Legea 672/2002 privind auditul public intern


EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI

Legea 672/2002 privind auditul public intern

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Capitolul 1 – Dispozitii generale

Art. 1 – Prezenta lege reglementează auditul public intern la entitatile publice, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

Art. 2 – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) audit public intern – activitatea functional independenta si obiectivă, care da asigurări si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitătile entitatii publice; ajuta entitatea publică să îsi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare;
b) control intern – ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient si eficace; include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile;
c) control financiar public intern – întregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entitatilor publice, ale altor structuri abilitate de Guvern si dintr-o unitate centrala care este responsabilă de armonizarea si implementarea principiilor si standardelor de control si audit;
d) economicitate – minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităti, cu mentinerea calitătii corespunzătoare a acestor rezultate;
e) eficacitate – gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităti si raportul dintre efectul proiectat si rezultatul efectiv al activitătii respective;
f) eficienta – maximizarea rezultatelor unei activităti în relatie cu resursele utilizate;
g) entitate publică – autoritatea publică, institutia publică, compania/societatea nationala, regia autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este actionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice si/sau patrimoniu public;
h) fonduri publice – sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, fondurile provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si a căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigura din fonduri publice si din fonduri externe nerambursabile;
i) institutie publică – include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autorităti publice, institutii publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora;
j) institutie publică mica – institutia care derulează un buget anual de până la nivelul echivalentului în lei a 100.000 euro pe o perioadă de 3 ani consecutiv;
k) patrimoniu public – totalitatea drepturilor si obligatiilor statului, unitătilor administrativ-teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora, dobândite sau asumate cu orice titlu; fac parte din patrimoniul public drepturile si obligatiile referitoare atât la bunurile din domeniul public, cat si din domeniul privat al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale;
l) circuitul auditului – stabilirea fluxurilor informatiilor, atributiile si responsabilitătile referitoare la acestea, precum si arhivarea documentatiei justificative complete, pentru toate stadiile desfăsurării unei actiuni, care să permită totodată reconstituirea operatiunilor de la suma totală până la detalii individuale si invers.

Capitolul 2 – Organizarea auditului public intern

Art. 3 – (1) Obiectivele auditului public intern sunt:
a) asigurarea obiectivă si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitătile entitatii publice;
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrării.
(2) Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activitătile financiare sau cu implicatii financiare desfăsurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitătilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum si vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale;
d) sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Art. 4 – Auditul public intern este organizat astfel:
a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
b) Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
c) compartimentele de audit public intern din entitatile publice.

Art. 5 – (1) Se înfiintează Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) pe lângă Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu caracter consultativ, pentru a actiona în vederea definirii strategiei si a îmbunătătirii activitătii de audit public intern, în sectorul public.
(2) CAPI cuprinde 11 membri, astfel:
a) presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România;
b) profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern – 2 persoane;
c) specialisti cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern – 3 persoane;
d) directorul general al UCAAPI;
e) experti din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publică, juridic, sisteme informatice – 4 persoane.
(3) Membrii CAPI, cu exceptia directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din structurile Ministerului Finantelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(4) CAPI va fi condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului, pentru o perioadă de 3 ani; presedintele convoacă intalnirile CAPI.
(5) Regulamentul de organizare si functionare a CAPI este aprobat de plenul acestuia, cu o majoritate de jumătate plus unu din voturi.
(6) Secretariatul tehnic al CAPI este asigurat de UCAAPI.
(7) Membrii CAPI vor primi o indemnizatie de sedinta egala cu 20% din nivelul echivalent salariului brut al secretarilor de stat; indemnizatia se suporta din bugetul statului, prin bugetul Ministerului Finantelor Publice.

Art. 6 – În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atributii principale:
a) dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern si emite o opinie asupra directiilor de dezvoltare a acestuia;
b) dezbate si emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern;
c) dezbate si avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern si îl prezintă Guvernului;
d) avizează planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;
e) dezbate si emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;
f) analizează importanta recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergentelor de opinii dintre conducătorul entitatii publice si auditorii interni, emitand o opinie asupra consecintelor neimplementarii recomandărilor formulate de acestia;
g) analizează acordurile de cooperare între auditul intern si cel extern referitor la definirea conceptelor si la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisa de audit, precum si pregătirea profesională comuna a auditorilor;
h) avizează numirea si revocarea directorului general al UCAAPI.

Art. 7 – (1) În cadrul Ministerului Finantelor Publice se constituie Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), structurată pe compartimente de specialitate, în subordinea directa a ministrului finantelor publice.
(2) UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul CAPI.
(3) Directorul general este functionar public si trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiarcontabil si/sau al auditului, cu o competenta profesională corespunzătoare, si sa îndeplinească cerintele Codului privind conduita etica a auditorului intern.

Art. 8 – În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atributii principale:
a) elaborează, conduce si aplica o strategie unitară în domeniul auditului public intern si monitorizează la nivel national aceasta activitate;
b) dezvolta cadrul normativ în domeniul auditului public intern;
c) dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele internationale, inclusiv manualele de audit intern;
d) dezvolta metodologiile în domeniul riscului managerial;
e) elaborează Codul privind conduita etica a auditorului intern;
f) avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului public intern;
g) dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitătii de audit public intern si elaborează raportul anual, precum si sinteze, pe baza rapoartelor primite;
h) efectuează misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;
i) verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a Codului privind conduita etica a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern si poate initia măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entitatii publice în cauza;
j) coordonează sistemul de recrutare si de pregătire profesională în domeniul auditului public intern;
k) avizează numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din entitatile publice;
l) cooperează cu Curtea de Conturi si cu alte institutii si autorităti publice din România;
m) cooperează cu autoritătile si organizatiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

Art. 9 – Compartimentul de audit public intern se organizează astfel:
a) conducătorul institutiei publice sau, în cazul altor entităti publice, organul de conducere colectivă are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfăsurării activitătii de audit public intern;
b) la institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entităti publice, auditul public intern se limitează la auditul de regularitate si se efectuează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice;
c) conducătorul entitatii publice subordonate poate stabili si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul entitatii publice de la nivelul ierarhic imediat superior, iar dacă acest compartiment nu se înfiintează, auditul entitatii respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern al entitatii publice de la nivelul ierarhic imediat superior.

Art. 10 – (1) Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directa a conducerii entitatii publice si, prin atributiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de control intern si în desfăsurarea activitătilor supuse auditului public intern.
(2) Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de către conducătorul entitatii publice, cu avizul UCAAPI; pentru entitatile publice subordonate numirea/destituirea se face cu avizul organului ierarhic superior.
(3) Conducătorul compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea si desfăsurarea activitătilor de audit.
(4) Functia de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea acestei functii ca activitate profesională orientata spre profit sau recompensa.

Art. 11 – Atributiile compartimentului de audit public intern sunt:
a) elaborează norme metodologice specifice entitatii publice în care îsi desfăsoară activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic superior, în cazul entitatilor publice subordonate;
b) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;
c) efectuează activităti de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar si control ale entitatii publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate;
d) informează UCAAPI despre recomandările neinsusite de către conducătorul entitatii publice auditate, precum si despre consecintele acestora;
e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor si recomandărilor rezultate din activitătile sale de audit;
f) elaborează raportul anual al activitătii de audit public intern;
g) în cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate.

Capitolul 3 – Desfăsurarea auditului public intern

Art. 12 – Tipurile de audit sunt următoarele: a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea functionează economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandări pentru corectarea acestora;
b) auditul performantei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.

Art. 13 – (1) Auditul public intern se exercită asupra tuturor activitătilor desfăsurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activitătilor entitatilor subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si la administrarea patrimoniului public.
(2) Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:
a) angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plată, inclusiv din fondurile comunitare;
b) plătile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;
c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale;
d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale;
e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitătilor acordate la încasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;
h) sistemul de luare a deciziilor;
i) sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;
j) sistemele informatice.

Art. 14 – (1) Proiectul planului de audit public intern se elaborează de către compartimentul de audit public intern, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activităti, programe/proiecte sau operatiuni, precum si prin preluarea sugestiilor conducătorului entitatii publice, prin consultare cu entitatile publice ierarhic superioare, tinând seama de recomandările Curtii de Conturi.
(2) Conducătorul entitatii publice aproba anual proiectul planului de audit public intern.
(3) Auditorul intern desfăsoară audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu caracter exceptional, necuprinse în planul anual de audit public intern, în conditiile prevăzute la art. 15.

Art. 15 – În realizarea misiunilor de audit auditorii interni îsi desfăsoară activitatea pe bază de ordin de serviciu, emis de seful compartimentului de audit public intern, care prevede în mod explicit scopul, obiectivele, tipul si durata auditului public intern, precum si nominalizarea echipei de auditare.

Art. 16 – (1) Compartimentul de audit public intern notifica structura care va fi auditata, cu 15 zile înainte de declansarea misiunii de audit; în notificare se precizează scopul, principalele obiective si durata misiunii de audit.
(2) Compartimentul de audit public intern notifica, de asemenea, tematica în detaliu, programul comun de cooperare, precum si perioadele în care se realizează interventiile la fata locului, conform normelor metodologice.
(3) Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile, inclusiv la cele existente în format electronic, pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele precizate în ordinul de serviciu.
(4) Personalul de conducere si de executie din structura auditata are obligatia să ofere documentele si informatiile solicitate, în termenele stabilite, precum si tot sprijinul necesar desfăsurării în bune conditii a auditului public intern.
(5) Auditorii interni pot solicita date, informatii, precum si copii ale documentelor, certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice si juridice aflate în legătură cu structura auditata, iar acestea au obligatia de a le pune la dispozitie la data solicitată. Totodată auditorii interni pot efectua la aceste persoane fizice si juridice orice fel de reverificari financiare si contabile legate de activitătile de control intern la care acestea au fost supuse, care vor fi utilizate pentru constatarea legalitătii si a regularitatii activitătii respective.
(6) Reprezentantilor autorizati ai Comisiei Europene si ai Curtii de Conturi Europene li se asigura drepturi similare celor prevăzute pentru auditorii interni, cu scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene; acestia trebuie să fie împuterniciti în acest sens printr-o autorizatie scrisă, care să le ateste identitatea si pozitia, precum si printr-un document care să indice obiectul si scopul controlului sau al inspectiei la fata locului.
(7) Ori de câte ori în efectuarea auditului public intern sunt necesare cunostinte de stricta specialitate, conducătorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra oportunitătii contractării de servicii de expertiza/consultanta din afară entitatii publice.

Art. 17 – (1) Auditorii interni elaborează un proiect de raport de audit public intern la sfârsitul fiecărei misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern reflecta cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile si recomandările. Raportul de audit public intern este însotit de documente justificative.
(2) Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditata; aceasta poate trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care vor fi analizate de auditorii interni.
(3) În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere compartimentul de audit public intern organizează reuniunea de conciliere cu structura auditata, în cadrul căreia se analizează constatările si concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate.
(4) seful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit public intern finalizat, împreună cu rezultatele concilierii, conducătorului entitatii publice care a aprobat misiunea, pentru analiza si avizare; pentru institutia publică mica, raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia. După avizare recomandările cuprinse în raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.
(5) Structura auditata informează compartimentul de audit public intern asupra modului de implementare a recomandărilor, incluzând un calendar al acestora. seful compartimentului de audit public intern informează UCAAPI sau organul ierarhic superior, după caz, despre recomandările care nu au fost avizate; aceste recomandări vor fi însotite de documentatia de sustinere.
(6) Compartimentul de audit public intern verifica si raportează UCAAPI sau organului ierarhic superior, după caz, asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor.

Capitolul 4 – Auditorii interni

Art. 18 – (1) Auditorii interni care sunt functionari publici sunt selectati si au drepturile, obligatiile si incompatibilitătile prevăzute de Statutul functionarilor publici.
(2) Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de către conducătorul entitatii publice, respectiv de către organul colectiv de conducere, cu avizul conducătorului compartimentului de audit public intern.
(3) Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei functii în cadrul sistemului de salarizare a functionarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de baza brut lunar.
(4) Pentru auditorii interni care nu sunt functionari publici selectarea, stabilirea drepturilor si obligatiilor se fac în concordanta cu regulamentele proprii de functionare a entitatii publice, precum si cu prevederile prezentei legi.

Art. 19 – (1) Auditorii interni trebuie să îsi îndeplinească atributiile în mod obiectiv si independent, cu profesionalism si integritate, conform prevederilor prezentei legi si potrivit normelor si procedurilor specifice activitătii de audit public intern.
(2) Pentru actiunile lor, întreprinse cu buna-credinta în exercitiul atributiilor si în limita acestora, auditorii interni nu pot fi sanctionati sau trecuti în alta functie.
(3) Auditorii interni nu vor divulga nici un fel de date, fapte sau situatii pe care le-au constatat în cursul ori în legătură cu îndeplinirea misiunilor de audit public intern.
(4) Auditorii interni sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la auditul public intern desfăsurat la o entitate publică.
(5) Răspunderea pentru măsurile luate în urma analizarii recomandărilor prezentate în rapoartele de audit apartine conducerii entitatii publice.
(6) Auditorii interni trebuie să respecte prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern.
(7) Auditorii interni au obligatia perfectionării cunostintelor profesionale; seful compartimentului de audit public intern, respectiv conducerea entitatii publice, va asigura conditiile necesare pregătirii profesionale, perioada destinată în acest scop fiind de minimum 15 zile pe an.

Art. 20 – (1) Persoanele care sunt soti, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu conducătorul entitatii publice nu pot fi auditori interni în cadrul aceleiasi entităti publice.
(2) Auditorii interni nu pot fi desemnati să efectueze misiuni de audit public intern la o structura/entitate publică dacă sunt soti, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv cu conducătorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectivă.
(3) Auditorii interni nu trebuie implicati în vreun fel în îndeplinirea activitătilor pe care în mod potential le pot audita si nici în elaborarea si implementarea sistemelor de control intern al entitatilor publice.
(4) Auditorii interni care au responsabilităti în derularea programelor si proiectelor finantate integral sau partial de Uniunea Europeană nu trebuie implicati în auditarea acestor programe.
(5) Auditorilor interni nu trebuie să li se încredinteze misiuni de audit public intern în sectoarele de activitate în care acestia au detinut functii sau au fost implicati în alt mod; aceasta interdictie se poate ridica după trecerea unei perioade de 3 ani.
(6) Auditorii interni care se găsesc în una dintre situatiile prevăzute la alin. (1)-(5) au obligatia de a informa de îndată, în scris, conducătorul entitatii publice si seful structurii de audit public intern.

Capitolul 5 – Contraventii si sanctiuni

Art. 21 – Constituie contraventii si se sanctionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea obligatiei de a institui la nivelul entitatii publice structuri organizatorice functionale de audit public intern, conform prevederilor art. 9;
b) încălcarea obligatiei de a elabora norme de audit public intern specifice entitatii publice, precum si neprezentarea lor spre avizare, potrivit prevederilor art. 11 lit. a);
c) încălcarea obligatiei de a elabora proiectul planului de audit public intern, conform prevederilor art. 11 lit. b);
d) refuzul personalului de executie sau de conducere, implicat în activitatea auditata, de a prezenta documentele solicitate cu ocazia efectuării misiunilor de audit public intern, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (4);
e) nerespectarea prevederilor referitoare la numirea/destituirea conducătorului compartimentului de audit public intern, respectiv la numirea/revocarea auditorilor interni, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2), respectiv ale art. 18 alin. (2).

Art. 22 – Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac astfel:
a) de către reprezentantii împuterniciti din cadrul UCAAPI, în limitele sale de competenta, pentru contraventiile prevăzute la art. 21;
b) de către reprezentantii împuterniciti ai organului ierarhic superior, la nivelul entitatii publice subordonate, pentru contraventiile prevăzute la art. 21 lit. a), c) si e);
c) de către reprezentantii împuterniciti de conducătorul entitatii publice, pentru contraventiile prevăzute la art. 21 lit. d).

Art. 23 – Contraventiilor prevăzute la art. 21 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată si modificată prin Legea nr. 180/2002.

Capitolul 6 – Dispozitii finale

Art. 24 – În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Finantelor Publice va elabora norme metodologice generale referitoare la exercitarea auditului public intern.

Art. 25 – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 2 lit. c), i), k)-n), p), u), art. 6-9, 28, art. 29 alin. (2), art. 32 lit. a)-e), art. 34 alin. (1) lit. a) si b), art. 37 alin. (3), precum si orice alte dispozitii referitoare la auditul public intern din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 301/2002.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 6 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
PRESEDINTELE SENATULUI
DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 19 decembrie 2002.
Nr. 672.