0,1 si 1% din capitalul social, sau administratorilor, directorilor executivi sau cenzorilor, între 1-6 salarii medii/banca din luna precedenta, la data constatării faptei. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;
– d) retragerea aprobării date conducătorilor băncii;
– e) retragerea autorizatiei băncii.

Art. 70 – Banca Nationala a României, în urma constatărilor, poate lua următoarele măsuri:
a) încheierea unui acord scris cu consiliul de administratie al băncii, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;
b) obligarea băncii aflate în culpa sa ia măsuri de remediere a consecintelor faptelor constatate;
c) instituirea măsurilor de supraveghere specială si de administrare, potrivit dispozitiilor cuprinse în cap. XIII.

Art. 71 – Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Nationale a României, împuternicit în acest sens de persoanele mentionate la alin. 2.
Actele de aplicare a măsurilor si sanctiunilor prevăzute în prezentul capitol se emit de către guvernator sau viceguvernatori, în cazurile prevăzute în reglementările Băncii Nationale a României emise în acest sens.

Art. 72 – Aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 69 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei.
Aplicarea sanctiunilor nu inlatura răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.

Art. 73 – Exercitiul dreptului de vot al actionarilor semnificativi, care nu au obtinut aprobarea Băncii Nationale a României, conform sectiunii a 4-a din cap. IX, este suspendat.
Banca Nationala a României dispune actionarilor semnificativi, prevăzuti la alin. 1, să-si vândă, în termen de 3 luni, actiunile detinute peste participatia aprobată de Banca Nationala a României. După expirarea acestui termen, dacă actiunile nu au fost vândute, Banca Nationala a României dispune băncii anularea actiunilor respective, emiterea unor noi actiuni purtând acelasi număr si vânzarea acestora, urmând ca pretul încasat din vânzare să fie consemnat la dispozitia dobânditorului initial, după retinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare.

Art. 74 – Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă săvârsirea de către persoanele fizice a faptelor prevăzute la Sectiunea a 3-a din cap. I.

Capitolul 13 – Măsuri de instituire a supravegherii speciale si de administrare specială a băncilor

Art. 75 – Banca Nationala a României, în calitate de autoritate de supraveghere prudentiala bancară, poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale si de administrare specială a băncilor.

Sectiunea 1 – Măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor

Art. 76 – Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor prudentiale emise de Banca Nationala a României, constatată în urma efectuării actiunilor de supraveghere si/sau analizei raportarilor băncilor, precum si în cazul constatării unei situatii financiare precare. Supravegherea specială se asigura într-o comisie instituită în acest scop, formată din 5-7 specialisti din cadrul Băncii Nationale a României, dintre care unul va îndeplini functia de presedinte si unul, pe cea de vicepresedinte.

Art. 77 – Atributiile acestei comisii se stabilesc de consiliul de administratie al Băncii Nationale a României si se referă, în principal, la:
a) urmărirea modului în care conducerea băncii actionează pentru stabilirea si aplicarea măsurilor necesare remedierii deficientelor înscrise în actul de control întocmit de organele de inspectie ale Băncii Nationale a României;
b) avizarea actelor de decizie ale organelor statutare ale băncii, referitoare la situatia financiară si la încadrarea în reglementările prudentiale, precum si la obligarea la suspendarea sau desfiintarea unor asemenea acte;
c) modificarea reglementărilor proprii ale băncii;
d) limitarea si/sau suspendarea unor activităti si operatiuni bancare pe o anumită perioada;
e) orice alte măsuri care se considera necesare pentru remedierea situatiei băncii.
Comisia de supraveghere specială nu se substituie conducerii băncii.
În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a actionarilor, consiliul de administratie si conducătorii băncii nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.
Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele si registrele băncii, fiind obligati sa păstreze secretul privind operatiunile bancare.

Art. 78 – Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice consiliului de administratie al Băncii Nationale a României asupra situatiei băncii.
În functie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, consiliul de administratie al Băncii Nationale a României hotărăste asupra încetării sau continuării supravegherii speciale, fără a se depăsi însă o perioadă mai mare de 120 de zile de la instituirea măsurii de supraveghere specială.
În cazul în care în activitatea băncii se constata în continuare deficiente grave, consiliul de administratie al Băncii Nationale a României poate hotărî, de la caz la caz, trecerea la măsuri de administrare specială a acesteia.

Sectiunea a 2-a – Măsuri de administrare specială a băncilor

Art. 79 – Măsurile de administrare specială a băncii se pot dispune în situatia în care Banca Nationala a României constata sau este sesizată cu privire la următoarele situatii:
a) măsurile de supraveghere specială nu au dat rezultate într-o perioadă de până la 120 de zile;
b) exista date certe care conduc la concluzia ca banca va deveni insolvabilă în următoarele 90 de zile.
Valoarea activului si pasivului băncii se calculează în conformitate cu procedurile de evaluare prevăzute în reglementările Băncii Nationale a României.
Pentru determinarea valorii activului si pasivului unei bănci la o dată ulterioară, se vor lua în considerare si veniturile si cheltuielile anticipate ale acesteia până la data respectiva.

Art. 80 – Activitatea de administrare specială este efectuată de un administrator special, stabilit de consiliul de administratie al Băncii Nationale a României. Administratorul special poate fi si o persoană juridică specializată, constituită conform legii.

Art. 81 – Administratorul special preia integral atributiile consiliului de administratie al băncii supuse regimului de administrare specială.
Pe perioada aplicării administrării speciale se suspenda dreptul de vot în privinta numirii si revocării administratorilor si dreptul la dividende al actionarilor, activitatea consiliului de administratie si a cenzorilor, precum si dreptul la remuneratie al administratorilor si cenzorilor.
Administratorul special înstiintează, de îndată, compartimentele din cadrul băncii, precum si sediile secundare ale acesteia cu privire la luarea unor astfel de măsuri.
Administratorul special administrează banca stabilind conditiile optime pentru conservarea activelor si încasarea creantelor în interesul deponentilor si al altor creditori.
Un anunt privind instituirea administrării speciale se publică în Monitorul Oficial al României si în mai multe ziare de circulatie nationala.

Art. 82 – În termen de 45 de zile de la numire, administratorul special prezintă un raport scris consiliului de administratie al Băncii Nationale a României cu privire la starea financiară a băncii si posibilitatea redresarii situatiei acesteia din punct de vedere al sigurantei financiare si anexează documente referitoare la evaluarea activelor si pasivelor băncii, situatia recuperării activelor, costul mentinerii activelor si situatia lichidării debitelor.
În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, consiliul de administratie al Băncii Nationale a României decide asupra prelungirii activitătii administratorului special, pe o perioadă limitată, sau retrage autorizatia si sesizează instanta competenta pentru declansarea procedurii de lichidare a băncii.
Administratorul special, a cărui activitate a fost prelungită, prezintă periodic evaluarea situatiei financiare a băncii.
Dacă consiliul de administratie al Băncii Nationale a României constata, pe baza informărilor administratorului special, ca banca s-a redresat din punct de vedere financiar si se încadrează în parametrii de supraveghere prudentiala stabiliti prin lege si prin reglementările Băncii Nationale a României, măsurile de administrare specială vor inceta si banca îsi va relua activitatea sub controlul organelor sale statutare.

Capitolul 14 – Cai de contestare

Art. 83 – Actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la consiliul de administratie al Băncii Nationale a României, care se pronunta prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data sesizării.
Hotărârea consiliului de administratie poate fi atacată la Curtea Suprema de Justitie, în termen de 15 zile de la comunicare.

Capitolul 15 – Dispozitii tranzitorii

Art. 84 – Băncile si sucursalele băncilor străine, autorizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, sunt considerate ca detin o autorizatie emisă potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 85 – Cererile de autorizare nesolutionate la data intrării în vigoare a prezentei legi si care nu sunt conforme cu prevederile acesteia pot fi retrase si prezentate din nou de titularii cererilor, în conformitate cu prevederile acestei legi.

Art. 86 – Pentru băncile, persoane juridice române, si sucursalele băncilor străine, ale căror organizare, administrare, situatie financiară si operatiuni nu sunt conforme cu cerintele prezentei legi sau cu reglementările date în aplicarea acesteia, Banca Nationala a României stabileste, prin reglementări sau ordine, perioada în care acestea trebuie să se încadreze în prevederile prezentei legi.

Capitolul 16 – Dispozitii finale

Art. 87 -Toate autorizatiile emise si cele în vigoare se evidentiază de către Banca Nationala a României în registrul bancar, care este accesibil permanent publicului.

Art. 88 – Băncile pot sa organizeze o asociatie profesională, care să le reprezinte interesele colective fată de autoritătile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociatiei si publicul si sa organizeze serviciile de interes comun. Asociatia profesională a băncilor colaborează cu Banca Nationala a României.
Separat sau în cadrul asociatiilor profesionale, băncile vor putea să-si organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii apartinând băncilor.
Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justitiei.

Art. 89 – Prin hotărâre a Guvernului si cu avizul Băncii Nationale a României, se poate aproba desfăsurarea, de către bănci, a unor activităti de finantare pentru stimularea întreprinderilor mici si mijlocii, pentru restructurarea, modernizarea si privatizarea societătilor comerciale, precum si pentru sustinerea si stimularea exporturilor, dezvoltarea infrastructurii si a altor unităti de interes public.
Sumele necesare desfăsurării activitătii de finantare, prevăzute la alin. 1, pot fi asigurate din fondurile publice si de către băncile respective prin acorduri de împrumut cu institutii financiare române sau străine, precum si din mobilizarea unor resurse de pe piata interna sau internationala de capital, putând fi garantate de statul român, prin Ministerul Finantelor.
Băncile care desfăsoară activităti de finantare în conformitate cu prevederile alineatelor precedente sunt scutite, corespunzător activitătilor respective, de plată impozitului pe profit, precum si de distribuirea si de plată dividendelor si a impozitului pe dividende, sumele respective fiind destinate majorării fondului lor de rezerva.

Art. 90 – Institutiile, altele decât băncile, abilitate prin lege sa desfăsoare activităti bancare, se supun autorizării, supravegherii prudentiale si reglementărilor Băncii Nationale a României.
Potrivit prevederilor alineatului precedent, se vor adapta în mod corespunzător legislatia referitoare la Casa de Economii si Consemnatiuni si legislatia referitoare la cooperatia de credit.

Art. 91 – Toate reglementările si ordinele emise de Banca Nationala a României în aplicarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 92 – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
Legea se completează cu dispozitiile legislatiei aplicabile societătilor comerciale, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei legi.

Art. 93 – Banca Nationala a României va elabora reglementări si ordine în aplicarea prezentei legi, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 94 – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 aprilie 1991, Legea nr. 36/1997 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 40/1996 privind modificarea si completarea reglementărilor referitoare la majorarea capitalului social al societătilor bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 1 aprilie 1997, precum si orice alte dispozitii contrare.
Fac exceptie de la prevederile alineatului precedent reglementările actuale ale Băncii Nationale a României, care, până la adoptarea noilor reglementări, rămân în vigoare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comuna din 19 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României.

  • PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
  • ANDREI IOAN CHILIMAN
  • PRESEDINTELE SENATULUI
  • CRISTIAN DUMITRESCU

Bucuresti, 5 martie 1998.
Nr. 58.