Ordonanta de urgenta 25/1997 cu privire la adoptie


EMITENT: GUVERN

Ordonanta de urgenta 25/1997 cu privire la adoptie

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutia României, Guvernul României adopta următoarea ordonanta de urgentă:

Art. 1 – (1) Adoptia este o măsura specială de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste filiatia între cel care adopta si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului.
(2) Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.
(3) Adoptia îsi produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti.
(4) În momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si părintii săi naturali încetează.

Art. 2 – (1) Copilul poate fi adoptat până la dobindirea capacitătii depline de exercitiu.
(2) Persoana care a dobândit capacitatea deplina de exercitiu poate fi adoptată numai de către persoana sau familia care a crescut-o.

Art. 3 – (1) Adoptia între frati este interzisă.
(2) Adoptia a doi soti de către aceeasi persoana sau familie este interzisă.

Art. 4 – (1) Adoptia unui copil de către mai multe persoane este interzisă, cu exceptia cazului în care ea se face de către sot si sotie, simultan sau succesiv.
(2) Dacă persoana care doreste sa adopte este căsătorită, va fi necesar si consimtământul celuilalt sot, cu exceptia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-si manifesta vointa.

Art. 5 – (1) Nu pot adopta decît persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai în vârsta decît cei pe care doresc sa îi adopte.
(2) Pentru motive temeinice, instanta judecătorească va putea incuviinta adoptia, chiar dacă diferenta de vârsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica.

Art. 6 – (1) Nu pot adopta decît persoanele sau familiile care prezintă conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului.
(2) Comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sa adopte, constata existenta conditiilor si a garantiilor prevăzute la alin. (1) si atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.
(3) Atestatul se eliberează de către Comisia pentru protectia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului, din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti, sau ale unui organism privat autorizat.
(4) Comisia pentru protectia copilului poate elibera atestatul numai dacă din rapoartele prevăzute la alin. (3) rezultă ca persoana sau familia în cauza prezintă garantiile si îndeplineste conditiile prevăzute la alin. (1).

Art. 7 – (1) Pentru încuviintarea adoptiei sunt necesare:
a) consimtământul, exprimat în forma autentică, al părintilor sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protectia copilului;
b) avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul copilului;
c) consimtământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;
d) consimtământul persoanei sau al familiei care adopta.
(2) Dacă părintii copilului sunt decăzuti din drepturile părintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecătoreste morti, necunoscuti sau se afla în orice situatie care determina imposibilitatea de a-si manifesta vointa, precum si în cazul în care copilul este declarat judecătoreste abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimtământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar.
(3) Dacă unul dintre părinti a fost decăzut din drepturile părintesti sau este decedat, necunoscut, pus sub interdictie, declarat judecătoreste mort sau dispărut, consimtământul celuilalt părinte este suficient.

Art. 8 – (1) Consimtământul părintilor poate fi exprimat numai după trecerea unui termen de 45 de zile de la nasterea copilului.
(2) Părintele poate revoca consimtământul în termen de 30 de zile de la data înscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat.
(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), consimtământul părintelui devine irevocabil.

Art. 9 – (1) În cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 6, la art. 7 alin. (1) lit. a) si d) si la art. 8 pentru ca adoptia să poată fi încuviintată, Comisia pentru protectia copilului poate incredinta copilul în vederea adoptiei unei persoane sau familii care beneficiază de atestatul prevăzut la art. 6.
(2) Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului privind protectia copilului aflat în dificultate, referitoare la încredintarea copilului unei persoane sau familii, sunt aplicabile.
(3) Comisia pentru protectia copilului poate incredinta copilul în vederea adoptiei si unei persoane sau familii care nu are cetătenia română, dar care are resedinta pe teritoriul statului român de cel putin 6 luni.
(4) Încredintarea copilului în vederea adoptiei durează minimum 3 luni. Perioada pentru care copilul este încredintat se stabileste de către Comisia pentru protectia copilului, o dată cu încredintarea copilului în vederea adoptiei.
(5) În această perioadă, persoana sau familia căreia i-a fost încredintat copilul se afla sub supravegherea serviciului public specializat pentru protectia copilului din subordinea Comisiei pentru protectia copilului sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei încredintarea copilului, în vederea adoptiei, persoanei sau familiei respective. Aceste servicii publice specializate pentru protectia copilului sau organisme private autorizate sunt obligate să prezinte comisiei rapoarte bilunare, referitoare la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia căreia i-a fost încredintat în vederea adoptiei.
(6) La sfârsitul perioadei prevăzute la alin. (4), Comisia pentru protectia copilului hotărăste asupra eliberării avizului favorabil prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b). Eliberarea avizului prelungeste de drept perioada pentru care copilul a fost încredintat în vederea adoptiei, până la încuviintarea sau respingerea cererii de către instanta.
(7) Dacă, înăuntrul termenului prevăzut la art. 8 alin. (2), o ruda a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv, cere ca acesta sa îi fie încredintat în vederea adoptiei, la expirarea acelui termen Comisia pentru protectia copilului va lua în considerare, cu prioritate, posibilitatea încredintării copilului acelei rude. În acest caz, termenul prevăzut la art. 6 alin. (3) se reduce la 30 de zile, celelalte dispozitii ale art. 6 raminind aplicabile.
(8) În cazul în care o persoană sau o familie cu cetătenie română si o persoană sau o familie cu cetătenie străină cer încredintarea în vederea adoptiei a aceluiasi copil, posibilitatea încredintării copilului la persoana sau familia cu cetătenie română va fi luată în considerare cu prioritate de către Comisia pentru protectia copilului. Opinia exprimată de copilul cu discernământ va fi determinanta în luarea hotărârii.

Art. 10 – (1) Comitetul Roman pentru Adoptii este organ în subordinea Guvernului, înfiintat în scopul supravegherii si sprijinirii actiunilor de protectie a drepturilor copilului prin adoptie si al realizării cooperării internationale în acest domeniu.
(2) Comitetul Roman pentru Adoptii este autoritatea centrala română, însărcinată sa aducă la îndeplinire obligatiile prevăzute de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperării în materia adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 si ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 84/1994.
(3) Activitatea Comitetului Roman pentru Adoptii este coordonata de Departamentul pentru Protectia Copilului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. seful Departamentului pentru Protectia Copilului este presedintele Comitetului Roman pentru Adoptii. Modul de organizare si functionare a comitetului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) În vederea îndeplinirii atributiilor ce îi revin si a atingerii scopului pentru care a fost înfiintat, Comitetul Roman pentru Adoptii colaborează cu autorităti publice române si străine, cu serviciile publice, specializate pentru protectia copilului, subordonate acestora, cu organismele private române si străine autorizate si cu organizatii internationale, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adoptiei.

Art. 11 – (1) Cererile persoanelor sau ale familiilor cu domiciliul sau cu resedinta în România, care doresc sa adopte, vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii, după eliberarea atestatului prevăzut la art. 6 alin. (3), numai prin intermediul serviciilor publice specializate pentru protectia copilului din subordinea comisiilor pentru protectia copilului sau al organismelor private române autorizate.
(2) Cererile persoanelor sau ale familiilor care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat si care doresc sa adopte vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii numai prin intermediul autoritătii centrale care actionează în acel stat în domeniul protectiei copiilor si cooperării în materia adoptiei internationale sau al organismelor private autorizate de către aceasta si de către Comitetul Roman pentru Adoptii. În lipsa unei autorităti centrale, cererile vor fi transmise comitetului numai prin intermediul autoritătii publice din statul respectiv, cu atributii în domeniul adoptiei, care a încheiat cu comitetul acorduri de colaborare, sau al organismului privat autorizat de către aceasta si de către comitet.
(3) În situatia prevăzută la alin. (2), cererile vor fi însotite de următoarele acte:
a) un act, eliberat de autoritătile străine prevăzute la alin. (2), din care să rezulte ca exista garantii pentru ca minorul să între si sa locuiască în statul străin respectiv în cazul încuviintării adoptiei, cît si pentru urmărirea evolutiei lui după adoptie;
b) un act, eliberat de autoritătile străine prevăzute la alin. (2), din care să rezulte ca persoana sau familia în cauza este apta sa adopte, în conformitate cu prevederile legii lor nationale;
c) raportul asupra anchetei psihosociale, efectuată de autoritătile străine competente sau de organismele private autorizate de către acestea la domiciliul persoanei sau al familiei în cauza, în care să se arate opinia acestora cu privire la adoptie;
d) certificatele de nastere si de căsătorie ale persoanei sau ale familiei în cauza, în copie legalizată;
e) certificate privind starea de sănătate si antecedentele penale ale persoanei sau ale familiei respective.
(4) Cererea si actele prevăzute la alineatul precedent nu vor fi primite de Comitetul Roman pentru Adoptii, decît dacă sunt însotite de traducerea autentificată în limba română.

Art. 12 – (1) Comisiile pentru protectia copilului din fiecare judet, respectiv din sectoarele municipiului Bucuresti, sunt obligate sa transmită Comitetului Roman pentru Adoptii datele de identitate si toate informatiile pertinente referitoare la copiii a căror adoptie sunt competente sa o avizeze.
(2) Comitetul Roman pentru Adoptii este obligat sa comunice datele primite conform prevederilor alin. (1) tuturor comisiilor pentru protectia copilului, în termen de 5 zile de la primire.
(3) În termen de 60 de zile de la comunicarea datelor prevăzute la alin. (2), comisiile pentru protectia copilului vor transmite cererile persoanelor sau ale familiilor atestate corespunzător si care doresc să le fie încredintati acei copii în vederea adoptiei. La expirarea acestui termen, în cazul în care Comisia pentru protectia copilului de la domiciliul copilului nu a comunicat hotărârea de încredintare a acestuia, în vederea adoptiei, unei persoane sau familii, în conditiile prevăzute la art. 9, Comitetul Roman pentru Adoptii va repartiza sarcina încredintării copilului în vederea adoptiei comisiei care a transmis cele mai multe cereri în acest sens.
(4) Dacă nu exista cereri privind încredintarea copilului în vederea adoptiei sau dacă cererea de încredintare a copilului în vederea adoptiei nu a fost aprobată, Comitetul Roman pentru Adoptii va repartiza sarcina identificarii unei persoane sau unei familii potrivite pentru copil unui serviciu public specializat pentru protectia copilului sau unui organism privat român autorizat. Comitetul va face o repartizare echitabila, tinând seama de numărul cererilor care i-au fost adresate de către serviciul public specializat pentru protectia copilului sau de către organismul privat autorizat.
(5) În termenul stabilit de Comitetul Roman pentru Adoptii, serviciul public specializat pentru protectia copilului sau organismul privat autorizat va prezenta acestuia propuneri privind încuviintarea adoptiei copilului, acordind prioritate persoanelor sau familiilor cu cetătenie română. Propunerile vor fi însotite de următoarele acte:
a) certificatul de nastere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de policlinica de la domiciliul acestuia;
c) avizul favorabil al comisiei pentru protectia copilului privind încuviintarea adoptiei;
d) declaratia autentificată de consimtamint la adoptie a persoanei sau familiei care doreste sa adopte, în care aceasta sa precizeze ca a luat cunostinta de starea de sănătate a copilului, potrivit certificatului medical prevăzut la lit. b).

Art. 13 – Este interzisă adoptia copiilor care nu se afla în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii, cu exceptia cazului în care sotul adopta copilul celuilalt sot, a cazului în care adoptatorii sunt rude până la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre părintii copilului sau a adoptiei în conditiile prevăzute la art. 2 alin. (2).

Art. 14 – (1) Încuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecătoresti.
(2) Cererea persoanei sau a familiei care doreste sa adopte un copil aflat în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisă de acesta instantei judecătoresti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protectia copilului sau al organismului privat autorizat, prevăzute la art. 12 alin. (4).
(3) Cererea va fi însotită de actele prevăzute la art. 11 alin. (3) si la art. 12 alin. (5), iar în cazul persoanelor sau al familiilor cu domiciliul sau cu resedinta în România, de atestatul prevăzut la art. 6 alin. (3).
(4) Dacă s-a hotărît încredintarea copilului în vederea adoptiei, o copie certificată conform cu originalul de pe hotărârea de încredintare este transmisă instantei competente.
(5) În toate cazurile, cererea va fi însotită de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care să rezulte ca procedurile si termenele prevăzute la art. 11, 12 si 13 au fost respectate.

Art. 15 – (1) Cauzele privitoare la încuviintarea adoptiei se judeca în prima instanta de către tribunale.
(2) Hotărârile date în cauzele având ca obiect încuviintarea adoptiei nu sunt supuse apelului.

Art. 16 – (1) Instanta competenta este cea în a carei raza teritorială se găseste domiciliul copilului.
(2) Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanta competenta, conform alineatului precedent, se judeca de către Tribunalul Municipiului Bucuresti.

Art. 17 – Actiunile si cererile privitoare la încuviintarea adoptiei sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 18 – (1) Instanta solutionează cererea pentru încuviintarea adoptiei, în camera de consiliu, în complet constituit din doi judecători. Cauzele referitoare la încuviintarea adoptiei se judeca de judecători special desemnati de ministrul justitiei.
(2) Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului, care a avizat favorabil încuviintarea adoptiei, care îl reprezintă pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii si cu participarea procurorului. Familia sau persoana care doreste sa adopte poate fi reprezentată numai de serviciul public specializat pentru protectia copilului sau de organismul privat autorizat prevăzut la art. 12 alin. (4).
(3) Instanta poate administra orice proba admisă de lege.
(4) Consimtământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani va fi cerut în instanta.
(5) Raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului este cerut de instanta. Acesta se prezintă de către Comisia pentru protectia copilului care a avizat favorabil adoptia copilului si cuprinde date privind personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile în care a fost crescut si în care a trăit, orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, precum si opinia copilului cu privire la adoptia propusă.

Art. 19 – În cazul adoptiei copilului de către o persoană sau o familie cu domiciliul pe teritoriul altui stat, instanta se va pronunta asupra cererii de încuviintare a adoptiei, având în vedere ca adoptatul să poată beneficia în tara străină de garantiile si normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii nationale.

Art. 20 – În cazul adoptiei prevăzute la art. 19, pe baza hotărârii judecătoresti irevocabile, Comitetul Roman pentru Adoptii va elibera un certificat care atesta ca adoptia este conformă cu normele impuse de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperării în materia adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993.

Art. 21 – (1) Copilul dobîndeste prin adoptie numele celui care adopta. Dacă adoptia se face de către soti care nu au un nume de familie comun, acestia sunt obligati sa declare instantei numele pe care copilul urmează sa îl poarte.
(2) Pe baza hotărârii irevocabile de încuviintare a adoptiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind părintii săi firesti. Vechiul act de nastere se va păstra, mentionindu-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
(3) Este interzisă căsătoria între adoptat si rudele sale firesti, potrivit art. 6 din Codul familiei. Serviciile publice specializate pentru protectia copilului, precum si ofiterii de stare civilă vor urmări respectarea acestei prevederi.

Art. 22 – (1) Adoptia este supusă, potrivit legii, nulitătii sau desfacerii.
(2) Adoptia poate fi desfăcută la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia, dacă desfacerea este în interesul superior al copilului.
(3) Instanta se va pronunta si cu privire la numele copilului după desfacerea adoptiei.
(4) La desfacerea adoptiei, părintii firesti ai copilului redobândesc drepturile si obligatiile părintesti, numai dacă instanta nu decide o alta măsura de protectie a copilului, în conditiile legii.
(5) Cererile de desfacere a adoptiei urmează aceleasi reguli de competenta ca si cele pentru încuviintarea acesteia.

Art. 23 – (1) Comitetul Roman pentru Adoptii, cu sprijinul reprezentantelor diplomatice si consulare române si pe alte cai admise de normele internationale, va depune diligentele necesare pe lângă autoritătile sau organismele statului al cărui cetătean a adoptat un copil român, pentru ca acesta sa beneficieze de garantiile si normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii nationale.
(2) Comitetul Roman pentru Adoptii sau, după caz, comisiile pentru protectia copilului de la domiciliul adoptatului au datoria sa urmărească evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si părintii săi adoptivi cel putin 2 ani după încuviintarea adoptiei. În acest scop, serviciile publice specializate pentru protectia copilului sau organismele private autorizate, care au fost implicate în adoptia copilului, sunt obligate să le prezinte rapoarte periodice, în conditiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 24 – Părintii adoptivi au obligatia de a informa copilul ca este adoptat, de îndată ce vârsta si gradul de maturitate al acestuia o permit. Acest lucru va fi notificat Comisiei pentru protectia copilului. Serviciile publice specializate pentru protectia copilului sunt obligate sa acorde părintilor adoptivi sprijinul necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestei obligatii.

Art. 25 – (1) Organismele private prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă sunt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite în conditiile legii. La constituirea persoanelor juridice române, instanta va cere avizul Departamentului pentru Protectia Copilului.
(2) Autorizarea organismelor private care actionează în domeniul protectiei drepturilor copilului prin adoptie se face de către Comitetul Roman pentru Adoptii.
(3) Autorizarea oricărui organism privat străin este posibila numai dacă acesta este reprezentat de un organism privat român autorizat.
(4) Autorizatia este valabilă un an. Reînnoirea acesteia este conditionată de prezentarea, la Comitetul Roman pentru Adoptii, a rapoartelor de activitate ale organismului privat, anual sau la cererea comitetului.
(5) Criteriile si procedurile de autorizare a organismelor private se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 26 – (1) Fapta părintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal al copilului, care pretinde sau primeste, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adoptiei copilului se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sanctionează si fapta persoanei care, în vederea obtinerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau înlesneste adoptarea unui copil.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 27 – (1) Pe data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonante de urgentă, Legea nr. 11/1990 privind încuviintarea adoptiei, modificată prin Legea nr. 48/1991 si prin Legea nr. 65/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995, dispozitiile capitolului III „Adoptia” al titlului II din Codul familiei, precum si orice alta dispozitie contrară se abroga.
(2) Cererile pentru încuviintarea adoptiei, aflate pe rolul instantelor judecătoresti la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, vor fi solutionate potrivit reglementării în vigoare la data introducerii cererii.

PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA

Contrasemneaza:
────────────────
Ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si a Departamentului pentru Administratie Publică Locală
Remus Opris

Secretar de stat, seful Departamentului pentru Protectia Copilului, presedintele Comitetului Roman pentru Adoptii
Cristian Liviu Tabacaru

Bucuresti, 9 iunie 1997.
Nr. 25.