Ordonanta de guvern 11/1996 privind executarea creantelor bugetare


EMITENT: GUVERN

Ordonanta de guvern 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

În temeiul art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia României si al art. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, Guvernul României emite următoarea ordonanta:

Titlul I – Încasarea si urmărirea creantelor bugetare

Capitolul 1 – Dispozitii generale

Art. 1 – Creantele constind în impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii privind finantele publice, sunt creante bugetare ce se executa potrivit dispozitiilor prezentei ordonante.

Art. 2 – Creantele bugetare se realizează prin încasare efectivă, prin executare silită, când este cazul, precum si prin alte modalităti prevăzute în prezenta ordonantă.

Art. 3 – Încasarea si urmărirea creantelor bugetare prevăzute la art. 1, care sunt administrate de Ministerul Finantelor, se asigura de către acesta si de către unitătile sale teritoriale, respectiv: directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti si Directia generală a vamilor, pentru creantele stabilite în vama, prin unitătile lor subordonate.
Realizarea creantelor bugetare prin modalitătile prevăzute la art. 2 poate fi facuta si de către alte organe, potrivit legii.

Capitolul 2 – Titlul de creanta

Art. 4 – Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se constata si se individualizează obligatia de plată privind creantele bugetare prevăzute la art. 1, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel:
a) pentru obligatiile bugetare provenite din impozite si taxe, care se determina de către organele de specialitate pe baza declaratiilor de impunere, Titlul de creanta îl constituie procesul-verbal de impunere sau, după caz, actul declarativ al contribuabilului;
b) în cazul obligatiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, Titlul de creanta îl reprezintă documentul de evidenta întocmit de acesta. Pe baza acestor evidente, plătitorul întocmeste deconturile sau declaratiile fiscale, după caz, care se depun la organul de specialitate, potrivit legii;
c) pentru diferentele constatate între obligatiile de plată determinate de plătitor si cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor si a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, Titlul de creanta este documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;
d) pentru obligatiile de plată în vama, Titlul de creanta îl constituie declaratia vamală;
e) pentru obligatiile bugetare care se percep prin plata directa, reprezentind taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, Titlul de creanta îl reprezintă documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale;
f) pentru obligatiile de plată datorate, potrivit legii, din alte prestări de servicii decît cele prevăzute la lit. e) rezultate din contracte, Titlul de creanta îl constituie actul încheiat între părti;
g) pentru obligatiile privind plata amenzilor, Titlul de creanta este procesul-verbal de constatate a contraventiei si de aplicare a amenzii, întocmit de organul prevăzut de lege;
h) în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecătorească, Titlul de creanta este, după caz, ordonanta procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instantei judecătoresti, ori un extras, certificat, întocmit în baza acestor acte;
i) pentru obligatii bugetare provenind din majorări, Titlul de creanta îl constituie actul prin care se constata si se individualizează suma de plată;
j) în cazul în care asupra unei obligatii de plată privind creantele bugetare, dintre cele prevăzute la art. 1, s-a pronuntat o instanta judecătorească, suma datorată este cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, iar în cazul unei contestatii sau cereri de revizuire adresate organului competent potrivit legii, suma datorată este cea prevăzută în decizia emisă de acesta;
k) alte documente emise de organele competente, prin care se constata si se individualizează creante bugetare.

Capitolul 3 – Plata obligatiilor bugetare

Art. 5 – Plătitor al obligatiei bugetare este debitorul sau o altă persoană care, în numele debitorului sau, potrivit legii, are obligatia de a plati, de a retine si de a vărsa, după caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare.

Art. 6 – Plata obligatiilor bugetare se face în numerar, prin virament sau prin anulare de timbre mobile, la termenele stabilite prin dispozitiile legale în vigoare.

Art. 7 – Pentru încasarea unor creante bugetare, unitătile teritoriale ale Ministerului Finantelor pot utiliza personal angajat prin conventii civile, plătit pe bază de tarife stabilite de Ministerul Finantelor, aplicate la încasările realizate.

Art. 8 – Plata obligatiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare suma datorată în parte, în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:
a) restantele din anii precedenti, o dată cu majorările de întârziere aferente, datorate potrivit legii;
b) restantele anului curent, o dată cu majorările de întârziere aferente, datorate potrivit legii;
c) sumele datorate la termenele legale de plată;
d) sumele cu termene scadente viitoare.
Restituirea sau rambursarea sumelor, în cazurile prevăzute de lege, se face din contul bugetar corespunzător.

Art. 9 – Obligatiile bugetare sunt scadente la termenele prevăzute de reglementările legale.
În cazul în care termenul de plată a obligatiei bugetare expira într-o zi nelucrătoare, plata se considera în termen, dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.
Pentru obligatiile bugetare care nu au prevăzute termene de plată prin actele normative care le-au reglementat, Ministerul Finantelor este abilitat sa stabilească aceste termene.

Art. 10 – Obligatiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau de constatare, se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data semnării sau a comunicării documentului de verificare sau de constatare, care constituie si înstiintare de plată.
Contestatiile depuse de plătitori, cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare efectuate cu ocazia verificărilor, nu suspenda obligatia acestora la plata sumelor datorate.

Art. 11 – În cazul plătilor în numerar, obligatia bugetară se considera achitată la data înscrisă în documentul de plată eliberat de unitătile de specialitate.
Pentru plătitorii care au cont bancar, data plătii este data la care băncile debiteaza contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora.

Art. 12 – În cazul în care obligatia bugetară nu a fost achitată de debitor, la plata sumei datorate este obligat, în conditiile legii:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile si obligatiile persoanei juridice supuse reorganizării.
Prevederile alin. 1 se aplică si persoanelor care îsi asuma obligatia de plată, printr-un angajament de plată sau printr-un act de garantie încheiat în forma autentică.

Capitolul 4 – Majorări de întârziere

Art. 13 – Orice obligatie bugetară neachitata la scadenta generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate, inclusiv.
În cazul constatării unor diferente de obligatii bugetare, stabilite de organele competente, calculul majorărilor de întârziere începe cu ziua imediat următoare scadentei obligatiei bugetare la care s-a stabilit diferenta, până în ziua plătii inclusiv.
Cota majorărilor de întârziere prevăzute la alin. 1 se stabileste prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor, corelat cu rata dobinzii de referinta a Băncii Nationale a României, la care se pot adauga cel mult 10 procente.

Art. 14 – Băncile sunt obligate sa vireze sumele reprezentind venituri bugetare în aceeasi zi în care a debitat contul plătitorului. În caz contrar, majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen, prevăzute la art. 13, sunt suportate de către bănci.

Art. 15 – La sumele reprezentind majorări de întârziere stabilite potrivit legii, la amenzile de orice fel, precum si la sumele încasate efectiv prin poprire pe salarii si pensii de la persoane fizice, nu se datorează majorări.

Titlul II – Măsuri asiguratorii

Art. 16 – Pentru creantele bugetare ce urmează a fi stabilite de către instantele judecătoresti, organele prevăzute la art. 24, o dată cu introducerea actiunii împotriva debitorului, precum si persoanelor care, potrivit legii, răspund solidar cu acesta, pot cere instantei sa dispună, după caz, înfiintarea popririi asiguratorii asupra veniturilor, a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, a ipotecii asigurătoare asupra bunurilor imobile ce apartin celor chemati în judecata, precum si orice măsură de indisponibilizare a veniturilor si bunurilor urmaribile, prevăzută de lege, pentru asigurarea creantelor bugetare.
Pentru actiunile prevăzute la alin. 1 nu se datorează depunerea de cautiuni.
Încheierea instantei, prin care s-a admis cererea prevăzută la alin. 1, de îndată ce a devenit executorie, potrivit legii, va fi comunicată organului competent.

Art. 17 – Măsurile de asigurare dispuse de instantele judecătoresti, precum si de alte organe competente, se aduc la îndeplinire de către organele de executare, potrivit dispozitiilor privind executarea silită a creantelor bugetare, dacă legea nu prevede altfel.
Organul care aplica măsurile asiguratorii încheie un proces-verbal în care se consemnează toate operatiunile efectuate.
În temeiul încheierii instantei sau al dispozitiei organului competent, veniturile si bunurile urmaribile vor fi indisponibilizate în măsura necesară asigurării realizării creantei bugetare.
În cazul inscriptiei ipotecare, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare, precum si o copie certificată de pe încheierea instantei sau de pe dispozitia organului competent se vor transmite organului de executare în a cărui raza teritorială este situat imobilul, care, potrivit legii, are competenta de a solicita efectuarea inscriptiei ipotecare în registrul special de publicitate imobiliară ori în evidentele de carte funciară, după caz.
Actele de dispozitie care ar putea interveni ulterior inscriptiei ipotecare, prevăzute la alin. 4, sunt nule de drept fată de creditorii urmăritori.

Art. 18 – Bunurile sechestrate ca măsura asiguratorie, constind în obiecte din metale rare sau pietre pretioase, titluri de valoare, obiecte de arta si colectii de valoare, precum si în obiecte de muzeu, vor fi ridicate în mod obligatoriu.
Bunurile prevăzute la alin. 1 vor fi depuse de organul de executare, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiată unitate a Băncii Nationale a României, ori vor fi date în custodia muzeelor sau a altor unităti abilitate, după caz.
Mijloacele de plată străine vor fi sechestrate si ridicate în mod obligatoriu, urmînd a fi depuse, spre păstrare, în 48 de ore, la cea mai apropiată unitate bancară abilitata să efectueze operatiuni în valută.
Bunurile prevăzute la alin. 1 si 3 se vor păstra de către unitatea la care au fost depuse, la dispozitia organului care a încuviintat luarea măsurilor asiguratorii, până la solutionarea definitivă a cauzei.
Sumele în lei, ridicate cu ocazia măsurilor de asigurare, se consemnează la unitătile abilitate, pe numele debitorului.
Depunerea bunurilor ori a sumelor prevăzute în prezentul articol se face la dispozitia organului care a încuviintat măsurile de asigurare, căruia i se va preda documentul de depunere, în termen de 3 zile de la data depunerii.

Art. 19 – În cazul în care, prin măsurile asiguratorii dispuse, nu se asigură realizarea integrală a creantei bugetare, iar organul de executare constata existenta si a altor venituri sau bunuri ce pot constitui obiectul acestor măsuri, se poate cere instantei judecătoresti sau organului care a încuviintat măsurile asiguratorii sa hotărască completarea măsurilor dispuse anterior.

Art. 20 – În situatia în care, cu prilejul aplicării măsurilor de asigurare, se găsesc bunuri detinute cu încălcarea dispozitiilor legale, vor fi sesizate organele competente, în vederea luării măsurilor corespunzătoare.

Art. 21 – Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă creanta bugetară, măsurile de asigurare pot fi aplicate si asupra bunurilor comune ce apartin debitorului si sotului acestuia. La cererea oricărei părti, instanta va hotărî împărtirea bunurilor comune.

Art. 22 – Împotriva actelor de aplicare a măsurilor asiguratorii, cel interesat poate face contestatie la instanta judecătorească competenta.

Titlul III – Executarea silită

Capitolul 1 – Dispozitii comune

Art. 23 – În cazul în care debitorul nu-si achită obligatiile de plată potrivit dispozitiilor titlului I din prezenta ordonantă, organul de executare îi va transmite o înstiintare de plată, prin care i se notifica acestuia suma de plată datorată. În termen de 15 zile debitorul urmează să-si achite obligatiile restante sau să facă dovada achitării acestora. Înstiintarea de plată este act premergător executării silite.
Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înstiintarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somatii, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate.
Somatia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura si stampila organului de executare si va fi însotită de o copie certificată de pe Titlul executoriu.
Somatia este obligatorie si se va comunică debitorului, după cum urmează:
– prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
– prin functionarii organelor de executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura, care se aplică în mod corespunzător, sau prin publicare în cotidiene de larga circulatie.
Dovada comunicării somatiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndată, în evidentele organului de executare si va fi păstrată la dosarul de executare.

Art. 24 – Pentru creantele bugetare administrate de către Ministerul Finantelor, precum si de către institutiile publice, sunt abilitate sa aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii si să efectueze procedura de executare silită prevăzută de prezenta ordonantă organele de specialitate ale directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti si unitătile subordonate acestora, unitătile subordonate Directiei generale a vamilor numai pentru creantele determinate în vama, precum si directia de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor, care sunt denumite în continuare organe de executare.
Personalul organelor de executare prevăzute la alin. 1, împuternicit să aplice măsurile de executare silită, îndeplineste o functie ce implica exercitiul autoritătii de stat.

Art. 25 – Executarea silită a creantelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaste caracterul de titlu executoriu.
Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Pentru obligatiile bugetare reprezentind impozite, taxe, contributii, amenzi, majorări de întârziere si alte sume datorate si neachitate la termenul legal de plată, Titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.
În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligatia bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finantelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, cîte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va contine: antetul organului emitent; numele si prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, stampila si semnatura organului de executare.
Pentru debitorii obligati în mod solidar la plata creantelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu.

Art. 26 – Titlurile executorii care privesc creante bugetare emise de alte organe decît cele al Ministerului Finantelor se transmit, în termen de 15 zile, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 24, în a căror rază teritorială îsi are sediul sau domiciliul debitorului.
Dacă au fost luate măsuri asiguratorii, cu adresa de comunicare a titlului executoriu se vor trimite, în copie certificată, si procesele-verbale de aducere la îndeplinire a acestor măsuri.

Art. 27 – Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executări revenind organului în a cărui raza teritorială îsi are sediul sau domiciliul debitorul.
Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. 1, comunicindu-le Titlul executoriu în copie certificată, situatia debitorului, contul în care se vor vărsa sumele încasate, precum si orice alte date utile privind identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor supuse executării silite.

Art. 28 – În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică spre executare unui singur organ de executare coordonator al întregii executări silite. Organul de executare coordonator este cel în a cărui raza teritorială îsi are domiciliul sau sediul debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale si ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de executare în a cărui raza teritorială domiciliază sau îsi au sediul ceilalti codebitori, aplicindu-se dispozitiile art. 27.
Organele de executare sesizate cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenta nominală, vor lua măsuri de executare silită si vor comunică lunar organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului.
Dacă organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost lichidat prin actele de executare silită, făcute de el însusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. 3 el este obligat sa ceara, în scris, acestora din urma sa înceteze de îndată executarea silită.

Art. 29 – Organele de executare au obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum si a bunurilor si veniturilor lui urmaribile. În cazul în care Titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ decît cele ale Ministerului Finantelor, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
Dacă debitorul nu este găsit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este obligat să solicite organelor de politie să facă cercetări, precum si sa ceara relatii de la Oficiul Registrului comertului sau de la oricare altă persoană fizica sau juridică, ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul si obtinerii oricăror date detinute în legătură cu acesta.
Când se constată că domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza teritorială a altui organ de executare, Titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, instiintind, dacă este cazul, organul de la care s-a primit Titlul executoriu.

Art. 30 – Organele de politie, persoanele juridice si fizice, precum si celelalte organe competente prevăzute la art. 29 alin. 2 sunt obligate sa dea de îndată relatiile solicitate de organul de executare, fără perceperea vreunei taxe sau vreunui tarif.

Art. 31 – La cererea organului de executare, băncile sunt obligate să-i furnizeze în scris relatiile solicitate, necesare urmăririi debitorilor prin poprire, precum si pentru luarea altor măsuri privind realizarea creantelor bugetare, cu respectarea normelor privind secretul bancar.
Ori de cîte ori este necesar, politia are obligatia sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activitătii de executare silită.

Art. 32 – Executarea silită se poate întinde asupra tuturor bunurilor si veniturilor debitorului, urmaribile potrivit legii.

Art. 33 – Sumele ce reprezintă veniturile bănesti ale debitorului, persoana fizica, realizate din activitatea proprie, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie specială sunt supuse urmăririi numai în cazurile si în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă ori de alte dispozitii legale aplicabile în materie.

Art. 34 – În cazul debitorului, persoana fizica, nu se pot urmări, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesională, precum si la exercitarea profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăsurării activitătii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru încălzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) casa locuita de debitor si de familia sa, împreună cu anexele ei si terenul din jur. Atunci când casa are mai multe locuinte, se exceptează de la urmărire numai locuinta ocupată de debitor si familia sa, precum si terenul si anexele corespunzătoare acestei locuinte;
f) obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave.
Dispozitiile alin. 2 lit. e) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creantelor bugetare rezultate din săvârsirea de infractiuni.
Bunurile, altele decît cele prevăzute la alin. 1, valorile si sumele de bani apartinând debitorului, persoana fizica, precum si bunurile, sumele de bani si valorile proprietate a debitorului, persoana juridică, pot fi urmărite potrivit legii numai în limita valorii necesare stingerii creantei bugetare.

Art. 35 – În exercitarea atributiilor ce revin organelor prevăzute la art. 24, pentru aplicarea procedurii de executare silită, acestea pot:
a) să între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridică, sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;
b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile în care acesta îsi păstrează bunurile.
Organul de executare poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecătoresti competente, aplicindu-se dispozitiile Codului de procedura civilă privind ordonanta presedintială;
c) să solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietatea debitorului.
Accesul organului de executare în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încăpere a debitorului, persoana fizica sau juridică se poate efectua între orele 8,00-18,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeasi zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc si la alte ore decît cele mentionate, precum si în zilele nelucrătoare, în baza autorizatiei prevăzute la alin. 2 din prezentul articol.

Art. 36 – În absenta debitorului sau dacă acesta refuza accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la art. 35, organul de executare nu poate să pătrundă în acestea decît în prezenta unui reprezentant al politiei si a doi martori majori. Dispozitiile art. 35 alin. 2 sunt aplicabile, după caz.

Art. 37 – Cheltuielile de executare silită a creantelor bugetare se suporta din bugetul Ministerului Finantelor.
Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul de stat.

Art. 38 – Cheltuielile de orice fel necesare efectuării executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Pe baza dovezilor privind cheltuielile făcute, suma ce urmează a fi plătită de către debitor se stabileste de către organul de executare prin proces-verbal.
În cazul în care prin Titlul executoriu au fost acordate dobinzi, penalităti sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare si consemnate într-un proces-verbal.
Pentru sumele stabilite potrivit alin. 1 si 2, procesul-verbal, semnat de conducătorul organului de executare, constituie titlu executoriu.
În cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligatiile stabilite cu orice titlu în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cît si cele care nu au fost recuperate.

Art. 39 – Dacă legea nu prevede altfel, organul de executare va inceta de îndată orice executare silită, în cazul în care debitorul, o dată cu plata creantei bugetare, achită cheltuielile de executare, majorările de întârziere, dobinzile, precum si orice alte sume stabilite în sarcina sa, potrivit legii.

Capitolul 2 – Modalităti de executare silită

Art. 40 – Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitătile de executare silită prevăzute de prezenta ordonantă.

Sectiunea 1 – Executarea silită prin poprire

Art. 41 – Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentind venituri si disponibilitati bănesti în lei si în valută, datorate cu orice titlu debitorului de către terte persoane.

Art. 42 – Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice si persoane juridice, după caz, se înfiintează de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa tertului poprit, împreună cu o copie certificată de pe Titlul executoriu. Totodată, va fi înstiintat si debitorul despre înfiintarea popririi.
Poprirea nu este supusă validării.
Poprirea înfiintată anterior, ca măsura de asigurare, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe Titlul executoriu, facuta tertului poprit, si prin înstiintarea despre aceasta a debitorului.
Tertul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. 1 si 3, sa înstiinteze organul de executare dacă datorează vreo suma de bani debitorului.
Poprirea se considera înfiintată la data la care tertul poprit, prin înstiintarea trimisa organului de executare, confirma ca datorează sume de bani debitorului, sau la data expirării termenului prevăzut în aceasta înstiintare.
După înfiintarea popririi, tertul poprit este obligat ca, de îndată, să facă retinerile prevăzute de lege si sa verse sumele retinute în contul indicat de organul de executare.
În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit va anunta în scris despre aceasta pe creditori si, dacă acestia nu se înteleg asupra împărtirii sumelor retinute, tertul poprit va consemna sumele retinute la unităti de specialitate. La cererea oricăruia dintre creditori sau a organului de executare, judecătoria în a carei raza teritorială îsi are sediul tertul poprit va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevăzute de lege.

Art. 43 – Pentru realizarea creantelor bugetare, debitorii detinători de conturi bancare pot fi urmăriti prin decontare bancară. În acest caz, o dată cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu, făcute debitorului potrivit art. 23, o copie certificată de pe acest titlu va fi introdusă în banca unde se afla deschis contul debitorului.
Despre această măsură va fi înstiintat si debitorul.
În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate, la data sesizării băncii potrivit alin. 1, sumele în lei si în valută existente în contul debitorului sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii si până la achitarea integrală a creantei, banca nu va face nici o plata care ar diminua suma supusă indisponibilizarii.
Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somatie, indisponibilizarea mentionată la alin. 3 încetează total sau partial, corespunzător sumei achitate. În caz contrar, banca este obligată să efectueze de îndată executarea.
În situatia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeasi zi, organele bancare vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
Dispozitiile art. 42 alin. 7 se aplică în mod corespunzător.

Art. 44 – Dacă tertul poprit înstiintează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu face retineri potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 6 si art. 43, precum si în cazul în care se invoca alte neregularităti în legătură cu drepturile si obligatiile părtilor privind înfiintarea popririi, instanta judecătorească în a carei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părti interesate, pe baza probelor administrate, va mentine poprirea, stabilind limitele si celelalte conditii de executare, iar în caz contrar o va desfiinta.
Judecata se face cu precădere.
Instanta poate aplica o amenda civilă de la 50.000 lei la 100.000 lei tertului poprit, în cazul în care acesta nu respecta obligatiile ce-i revin, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor retinerilor, precum si pentru neîndeplinirea oricărei alte obligatii ce-i revine în legătură cu poprirea.

Sectiunea a 2-a – Executarea silită asupra bunurilor mobile

Art. 45 – Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu.
Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevăzute de lege.
Înainte de a se trece la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului, acestea trebuie sechestrate. Pentru bunurile mobile, anterior sechestrate prin aplicarea de măsuri asiguratorii, nu se va mai proceda la o noua sechestrare pe baza titlului executoriu.
Sechestrul nu poate fi extins mai mult decît este necesar pentru acoperirea creantei bugetare.

Art. 46 – Aplicarea sechestrului se face de către organul de executare, care încheie un proces-verbal de sechestru.
Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: denumirea organului de executare; indicarea locului, a zilei si a orei când s-a făcut sechestrul; numele si prenumele persoanei care aplica sechestrul, numărul legitimatiei si functia acestuia; precizarea titlului executoriu în baza căruia se face executarea silită; actul normativ în baza căruia se face executarea silită; sumele datorate, pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentind majorări de întârziere, mentionindu-se si cota acestora, precum si actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligatia de plată; numele, prenumele si domiciliul debitorului, persoana fizica, ori, în lipsa acestuia, a persoanei majore ce locuieste împreună cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, ale altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane; data si numărul de înregistrare a somatiei de plată; descrierea bunurilor mobile sechestrate, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionindu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum si dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla; eventualele obiectii făcute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului; valoarea estimativă a fiecărui bun sechestrat si valoarea totală a tuturor bunurilor sechestrate; numele, prenumele si adresa persoanei în custodia căreia s-au lăsat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora; mentiunea facuta de debitor ca bunurile cuprinse în procesul-verbal nu au mai fost în prealabil sechestrate de alt organ; semnatura reprezentantului organului de executare care a aplicat sechestrul, a debitorului sau, în lipsa lui, a persoanei majore ce locuieste împreună cu acesta, a altor persoane majore care au asistat la aplicarea sechestrului, precum si, când este cazul, semnatura custodelui.

Art. 47 – Din momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 46, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cît timp durează executarea silită, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decît cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpa.

Art. 48 – Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare, ori vor fi ridicate si depozitate de către organul de executare.
Cel care primeste bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
În cazul în care custodele este o altă persoană decît debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili o indemnizatie tinând seama de activitatea depusa.

Art. 49 – În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a creantei bugetare si, la începerea executării silite, se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la urmărire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va putea fi aplicată o dată cu comunicarea somatiei de plată.
Sechestrul prevăzut la alin. 1 se va aplica numai în temeiul autorizării date de instanta judecătorească competenta, dispozitiile referitoare la ordonanta presedintială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.

Art. 50 – În vederea valorificării, organul de executare este obligat sa verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul mentionat în procesul-verbal de sechestru, precum si dacă nu au fost substituite sau degradate.
Când bunurile sechestrate, găsite cu ocazia verificării, nu sunt suficiente pentru realizarea creantei bugetare, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmărirea altor bunuri ale debitorului.
Despre cele constatate, organul de executare încheie un proces-verbal, declarind sechestrate, când este cazul, bunurile găsite cu prilejul investigatiilor făcute conform alineatului precedent.
Dacă se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare va trimite si acestora cîte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

Art. 51 – Organul de executare care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal vor declara sechestrate, când este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica.
Bunurile prevăzute în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate si în cadrul noii executări.
În cazul în care organul de executare constata ca în legătură cu bunurile sechestrate s-au savirsit infractiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal si va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente.

Art. 52 – O dată cu aplicarea sechestrului, organul de executare face si evaluarea bunurilor sechestrate, prin organe sau persoane specializate.

Art. 53 – Dacă obligatia bugetară nu este achitată în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor când, potrivit legii, instanta judecătorească a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amînarea executării.
Bunurile sechestrate rămân indisponibilizate până la valorificarea acestora.

Art. 54 – Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cît mai avantajoase, tinând seama atât de interesul legitim si imediat al creditorului, cît si de drepturile si obligatiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate într-una dintre modalitătile prevăzute de dispozitiile legale în vigoare si care, fată de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.
În sensul alin. 1, se poate proceda la valorificarea bunurilor mobile potrivit întelegerii părtilor, prin vînzare în regim de consignatie, prin vînzare directa unui cumpărător sau la licitatie, precum si în alte modalităti admise de lege.
În temeiul prevăzut la art. 53 alin. 1, debitorul poate proceda el însusi la vânzarea bunurilor sechestrate, cu acordul organului de executare, informindu-l în scris despre propunerile ce i s-au făcut, indicind numele si adresa potentialului cumpărător, precum si termenul în care acesta din urma se oferă sa consemneze pretul propus.

Art. 55 – Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitatie, organul de executare este obligat sa aducă la cunostinta publică celor interesati, prin anunturi în ziare de larga circulatie, precum si prin afisarea anuntului privind vânzarea, la sediul sau, al consiliului local în a cărui raza teritorială se afla bunurile sechestrate, la locul stabilit de organul de executare pentru a face vânzarea, precum si în orice loc public. În anuntul privind vânzarea se vor mentiona următoarele:
– data, ora si locul vinzarii;
– bunurile care se vînd;
– pretul lor minim, stabilit conform art. 52, de la care se porneste licitatia.
Anuntul prevăzut la alin. 1 va cuprinde data afisării, semnatura organului de executare si stampila acestuia.
Publicitatea prevăzută la alin. 1 se va face cu cel putin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăsurarea vinzarii. Totodată, despre data, ora si locul vinzarii vor fi înstiintati debitorul, precum si custodele, dacă a fost desemnat în cauza.
Vînzarea se va putea face de îndată după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse degradării sau alterarii.

Art. 56 – După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să depună imediat întregul pret, în numerar sau cu ordin de plată. În caz contrar, procedura vinzarii prin licitatie se va relua în termen de 3 zile, cheltuielile efectuate cu vânzarea fiind în sarcina adjudecatarului, dispozitiile art. 38 fiind aplicabile.
Despre desfăsurarea licitatiei si rezultatul ei, organul de executare va întocmi un proces-verbal care va fi semnat de el, de debitor, când acesta participa la executare, sau de inlocuitorul acestuia, precum si de adjudecatarul cumpărător.
Organul de executare va elibera fiecărui cumpărător un document, care va cuprinde: organul emitent, data vinzarii, numele cumpărătorului, indicarea bunurilor cumpărate si a pretului plătit.

Art. 57 – Dacă la primul termen de licitatie nu s-a obtinut cel putin pretul de începere al vinzarii, în următoarea perioada de 60 de zile se va fixa încă un termen de licitatie, la care acest pret va putea fi redus cu 10% . Dacă acest pret nu poate fi obtinut, bunurile se pot vinde la cel mai mare pret oferit.
În cazul în care, după efectuarea procedurii prevăzute la alin. 1, bunurile mobile nu au fost valorificate, acestea se restituie debitorului, creanta bugetară urmînd a fi stinsă prin una dintre modalitătile de stingere a creantei prevăzute de prezenta ordonantă.

Sectiunea a 3-a – Executarea silită a bunurilor imobile

Art. 58 – Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
În cazul în care imobilul urmărit este situat în raza teritorială a altui organ de executare decît acela unde se afla sediul sau domiciliul debitorului, se va proceda potrivit art. 27.
Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului imobil supus executării, dispozitiile art. 46 aplicindu-se în mod corespunzător.

Art. 59 – Cu 5 zile înainte de a se trece la executarea silită imobiliară, debitorului i se comunică o somatie care va cuprinde toate datele de identificare a imobilului urmărit, precum si mentiunea ca s-a luat măsura înscrierii somatiei în evidentele de publicitate imobiliară.
O dată cu comunicarea facuta debitorului, somatia va fi trimisa organului competent în a cărui raza teritorială se afla imobilul, pentru înscriere în evidentele de publicitate imobiliară. Dispozitiile art. 17 alin. 4 si 5 se aplică în mod corespunzător.

Art. 60 – Imobilele urmărite silit de către organele de executare se valorifica prin vînzare la licitatie publică, vînzare directa sau alte modalităti admise de lege. Prevederile art. 54 se aplică în mod corespunzător.

Art. 61 – Autoritătile care tin evidentele de publicitate imobiliară vor comunică organelor de executare, la cererea acestora, drepturile reale si alte sarcini care grevează imobilul urmărit, precum si titularii acestora, care vor fi înstiintati de către organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vânzarea imobilului si distribuirea pretului.

Art. 62 – Creditorii debitorului, altii decît titularii drepturilor mentionate la art. 61, sunt obligati ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea somatiei în evidentele de publicitate imobiliară, sa comunice în scris organului de executare titlurile executorii pe care le au pentru imobilul prevăzut în somatie.

Art. 63 – După comunicarea somatiei si în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv cele referitoare la apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizica sau juridică.
Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. 1 la unitătile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.
Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decît creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o indemnizatie tinând seama de activitatea depusa.

Art. 64 – Evaluarea bunurilor imobile supuse executării silite se va face potrivit prevederilor art. 52.

Art. 65 – Vînzarea la licitatie se tine la locul unde se afla imobilul sau la locul stabilit de organul de executare, după caz.
Primul termen de licitatie se va putea fixa numai după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea somatiei la care se referă art. 59.
Cu cel putin 10 zile înainte de data fixată pentru tinerea licitatiei, organul de executare este obligat sa aducă la cunostinta celor interesati, prin anunturi în ziare de larga circulatie, precum si prin afisarea anunturilor de vînzare pe imobilul scos la vînzare, la sediul sau si al consiliului local în a cărui raza teritorială este situat imobilul, precum si la locul stabilit pentru tinerea licitatiei, dacă acesta este altul decît cel unde se afla imobilul. Când se considera necesar, publicitatea vinzarii se poate face si prin orice alte mijloace de informare. Totodată, despre data, ora si locul licitatiei vor fi înstiintati si debitorul si administratorul-sechestru.
Anuntul de vînzare la licitatie va cuprinde datele de identificare a imobilului si descrierea lui sumară, indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale si a celorlalte sarcini înscrise în evidentele de publicitate imobiliară care grevează imobilul, conditiile vinzarii, pretul la care a fost evaluat imobilul, data, ora si locul vinzarii, numele si domiciliul sau denumirea si sediul debitorului, precum si cele ale creditorilor urmăritori, Titlul executoriu în temeiul căruia se face executarea, data afisării anuntului, semnatura si stampila organului de executare.
Oferta de cumpărare se va prezenta în scris organului de executare, însotită de dovada plătii sumei reprezentind 10% din valoarea imobilului.
În cazul în care adjudecarea nu s-a făcut în favoarea celui care a făcut oferta de cumpărare, acestuia i se va restitui suma depusa.
Pentru fiecare termen de licitatie, ulterior celui prevăzut la alin. 2, se va face o noua publicitate a vinzarii.

Art. 66 – La termenul de licitatie organul de executare va citi mai întâi anuntul de vînzare si ofertele scrise primite până la acea data. Licitatia va începe de la cel mai mare pret din ofertele scrise, dacă acesta este superior celui la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 52, iar în caz contrar, ea va începe de la acest din urma pret.
Dacă nu s-a obtinut pretul la care s-a făcut evaluarea imobilului, se va fixa un nou termen, de cel mult 30 de zile, când licitatia începe de la acelasi pret.
În cazul în care imobilul nu a fost vîndut nici la a doua licitatie, se va fixa un al treilea termen de licitatie, de cel mult 30 de zile, când imobilul poate fi vîndut la cel mai mare pret oferit.
În conditiile si la termenele stabilite cu acordul organului de executare si, când este cazul, cu acordul creditorului care participa la urmărire pentru realizarea unei alte creante decît cea bugetară, cumpărătorii, persoane fizice, pot sa plătească pretul în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a imobilului si cu plata unei dobinzi stabilite la nivelul dobinzii de referinta a Băncii Nationale a României. Cumpărătorii nu vor putea instraina imobilul decît după plata în întregime a pretului.

Art. 67 – Organul de executare va întocmi un proces-verbal de licitatie în care se va consemna rezultatul acesteia, aratindu-se si modul în care s-a desfăsurat.
Procesul-verbal de licitatie se va semna de organul de executare si de cumpărător sau de reprezentantul împuternicit al acestuia.
Procesul-verbal de licitatie se va preda cumpărătorului după achitarea integrală a pretului. Când vânzarea s-a făcut cu plata în rate, cumpărătorului si se va preda procesul-verbal după plata avansului din pret, stabilit în conditiile art. 66 alin. 4.
Procesul-verbal de licitatie în care s-a consemnat vânzarea cu plata în rate se va transmite organului de executare coordonator si creditorului. Totodată, un exemplar al aceluiasi proces-verbal va fi trimis organelor competente pentru înscrierea în evidentele de publicitate imobiliară a interdictiei de înstrăinare a imobilului, până la plata integrală a pretului.
Procesul-verbal de licitatie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face transcrierea sau intabularea, după caz, la organele competente pe a căror rază teritorială este situat imobilul.
În cazul în care cumpărătorul, căruia i s-a încuviintat plata pretului în rate, nu plăteste restul de pret în conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, procesul-verbal de licitatie constituind titlu executoriu.

Art. 68 – Dacă imobilul urmărit nu a putut fi valorificat prin vînzare la licitatie, în conditiile art. 65-67, organul de executare va repeta procedura de licitatie cel putin o dată pe an în termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită.
Cît timp, potrivit alin. 1, poate avea loc reluarea procedurii de licitatie, se mentine indisponibilizarea imobilului, dispusă potrivit art. 59 alin. 2. În aceeasi perioadă, organul de executare, după caz, va putea lua măsura numirii, mentinerii ori schimbării administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea imobilului în orice mod admis de lege.

Art. 69 – Procedura de executare silită a imobilului încetează în cazul în care acesta nu poate fi valorificat în nici una dintre modalitătile admise de dispozitiile legale.
După încetarea executării potrivit alin. 1, se vor lua măsuri de radiere a inscriptiei ipotecare, precum si pentru îndeplinirea procedurii prevăzute de lege pentru stingerea creantei bugetare.

Sectiunea a 4-a – Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silită

Art. 70 – Suma de bani realizată prin executare silită se eliberează creditorului, prin modalitătile de plată admise de lege, până la acoperirea integrală a drepturilor sale.
Dacă suma ce reprezintă atât creanta bugetară, cît si cheltuielile de executare, este mai mica decît suma realizată prin vânzarea la licitatie, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 87, sau se restituie, la cerere, debitorului.

Art. 71 – În cazul în care executarea silită, de competenta organelor prevăzute la art. 24, a fost pornită de mai multi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor executorii, aceste organe vor proceda la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentind cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea si conservarea bunurilor al căror pret se distribuie;
b) creanta reprezentind salarii si alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întărirea sănătătii, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum si creantele reprezentind obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integritătii corporale sau a sănătătii;
c) creantele rezultind din obligatii de întretinere, alocatii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;
d) creantele statului provenite din impozite, taxe si din alte obligatii fiscale stabilite potrivit legii, din contributii la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum si la fondurile speciale;
e) creantele rezultind din împrumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentind despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietătii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultind din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum si din chirii;
h) creantele reprezentind amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, după caz;
i) alte creante.
Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori, proportional cu creanta fiecăruia.

Art. 72 – Dacă exista creditori care, asupra bunului vîndut, au drepturi de preferinta conservate, în conditiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creantele lor vor fi plătite înaintea creantelor prevăzute la art. 71 alin. 1 lit. g).
Creantele garantate prin gaj sau prin ipoteca, constituite asupra bunului urmărit, vor fi plătite din pretul acestui bun, chiar înaintea creantelor prevăzute la art. 71 alin. 1 lit. b)-i) inclusiv, dacă restul bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului asigura plata acestor din urma creante. În caz contrar, plata fiecărei creante se va face potrivit ordinii de preferinta stabilite de acelasi articol.
Cheltuielile de judecată si dobinzile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale prevăzute în Titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

Art. 73 – În cazul vinzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta în conditiile art. 50 alin. 4 ori ale art. 61, organul de executare este obligat sa înstiinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini pentru a participa la distribuirea pretului.
Creditorii care nu au participat la executarea bunurilor mobile pot depune titlurile lor executorii în vederea participării la distribuirea pretului, numai până la întocmirea de către organele de executare a procesului-verbal de distribuire a pretului.

Art. 74 – Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înstiintarea părtilor si a creditorilor care si-au depus titlurile executorii.

Art. 75 – Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită, organul de executare va întocmi de îndată un proces-verbal care se va semna de toti cei prezenti la aceasta.
Cel nemultumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere organului de executare sa consemneze în procesul-verbal obiectiile sale.

Capitolul 3 – Contestatia la executarea silită

Art. 76 – Cei interesati pot face contestatie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum si în cazul în care acest organ refuza sa îndeplinească un act de executare în conditiile legii.
Contestatia poate fi facuta si împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanta judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanta competenta să se pronunte asupra acestuia.
Contestatia se introduce la instanta judecătorească competenta potrivit dispozitiilor Codului de procedura civilă.

Art. 77 – Contestatia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul, din comunicarea somatiei sau din alta înstiintare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod, a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta;
b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contesta.
Contestatia, prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă cel mai tirziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.

Art. 78 – Până la judecarea contestatiei, instanta, la cerere, prin încheiere motivată, poate suspenda executarea silită.
O dată cu încuviintarea suspendării, contestatorul va putea fi obligat să depună o cautiune, dar nu mai mult decît suma ce reprezintă obligatia bugetară pentru care se face executarea silită si cheltuielile de executare. La stabilirea cautiunii, instanta va tine seama de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilitătii sale, de valoarea bunurilor supuse executării silite, de cuantumul sumei datorate, precum si de orice alte date ce interesează solutionarea contestatiei.
În cazuri urgente, presedintele instantei, potrivit alin. 1, poate dispune suspendarea executării silite, fără citarea părtilor si fără depunerea unei cautiuni.

Art. 79 – La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îsi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

Art. 80 – La cererea oricărei părti interesate, instanta poate decide, în cadrul contestatiei la executare, asupra împărtirii bunurilor pe care debitorul le detine în proprietate comuna cu alte persoane.

Art. 81 – Instanta care a admis contestatia, o dată cu desfiintarea executării, va dispune, prin aceeasi hotărâre, sa i se restituie celui îndreptătit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

Capitolul 5 – Înlesniri la plata obligatiilor bugetare

Art. 82 – La cererea temeinic justificată a debitorilor, Ministerul Finantelor, consiliile locale si ceilalti ordonatori principali de credite care administrează impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare pot acorda:
a) aminari si esalonări la plata impozitelor, taxelor si a altor obligatii bugetare;
b) scutiri si reduceri de impozite si taxe, în conditiile legii;
c) aminari, esalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.
Esalonarile la plata pot începe prin acordarea unui termen de gratie de până la 6 luni.
Pentru creantele bugetare pentru care s-au depus cereri de înlesniri la plata, executarea silită nu va fi pornită sau nu va fi continuată, după caz, până la data comunicării modului de solutionare a acesteia.
Prin ordin al ministrului finantelor, se vor stabili procedura si competentele de acordare a înlesnirilor la plata privind creantele bugetare administrate de Ministerul Finantelor. Ceilalti ordonatori principali de credite vor stabili, cu avizul Ministerului Finantelor, procedura si competentele de acordare a înlesnirilor privind plata sumelor ce se vărsa la bugetele pe care le administrează acesti ordonatori.
Înlesnirile la plata pot fi acordate atât înaintea începerii executării silite, cît si în timpul efectuării acesteia.

Art. 83 – Pe perioada aminarii sau a esalonării se datorează majorările stabilite si calculate potrivit dispozitiilor legale.

Art. 84 – Nerespectarea conditiilor si a termenelor în care s-au aprobat înlesnirile la plata atrage nulitatea acestor si executarea silită pentru întreaga suma neplatita.

Art. 85 – Pe perioada pentru care s-au acordat aminari si esalonări la plata creantelor bugetare, cursul prescriptiei se suspenda.

Titlul IV – Dispozitii privind compensarea, restituirea, scăderea pentru cauze de insolvabilitate si anularea obligatiilor bugetare

Art. 86 – Se compensează sau se restituie plătitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existenta unui titlu de creanta;
b) cele plătite în plus fată de obligatia bugetară;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat, potrivit legii;
f) cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative.

Art. 87 – Sumele plătite în plus se compensează după cum urmează:
– cu obligatii bugetare restante din anii precedenti;
– cu obligatii bugetare scadente din anul în curs;
– cu obligatii bugetare viitoare, numai la cererea plătitorului.
În sensul alineatului precedent, prin obligatii bugetare din anii precedenti se întelege debitul provenit din impozite, taxe si alte venituri bugetare, precum si majorările de întârziere aferente.

Art. 88 – Compensarea sumelor se face de organul de specialitate competent, din oficiu sau la cererea plătitorului, în termen de 30 de zile, cu alte obligatii bugetare, indiferent de natura lor.

Art. 89 – Organul competent va înstiinta în scris pe plătitor despre măsura compensării, luată potrivit art. 87, în termen de 7 zile de la data efectuării operatiunii.

Art. 90 – Rambursarea sumelor provenind din taxa pe valoarea adăugată si din accize, precum si restituirea taxelor de timbru si a altor venituri bugetare se fac conform prevederilor legale aplicabile în materie.

Art. 91 – Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligatiile bugetare se prescrie în termen de 3 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat nastere dreptul la compensare sau la restituire.

Art. 92 – Organele de executare prevăzute la art. 24, în scopul realizării creantelor bugetare, pot conveni, potrivit legii, cu debitorul sau cu terte persoane juridice sau fizice, transmiterea sau stingerea obligatiilor bugetare legale.

Art. 93 – Obligatiile bugetare urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenta acestora în cazul când debitorul respectiv se găseste în stare de insolvabilitate.
Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situatii:
a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
b) când, după încetarea executării silite, pornite împotriva debitorului, rămân debite neachitate;
c) debitorul a dispărut sau a decedat fără sa lase avere;
d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut si, la acestea ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri urmaribile;
e) debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si lichidare judiciară care, potrivit legii, a fost închisă;
f) când, potrivit legii, debitorul, persoana juridică, îsi încetează existenta în alt mod decît cel prevăzut la lit. e) si au rămas neachitate obligatii bugetare.

Art. 94 – În cazurile când se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor si de executare silită.

Art. 95 – În situatii deosebite, cum sunt calamitati naturale, stare de necesitate si altele asemenea, la propunerea Ministerului Finantelor, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligatii bugetare.

Art. 96 – În situatiile în care cheltuielile de executare pot fi mai mari decît obligatiile bugetare supuse executării silite, organele Ministerului Finantelor pot aproba anularea debitelor respective.

Titlul V – Prescriptia dreptului de a cere executarea silită

Art. 97 – Termenele de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită privind o creanta bugetară încep la data când, potrivit legii, se naste acest drept.

Art. 98 – Dreptul de a cere executarea silită a creantelor bugetare se prescrie după cum urmează:
a) în termen de 5 ani de la data nasterii dreptului de a cere executarea silită pentru creantele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contributii stabilite potrivit legii, precum si din majorările aferente;
b) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului de a cere executarea silită pentru alte creante bugetare decît cele prevăzute la lit. a), precum si majorările aferente.

Art. 99 – Termenele de prescriptie prevăzute la art. 98 se întrerup:
a) în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevăzute în Titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) pe data întocmirii, în conditiile prezentei ordonante, a actelor de constatare a insolvabilitatii debitorului;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Art. 100 – Termenele de prescriptie prevăzute la art. 98 se suspenda:
a) în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) în cazurile si în conditiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanta judecătorească sau de alt organ competent;
c) cît timp amînarea sau esalonarea plătii creantei bugetare are loc ca urmare a înlesnirilor la plata, dispuse prin lege sau hotărâre a Guvernului, precum si pe timpul aminarii sau esalonării aprobate de organul competent; d) pe timpul cît debitorul s-a obligat să facă plata datoriei, conform angajamentului acestuia aprobat de organul competent;
e) cît timp debitorul, cu rea-credinta, îsi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silită;
f) în perioada prevăzută la art. 68 pentru reluarea executării silite.

Art. 101 – Sumele achitate de către debitor în contul unor obligatii bugetare, după împlinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

Titlul VI – Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 102 – Organul de executare este în drept ca, pentru creantele bugetare datorate de comerciantii, persoane fizice, si societăti comerciale, sa ceara instantelor judecătoresti competente începerea procedurii de reorganizare si de lichidare judiciară, în conditiile legii.

Art. 103 – Cererile prevăzute la art. 102 se vor inainta instantelor judecătoresti numai cu aprobarea Ministerului Finantelor si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

Art. 104 – În cazul în care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creante bugetare, cît si pentru titluri ce se executa în conditiile prevăzute de alte dispozitii legale, întreaga executare silită se va face potrivit dispozitiilor prezentei ordonante.

Art. 105 – Ministerul Finantelor si organele sale teritoriale sunt scutite de taxe pentru cererile, actiunile si orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creantelor bugetare.

Art. 106 – Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea, iar cele dispuse prin hotărâri judecătoresti sau prin acte de urmărire penală se aduc la îndeplinire prin executorii judecătoresti.
Pedeapsa confiscării totale sau partiale nu împiedica urmărirea bunurilor supuse confiscării pentru realizarea creantelor de orice fel.

Art. 107 – Sumele în lei confiscate, precum si cele realizate din vânzarea bunurilor confiscate – mai putin cheltuielile impuse de valorificare – se fac venit la bugetul de stat.
Mijloacele de plată în valută, confiscate, se depun la Banca Nationala a României, contravaloarea acestora în lei urmînd a se vira în contul bugetului de stat.

Art. 108 – Creantele bugetare, altele decît cele pentru care executarea silită se efectuează de către organele Ministerului Finantelor prevăzute la art. 24, se executa prin împuterniciti proprii ai organelor administratiei publice centrale sau locale, după caz.

Art. 109 – În aplicarea prezentei ordonante, potrivit competentei prevăzute de lege, se vor adopta acte normative de aplicare, după caz, prin hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului finantelor, precum si prin hotărâri ale altor organe de specialitate ale administratiei publice.

Art. 110 – Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetare, se aproba prin ordin al ministrului finantelor.

Art. 111 – Functionarii publici din cadrul Ministerului Finantelor si al organelor sale subordonate, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa păstreze secretul asupra informatiilor pe care le detin, ca urmare a exercitării atributiilor de serviciu.
Informatiile referitoare la impozite, taxe si alte obligatii bugetare ale plătitorilor pot fi transmise numai în următoarele situatii:
a) altor organe cu atributii fiscale, în scopul realizării unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi;
b) unui organ din domeniul muncii si protectiei sociale care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;
c) autoritătilor fiscale ale altor tari, în baza unei conventii pentru evitarea dublei impuneri;
d) autoritătilor judiciare competente, potrivit legii.
Organul sau autoritatea care primeste informatii fiscale este obligată sa păstreze secretul asupra informatiilor primite.
Informatii referitoare la plătitori pot fi transmise si unor organe sau autorităti, altele decît cele prevăzute la alin. 2, care le solicita, dar numai cu consimtământul scris al plătitorului.
Nerespectarea obligatiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit legii.

Art. 112 – Prezenta ordonantă se completează cu dispozitiile Codului de procedura civilă în măsura în care aceasta nu dispune altfel.

Art. 113 – Până la 31 decembrie 1996 nu se datorează majorări pentru impozite, taxe si alte venituri bugetare pentru care s-au acordat, în conditiile legii, esalonări sau aminari la plata.

Art. 114 – Executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonante se vor continua potrivit dispozitiilor acesteia, actele îndeplinite anterior raminind valabile.
Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonante se socotesc după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.

Art. 115 – Prezenta ordonantă intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Art. 116 – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante se abroga: Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plătii impozitelor si a taxelor neachitate în termen si a creantelor bănesti ale organizatiilor socialiste, precum si cu privire la executarea confiscării, si H.C.M. nr. 792/1960 pentru aplicarea Decretului nr. 221/1960, cu modificările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU

Contrasemneaza:
────────────────
Ministru de stat, ministrul finantelor,
Florin Georgescu

Bucuresti, 23 ianuarie 1996.
Nr. 11.